Subscribe Now

    Popular posts

    Recent posts

Painting

Loading...

readers online

Dec 13, 2008

Terapia cu miere si proprietatile ei

Terapia cu miere si proprietatile ei
Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata

Mierea este unul dintre cele mai vechi medicamente, este un produs prelucrat de albine din nectarul plantelor inflorite, dar care difera de nectar prin citeva proprietati chimice. In miere se gasesc aproximativ 50 de substante hranitoare.
Mierea contine aproximativ 40 la suta glucoza, 35 la suta fructoza, 3 la suta zaharoza. Nivelul acestor substante se poate schimba in functie de tipul de miere.

In ea se gasesc vitaminele B1, B2, B6, E, K, C, provitamina A – carotenul, acid folic, numeroase microelemente: aluminiu, fier, iod, beriliu, bor, potasiu, calciu, nichel, mangan, litiu, zinc, fosfor etc. Acest lucru vorbeste despre faptul ca mierea ia parte activ la mentinerea starii functionale a sistemului nervos central, imbunatateste starea tesuturilor, creste permeabilitate vaselor sangvine si stimuleaza circulatia sangvina.

Terapia cu ajutorul mierii este una dintre cele mai vechi ramuri ale medicinei populare. Albinele au aparut pe planeta noastra cu aproximativ 50 de milioane de ani in urma. Inca din Egiptul Antic era folosita nu numai ca un produs alimentar de mare pret, dar si ca mijloc terapeutic si cosmetic. In zilele noastre, tratamentul cu ajutorul mierii a primit numele de apiterapie.

Apiterapia se imbina foarte bine cu fitoterapia, produsele pe baza de miere combinate cu plante medicinale corect alese au un efect terapeutic maxim.

Mierea de nuc si tratarea anemiei

Datorita proprietatilor sale terapeutice, mierea nu isi gaseste un analog in natura. Cu ajutorul mierii se poate pastra tineretea si sanatatea pentru multi ani.

Fiecarui tip de miere ii sint proprii o anumita culoare, un gust si o aroma specifice. Culoarea mierii poate fi diferita – de la incolora pina la aproape neagra. Aroma mierii depinde de prezenta in ea a uleiurilor eterice – substantele aromatice din plante.

Atunci cind cumparati miere trebuie sa va interesati neaparat de tipul ei. Cele mai bune sint considerate a fi urmatoarele: de tei, de salcim alb, de zmeura. In mierea de nuc sint multe albumine, fier, de aceea este de neinlocuit in tratarea anemiei. Mierea de trifoi, unul dintre cele mai apreciate tipuri deschise la culoare, contine levuloza (fructoza). Mierea de iarba-neagra este unul dintre cele mai bune tipuri inchise la culoare, este foarte viscoasa, se zahariseste foarte incet si este putin acra la gust.

In ultimul timp pe piata a aparut foarte multa miere falsa. Cum putem evita inselatoria? Cum sa descoperim singuri prezenta unor diverse substante in miere? In mierea falsa se adauga diferite corpuri straine: sirop de zahar, amidon, melasa de sfecla, zaharina. Aceste adaosuri pot fi descoperite foarte usor: mierea se pune sa se dizolve in apa. Daca mierea este curata, solutia obtinuta este putin tulbure, fara nici un fel de depuneri. Daca in miere se gaseste amidon, citeva picaturi de tinctura de iod vor colora solutia in albastru. Prezenta cretei poate fi descoperita picurind pe depunerile care apar un acid oarecare sau otet. Daca exista intr-adevar creta, depunerea se va transforma in spuma.

Mierea pusa pe rana opreste singerarea


Mierea naturala este asemanatoare unui sirop gros, care scos din celulele fagurelui incepe sa se cristalizeze foarte repede. Cu cit in miere se gaseste mai multa fructoza, cu atit isi pastreaza mai mult consistenta lichida. Trebuie sa tineti cont de faptul ca mierea cristalizata este o miere de calitate. Procesul de cristalizare este o marturie a calitatii deosebite a produsului – continutul scazut de apa in ea.

Pentru a nu gresi in alegerea mierii, trebuie sa stiti ca apicultorii, incercind sa creasca productia de miere, pun alaturi de stup vase cu apa indulcita, pe care albinele o asimileaza la fel ca si nectarul. Aceasta miere nu se diferentiaza ca aspect de cea adevarata, dar nu are aceleasi proprietati. Pentru a determina daca mierea este adevarata, aveti nevoie de un creion chimic: in mierea care nu este naturala, creionul va lasa o urma violet.

In medicina traditionala, mierea este folosita la tratarea celor mai diverse afectiuni. Nu are nici un fel de contraindicatii. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, singele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. In afara de aceasta, mierea distruge multi microbi (bacilul dizenteriei, streptococii, stafilococii etc.).

In cazul afectiunilor cailor respiratorii este recomandat sa luati cite o lingurita de miere de patru-sase ori pe zi. Aceasta se ia impreuna cu ceai fierbinte sau cu lapte, ca sudorific si in raceli.

Impotriva tuberculozei se pregateste urmatorul amestec: 100 de grame de miere, 100 de grame de unt, 100 de grame de untura de porc sau de gisca, 15 grame suc de aloe. Toate componentele se incalzesc intr-o baie de aburi si se amesteca (nu se fierb). Se ia cite o lingura din acest amestec la un pahar cu lapte fierbinte, dimineata si seara.

Hipertensiunea arteriala si amestecul-minune

In insomnie se recomanda amestecarea de miere cu otet de mere. Dizolvati intr-un pahar cu apa calda o lingura de miere si o lingura de otet de mere, amestecati si beti seara, inainte de culcare.

In cazul extenuarii organismului se ia cite o lingura de miere zilnic, dimineata, pe stomacul gol. Daca va doare capul, luati o lingura de miere, dupa 30 de minute durerea va disparea.

Spasmele musculare pot fi inlaturate luind cite doua lingurite de miere dupa fiecare masa, timp de o saptamina. Dupa aceasta perioada, se observa de obicei o imbunatatire.

Suferinzilor de hipertensiune arteriala li se recomanda sa amestece o lingura de miere, o lingura de suc de sfecla, o lingura de suc de hrean (inainte de a fi dat pe razatoare, hreanul trebuie tinut in apa timp de 36 de ore), sucul de la o lamiie. Se ia cite o lingura din acest amestec de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

In cazurile de stenocardie se amesteca sucul de la doua lamii, sucul din doua frunze mari de aloe si 500 de grame de miere. Se lasa la macerat intr-un vas bine inchis, timp de sapte zile, in frigider. Se ia cite o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

Pentru ateroscleroza, folositi usturoi si miere

In ateroscleroza, o capatina de usturoi pisat se amesteca cu sucul de la o lamiie si doua lingurite de miere. Amestecul se administreaza in doua doze – dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

In colita, o lingura de flori de musetel uscate se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Dupa ce s-a racit, se strecoara infuzia si se adauga o lingurita de miere. Solutia astfel pregatita se foloseste pentru clisme.

In ulcerul gastric si duodenal, mierea trebuie folosita cu aproximativ doua ore inainte de micul dejun si prinz si la trei ore dupa cina. Mierea (o lingura) trebuie dizolvata intr-un pahar de apa calda, pentru ca dizolvata ea contribuie la subtierea mucozitatii din stomac, scade intensitatea durerii, inlatura varsaturile si arsurile.

Impotriva gripei se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte o lingura de macese, o lingura de coacaze, o lingura de zmeura. Se lasa la infuzat 15 minute, dupa care se strecoara. Se bea de trei ori pe zi cite o jumatate de pahar de infuzie inainte de masa (in infuzia rece se adauga o lingura de miere).

In afectiunile ficatului se recomanda amestecarea in parti egale de miere si coacaze negre (trecute inainte prin masina de tocat). Din acest amestec se ia cite o lingurita cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru a va potoli setea puteti pregati o bautura racoritoare gustoasa pe baza de miere: 200 de mililitri de suc de scoruse negre, 100 de militri de suc de coacaze negre, 2 grame de acid citric, 100 de grame de miere, 100 de mililitri de apa minerala. Se bea rece.

Cum tratam arsurile, precum si diverse taieturi si rani

Cum tratam arsurile, precum si diverse taieturi si rani

Ce sint arsurile

Arsurile sint leziuni provocate de foc (arsuri termice), de contactul cu agenti chimici (arsuri chimice), de radiatii ionizante (arsuri datorate razelor solare) sau de trecerea curentului electric prin tesuturi (arsuri electrice).

Intinderea leziunilor are mare importanta pentru stabilirea prognosticului vital. Cind 30 la suta din suprafata pielii este arsa leziunile sint foarte grave, iar cind 50 la suta din suprafata pielii este arsa survine aproape intotdeauna moartea. Pentru a calcula suprafata arsurilor, se foloseste asa numita regula de noua, fiecare parte a corpului fiind considerata ca fiind 9 la suta din suprafata totala (vezi schema). Chiar si in cazul arsurilor care ocupa doar 9 la suta din suprafata pielii este nevoie de ajutor medical specializat.

Clasificarea arsurilor

In functie de gravitatea lor, arsurile au fost impartie in grade:

Gradul I – pielea este rosie (eritem), roseata disparind o data cu descuamarea pielii;

Gradul II – este atacata epiderma, care produce vezicule dureroase, pline cu lichid galbui. Dupa spargerea lor ramine o cicatrice rosie, care se vede la frig sau la cald;

Gradul III – arsura ajunge la derma sau la muschi, uneori pina la os. Apar pustule largi cu continut brun-sangvinolent si se produce necroza pielii si a unor tesuturi de dedesubt;

Gradul IV – se ajunge la carbonizarea tesuturilor;

In ultimele doua tipuri de arsuri se produc de obicei infectii care intirzie vindecarea.

Arsura depinde mai ales de extinderea ei: una punctiforma, de gradul IV, se vindeca relativ usor, pe cind una extinsa pe 30 la suta din suprafata corpului, chiar daca este de gradul al II-lea, provoaca multe complicatii, din cauza faptului ca proteinele lezate de arsuri se absorb si, fiind toxice, afecteaza ficatul, rinichiul, dar mai ales sistemul nervos. De obicei, apare infectia secundara sau chiar septicemia, care, la copii si oamenii virstnici, poate cauza moartea.

Prim ajutor

Inainte de a acorda primul ajutor, asigurati-va ca persoana respectiva nu este in contact cu o sursa de curent electric. Daca hainele persoanei care necesita primul ajutor mai ard inca, stingeti-le folosind paturi sau chiar un covoras. Evitati insa folosirea materialelor sintetice. Evitati de asemenea scoaterea hainelor arse in cazul marilor arsuri (exceptie fac cazurile de arsuri chimice, cind hainele sint imbibate cu substante care au provocat arsurile). Scoateti imediat inelele, bratarile sau ceasul de pe miinile persoanelor afectate, deoarece apar basici.
In arsurile de gradul I, intinderea leziunilor, precum si profunzimea lor fiind mici este suficienta spalarea portiunilor arse cu apa rece, timp de 10 minute (in cazul arsurilor generate de soda caustica, spalarea cu apa rece se face cel putin 20 de minute).

In arsurile de gradul II si III, pina la venirea medicului, se pot administra substante antialgice, eventual sedative. Se vor administra lichide caldute in cantitati mari: 2-3 litri. Daca arsurile sint pe suprafata mare, persoana respectiva trebuie acoperita cu paturi, deoarece temperatura corpului scade foarte mult. Chemarea de urgenta a medicului sau prezentarea la spital este in acest caz obligatorie.

Plante medicinale indicate si modul de utilizare in tratament



Arnica (Arnica montana). Tinctura de arnica are actiune cicatrizanta si antiseptica: 15g de tinctura (de la farmacie) la 100 ml de apa.

Coada soricelului (Achillea millefolium). Infuzia din 2 linguri de flori la o cana de apa clocotita. Se administreaza extern, sub forma de comprese.

Frasinul (Fraxinus excelsior). Infuzie din 10g de frunze la 100 ml de apa clocotita. Se administraza extern, sub forma de comprese.

Galbenele (calendula officinalis). Infuzie din 15g de flori la 500 ml de apa clocotita. Se administreaza extern, sub forma de cataplasme sau bai.

Inul (Linum usitatissimum). Uleiul de in se foloseste amestecat in parti egale cu apa de var. Se pune totul intr-o sticla curata si se agita, pina se formeaza un lichid alb-laptos, cu care se unge arsura. Acest amestec are proprietatea de a calma durerile si de a vindeca rana.

Plopul negru (Populus nigra). Infuzie dintr-o lingurita de muguri la 250 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Salcimul (Robinia pseudacacia). Florile uscate si sfarimate se pun pe ranile provocate de arsuri.

Schinelul (Cnicus benedictus). Infuzie din 10 g de produs uscat la 300 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Socul (Sambucus nigra). Infuzie din 20 g de flori la 500 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Sunatoarea (Hypericum perforatum). Infuzie din 20 g de parti aeriene florifere la 500 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de cataplasme sau bai. Uleiul de sunatoare se foloseste de asemenea, ca pansament in arsuri.

Tataneasa (Symphytum officinale). Infuzie din 15 g de radacina maruntita la 250 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai si cataplasme.

Infuziile de levantica, cerentel (radacina), coada racului, cimbru, frunze de nuc, roinita, urzica, troscot, rachitan, salce si stejar (cite 2 linguri de planta la o cana de apa clocotita) calmeaza durerile si grabeste cicatrizarea plagilor.
Ce ne mai recomanda medicina populara pentru cicatrizarea ranilor provocate de arsuri:

Se sparge un ou, se amesteca galbenusul cu albusul si se pune acest amestec peste rana;

Se pun peste rani frunze de soc fierte 5-10 minute in lapte; frunzele se schimba din doua in doua ore;

Se spala locul cu apa rece si se presara bicarbonat de sodiu alimentar;

Se da un cartof crud pe razatoare si se amesteca cu miere de albine (la 100 g de cartof se adauga 1 lingurita de miere);

Se pun pe rana frunze de varza proaspete sau morcov ras;

In cazul arsurilor in git, se amesteca ulei de masline cu albus de ou si se bea;

Se prepara ulei de oua: se fierb ouale tari, se scot galbenusurile, care se dau prin razatoare si se tin pe foc mic timp de 40 de minute, amestecind continuu. Se ung portiunile lezate cu acest ulei.

In cazul arsurilor provocate de foc se amesteca un albus de ou cu ulei de in si smintina. Se pune un strat gros pe rana, iar deasupra se pun comprese ude, legate cu fese uscate.

Cum tratam ranile si taieturile

Medicina populara ne ofera numeroase retete pentru tratarea ranilor adinci sau mai putin adinci, a celor infectate sau a celor care se vindeca mai greu.

Pentru tratarea ranilor care se vindeca mai greu, se aplica pe rana frunze strivite de patlagina. Se leaga cu un bandaj, avind grija ca frunzele sa fie schimbate frunzele doua in doua ore. Pe rana se mai poate aplica de asemenea suc proaspat de patlagina, de patru ori pe zi.

In cazul unor rani greu de tratat se foloseste uleiul de sunatoare: 500 g de flori proaspete si frunze se pun intr-un litru de ulei si se tin trei zile. Se fierb 500 ml de vin alb timp de doua ore la foc mic si cind s-a racit se amesteca cu uleiul de sunatoare;

In cazul unor rani purulente, se va aplica pe rana suc proaspat de pelin. Acesta este si un excelent mijloc de dezinfectare a ranilor.

Se aplica comprese cu decoct de flori sau fructe de maces (acest mijloc previne cangrena) si se bea suc proaspat de coada soricelului, amestecat cu miere (cite trei lingurite pe zi).

Se aplica pe rani comprese cu tinctura de obligeana.

Se aplica pe rani suc de galbenele. Acesta se prepara in felul urmator: se pun flori de galbenele intr-un borcan si se lasa borcanul la soare, timp de noua zile. Se storc bine florile si se strecoara apoi sucul rezultat.

Ranile infectate se pot vindeca aplicind comprese cu miere diluata (30 la suta) in apa distilata sau apa fiarta si racita. Rana se poate unge si cu miere, dupa care se acopera (se aplica o compresa usoara, sterila).

In cazul unor rani purulente, se vor aplica comprese din decoct de frunze de brustur, sau chiar frunze de brusture fierte in lapte. Compresele sau bandajele se vor schimba din doua in doua ore.

Se iau 15 g frunze de nuc, se maruntesc si se pun la fiert, timp de 30 de minute in 100 ml de apa. Se adauga apoi 10 g de ulei de floarea soarelui si se lasa deoparte una-doua zile. Se fierbe amestecul in bain-marie timp de doua ore, se strecoara, apoi se fierbe iar, timp de 30 de minute, adaugindu-se si 15 g de ceara galbena. Se ung ranile cu acest unguent.

Pentru vindecarea ranilor si a juliturilor, se amesteca frunze proaspete de sunatoare si salvie (cantitati egale) cu untura proaspata de porc si se strecoara printr-un tifon. Se pastreaza in borcan inchis. Unguentul se mai poate prepara din tinctura de sunatoare, amestecata cu untura proaspata de porc (proportie 1:4).

Una dintre cele mai eficiente metode pentru vindecarea ranilor este aplicarea de comprese cu tinctura de urzica: se pun frunze de urzica intr-o sticluta (aproape pina sus) si se toarna deasupra alcool. Se lasa la soare timp de doua saptamini. Inainte de aplicarea compresei rana trebuie spalata. Compresele se vor schimba din trei in trei ore.

Pentru tratarea ranilor sau a taieturilor se poate prepara un unguent din urmatoarele: 100 g de ulei de masline (sau floarea soarelui), 8 g de ceara galbena, 5 g de ceara alba, 20 g rasina de pin si 1 g tamiie. Se adauga o lingura de unt nesarat si se pune pe foc, timp de 10 minute (nu trebuie sa dea in clocot). Se amesteca bine si se ia spuma. Se pune amestecul in borcan. Unguentul este cit se poate de efficient, in special pentru ranile mai vechi, care se vindeca greu. Se vor aplica comprese, ce se schimba din patru in patru ore.

Se amesteca pe foc mic doua parti ulei de masline cu o parte ceara de albine. Se lasa sa se raceasca si se pune amestecul in borcane. Compresele se vor aplica de doua ori pe zi, dupa ce rana a fost spalata in prealabil cu apa distilata.

Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor

Sfaturi pentru vacanta
Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor

De obicei vara riscam sa fim intepati de vreo insecta sau sa fim muscati de un sarpe. De cele mai multe ori, asemenea agresiuni sint de fapt reflexe de aparare ale animalelor. Apicultorii spun tot timpul ca in majoritatea cazurilor albinele nu inteapa decit daca se simt amenintate.

Asadar, este de datoria noastra sa adoptam un comportament preventiv. Puneti-va in garda copiii, care sint primele victime ale muscaturilor de sarpe sau ale intepaturilor de viespe. Fiti atenti mai ales daca va petreceti vacanta la tara sau pe Litoral, iar daca ati programat un sejur in unele regiuni din Africa, Asia sau America fiti cu ochii in patru. Acolo, animalele veninoase sint mai numeroase, iar respectarea unor precautii este si mai necesara decit pe teritoriile noastre.

Intepaturile de albine, viespi sau tauni

Intepaturile viespilor, ale albinelor si ale taunilor sint cele mai frecvente. Aparatul veninos al acestor insecte este situat la extremitatea posterioara a abdomenului femelelor, care poseda un ac retractil inarmat cu cirlige laterale (precum virful unei sageti). Acest ac ramine frecvent in pielea victimei, iar sacul cu venin care ii este atasat se va goli daca incercati sa extrageti acul din piele. Cel mai des, intepaturile de viespe, albina sau taune nu provoaca decit o inflamatie locala si dureroasa, care se vindeca dupa citeva zile.

Consecintele pot fi mult mai grave in caz de intepaturi multiple sau de intepaturi in gura sau in faringe. De asemenea, grave sint si cazurile cind persoana este alergica la veninul acestor insecte sau sufera de insuficienta respiratorie sau cardiaca. In anumite cazuri, moartea poate surveni dupa citeva minute.

Recomandari pentru a preveni intepaturile insectelor

Nu va apropiati de stupi si pastrati distanta fata de cuiburile viespilor sau ale taunilor. Aveti grija mai ales pe timp de furtuna, fenomen ce are tendinta de a le incita. Este important sa stiti ca substantele repulsive (spray, lotiune) nu au efect asupra viespilor, albinelor s.a. Daca sunteti alergic puteti incerca sa urmati un tratament de desensibilizare prescris de un medic alergolog in mediul spitalicesc sau purtati la dumneavoastra medicamente eliberate pe baza retetei medicale, precum adrenalina, antihistaminicele, corticoizi.

Daca descoperiti in apropierea locuintei dumneavoastra un cuib de viespi sau de tauni anuntati pompierii, iar daca in gradina dumneavoastra a poposit un roi de albine, un apicultor va sti sa il recupereze.

Daca sunteti urmarit de un roi de albine, refugiati-va intr-o casa, o masina sau in orice alt loc inchis pentru a va proteja.

Si ciupiturile tintarilor pot fi prevenite

Ca o curiozitate, femela-tintar inteapa in special seara. Pentru a petrece serile de vara fara sa va deranjeze aceste insecte suparatoare este bine sa urmati citeva recomandari.

Anumite substante precum esenta de lamiita sau anumite plante precum muscatele alunga tintarii. Vara puteti aseza muscatele pe balcon sau in umbrarul din curtea dumneavoastra si astfel aveti sansa sa mai scapati de tintari. Daca totusi iesiti la o plimbare pe inserat in parc sau la padure este bine sa purtati haine deschise la culoare, cu mineci lungi si pantaloni lungi, pe care, eventual, puteti pulveriza diferite substante antitintari. In noptile toride de vara este aproape imposibil sa ne imbracam cu haine din cap si pina in picioare, asa ca avem la dispozitie diferite lotiuni sau spray-uri care se aplica direct pe piele pentru tinerea tintarilor la distanta.
In locuintele dumneavoastra este preferabila instalarea unui aparat de aer conditionat, dar, daca posibilitatile financiare sint reduse, si montarea unor plase la ferestre va va permite sa dormiti linistiti. In excursii cu cortul, evitati stabilirea taberei in preajma lacurilor sau iazurilor mlastinoase.

Atentie cind sinteti la mare

Meduzele apar in numar foarte mare atunci cind apa marii atinge temperaturi ridicate si putem spune ca nu sint rare pe Litoralul romanesc. Pericolul provine din tentaculele acestor moluste, contactul lor provocind dureri intense, urticarie si umflaturi peste citeva minute, dar in cazurile mai grave si varsaturi sau ameteli.

Pentru a indeparta meduza de pe piele incercati sa dati la o parte tentaculele cu lama unui cutit si dezinfectati pielea cu alcool, apoi aplicati nisip sau, daca aveti la indemina, talc. O solutie antiseptica sau pastile analgezice se pot dovedi necesare.

Nu atingeti ceea ce nu cunoasteti, nici in apa, nici pe uscat.
Cind faceti baie in apa marii este bine sa inotati mai mult decit sa mergeti prin apa.

Evitati scaldatul cind meduzele sint foarte numeroase, mai ales dupa o furtuna sau dupa zile caniculare.

Muscaturile de sarpe sint periculoase

Ele antreneaza o durere imediata cu o echimoza care apare dupa 15-30 de minute mai tirziu, urmata de un edem local sau extins pe membrul sau partea corpului ce se umple de pete.

La copil sau in cazurile cind veninul este injectat direct intr-un vas de singe, muscaturile pot avea consecinte mult mai grave. Exista si posibilitatea ca muscatura sa fie superficiala, iar reptila sa nu-si fi injectat veninul. De aceea, trebuie tratate cu medicamente numai intoxicatiile reale, confirmate de medic. El decide utilizarea unui ser-antidot.


La munte sau in alte excursii este bine sa tineti seama de urmatoarele indicatii:

- Purtati incaltaminte inalta si pantalon lung daca mergeti in afara cararilor batatorite.

- Inspectati cu atentie locurile inainte de a instala cortul sau tabara si nu dormiti niciodata pe solul neacoperit.

- Evitati sa adunati lemne uscate din locurile intunecoase.

- Nu va lasati pantofii si hainele pe pamint; pe timpul noptii agatati-le undeva si scuturati-le bine inainte de a le purta pentru evitarea oricaror surprize.

- Nu atingeti animalele veninoase aparent moarte.

Daca totusi ati fost muscat de un sarpe nu faceti o incizie in zona muscaturii si nu sugeti locul respectiv. Aceasta practica poate fi periculoasa daca aveti leziuni la nivelul mucoasei bucale. Este mai bine ca pe locul muscaturii de sarpe sa puneti un bandaj din pinza strins moderat decit un garou care poate, intr-adevar, intirzia difuzia veninului, dar risca agravarea leziunilor locale.

Sfaturi pentru acordarea primului ajutor

In primul rind, daca cineva din anturajul dumneavoastra este ranit sau descoperiti o persoana ce a suferit un accident, nu intrati in panica, evitati gesturile gratuite sau periculoase. Incurajati ranitul asigurindu-l ca totul va fi bine, dar nu va pierdeti cumpatul, deoarece s-ar putea sa nu aveti credibilitate. Daca este necesar, incalziti-l cu o patura sau o haina calduroasa, fara sa ii dati sa bea ceva alcoolic.

Spalati cu apa leziunea cutanata, dezinfectati si scoateti corpurile straine. Daca este vorba despre o fractura, imobilizati membrele afectate. Notati sau memorati cu atentie ora accidentarii si cea a aparitiei eventualelor simptome.

Organizati cu calm transportarea ranitului catre cel mai apropiat punct medical.

Alertati cit mai rapid persoanele autorizate: medici, pompieri, salvamontisti, salvamari etc.

Cum sa scapati de durerea provocata de intepaturi

Muscaturile de insecte sint cauza unui numar foarte mare de decese, mult mai multe fata de cele provocate de muscaturile de sarpe. Oamenilor sanatosi intepaturile de albine le provoaca o durere de scurta durata, urmata de o umflatura, care se micsoreaza dupa citeva ore. Cele mai grave simptome se observa atunci cind este provocata o alergie, care poate duce la soc anafilactic. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti la asemenea simptome: o apasare in piept, urticarie, greturi, varsaturi, respiratie greoaie, raguseala, ameteli, limba sau fata umflata, lesin. Cu cit apar mai repede aceste simptome, cu atit ele va vor ingreuna situatia mai mult.

Intepaturile de meduze pot fi urmate de dureri de cap, crampe musculare, tuse, respiratie greoaie, greata si varsaturi. Daca simptomele nu dispar sau chiar cresc in intensitate, trebuie sa va adresati imediat medicului.

Albinele, viespile si rudele lor
Aceste insecte in timpul intepaturii elibereaza venin in tesuturile pielii, ceea ce provoaca durere, inrosire si o umflatura pe locuafectat. Indispozitia poate dura de la citeva ore pina la 24 de ore, in functie de ce insecta v-a muscat.

Trebuie sa vedeti mai intii ce fel de insecta v-a intepat. Acest lucru va poate da cheia pentru tratamentul pe care trebuie sa il urmati si va ajuta sa evitati alte intepaturi.

Albina care are corpul pufos de culoare auriu-maronie va poate intepa doar o singura data. Aceasta se intimpla pentru ca acul ei zimtat ramine in piele, ceea ce duce la moartea albinei.

Pe de alta parte, bondarii si viespile au acele netede, ceea ce le permite sa va intepe de mai multe ori, astfeincit trebuie sa fiti pregatiti sa va salvati cu fuga.

Bondarii mai ridica o problema suplimentara. Daca omoriti unul dintre ei, aceasta poate conduce la navalirea intregului roi asupra dumneavoastra. Atunci cind saculetul lui cu venin este distrus se elibereaza o substanta chimica (aceasta ii provoaca pe ceilalti bondari sa va atace).

Actionati rapid! Cheia unei tratari reusite este rapiditatea cu care actionati. Cu cit vi se acorda mai repede primul ajutor cu atit aveti mai multe sanse de a controla durerea si umflatura.

Indepartati acul! Daca v-a intepat o albina, indepartati cit puteti de repede acul, pentru ca altfel saculetul cu venin care se gaseste in el va continua sa pulseze inca doua-trei minute, contribuind la patrunderea acului si a veninului cit mai adinc in piele. Fiti atenti sa nu rupeti acul sau saculetul. Daca se intimpla acest lucru, in organismul dumneavoastra va patrunde mai multa otrava.

Curatati bine rana! Albinele si rudele lor sint niste gunoieri, de aceea in veninulor se gasesc cemai adesea bacterii daunatoare. Spalati locul intepaturii cu sapun, apa si antiseptic.

Cum scapati de durere

In acest stadiu rana dumneavoastra inca mai pulseaza, de aceea doriti sa scapati de durere cit mai repede. Iata citeva metode recomandate pentru acest lucru, singura conditie fiind sa actionati cit mai rapid dupa ce ati fost intepati:

punind peste locul intepaturii o punga cu gheata sau chiar un cub de gheata, puteti face sa scada umflatura si impiedicati raspindirea veninului.

probabil ca o sa vi se para o ironie, dar chiar si caldura va poate ajuta sa va simtiti mai bine, neutralizind substantele chimice care provoaca inflamarea. Luati uscatorul pentru par si tineti-indreptat catre locul intepaturii citeva minute.

unul dintre cele mai simple si mai eficace leacuri care se pot folosi in aceste cazuri este aspirina. Umeziti locul intepaturii si puneti o tableta de aspirina. Aceasta neutralizeaza diversii agenti inflamatori din venin.

adesea amoniacul pe care il aveti in casa poate face minuni. Daca presarati amoniac peste rana, durerea va trece foarte repede.
este recomandata de asemenea o pasta preparata din bicarbonat de sodiu si apa, cu care se unge rana.

foarte repede inlatura veninul o pasta pregatita din carbune de lemn, astfel incit rana nici nu se va umfla, nici nu va durea. Farimitati un carbune, amestecati-cu apa si ungeti cu aceasta pasta rana, pe care o bandajati dupa aceea. Carbunele actioneaza foarte bine daca este mentinut tot timpul umed.

luati un preparat antihistaminic. Preparatele antihistaminice pentru uz intern care se gasesc in farmacii va ajuta sa scapati de durere (unudintre aceste produse este siropul pentru tuse care contine substante antihistaminice). Acestea scad umflatura si inrosirea pielii provocate de veninul insectelor.

incercati sa evitati intepaturile. Este cunoscut ca unele masuri profilactice va pot proteja de foarte multe neplaceri. Purtati haine deschise la culoare. Insectele prefera culorile inchise. Iata de ce apicultorii se imbraca de obicei in haine kaki, albe sau in alte culori deschise. Scapati de intepaturi si daca aveti grija sa nu mirositi prea strident: evitati parfumurile, lotiunile dupa barbierit si alte arome, pentru ca albinele sa nu va confunde cu nectarul unei flori. Cresteti consumul de zinc: albinele sint atrase de persoanele care sufera din cauza deficientei de zinc (puteti creste consumul de zinc numai cu indrumarea medicului).

intrati la adapost. Daca va urmareste un roi intreg de insecte, intrati la adapost, in padure sau sariti in apa. Insectele vor intilni astfel o piedica in urmarirea jertfei.

cumparati-va un sevalet. Ca ultim mijloc de protectie puteti deveni pictor. Acestia sint intepati foarte rar, pentru ca terebentina pe care o folosesc alunga insectele nedorite.

Spalati ranile provocate de meduze cu apa sarata

Meduzele reprezinta cea mai raspindita specie marina ale carei intepaturi sint la fede periculoase ca si ale albinelor. In tentaculele lor lungi se gasesc celulele care provoaca intepatura. Cind va ating, celule strapung pielea umana si imprastie veninul. Chiar si tentaculele taiate sau ranite pot provoca rani deosebite.

Daca va raneste una dintre aceste creaturi marine, spalati imediat rana cu apa sarata. Nu folositi apa nesarata, pentru ca aceasta poate trezi celulele care inca nu fost distruse si care va pot intepa din nou. Din acelasi motiv nu masati locul intepaturii.

Neutralizati celulele care va pot intepa. Incercati sa scapati de durere spalind cit se poate de repede locul afectat cu una dintre urmatoarele solutii (chiar si asa insa durerea va reveni dupa citeva ore, astfel incit trebuie sa repetati procedura):

alcool: puneti alcool pe locul afectat. Nu trebuie neaparat alcool sanitar, puteti folosi si vin, lichior sau orice alta bautura alcoolica.

otet: puneti cit se poate de repede otet pe rana, durerile vor fi astfel calmate.

amoniacul este de asemenea eficient impotriva intepaturilor de meduze.

Dupa ce ati fost intepat trebuie sa inlaturati tentaculele, dar nu faceti acest lucru cu miinile goale.

Cataracta

Fructe si legume care contin vitamine antioxidante în vederea prevenirii cataractei

Ce este cataracta

Cataracta se manifesta prin opacizarea cristalinului. Situata înaintea ochiului, cataracta permite acomodarea si focalizeaza razele luminoase percepute de retina, asemeni unei lentile fotografice. Daca lentila ochiului uman este neteda si transparenta, atunci vom primi informatii vizuale foarte clare.



Cum se manifesta
O data cu înaintarea în vîrsta, cataracta îsi pierde supletea si acomodarea ochiului la mediul extern e mai dificila. Simptomele pe care le prezinta o cataracta bolnava sînt: îngalbenirea lentilei, încetosarea si în final opacizarea. În stadiu avansat se ajunge la orbire.

Vîrsta e un factor de risc

În cazul bolnavilor de cataracta, vîrsta reprezinta primul factor de risc. Dupa 80 de ani rari sînt pacientii care se mai pot vindeca. Din punct de vedere statistic, 62 la suta dintre barbati si 74 la suta dintre femei acuza afectiuni ale cataractei.

Metode de vindecare


1. In medicina traditionala

Pacientii se pot vindeca fie pe cale chirurgicala, fie pe cale naturala. În medicina traditionala se apeleaza la urmatorul procedeu: se extrag opacitatile de pe cataracta si se înlocuieste masa cristalinului prin implant. Din nefericire, pentru populatia vîrstnica a societatii mijloacele financiare sînt o problema grava. În conditiile în care a avea strictul necesar fara a te scotoci în fiecare zi în buzunar este doar un vis pentru majoritatea pensionarilor, operatia de cataracta nu si-o permite oricine.

2. In medicina naturista

Deci e mai bine sa prevenim acesta infectie. Una dintre solutii ne este oferita de medicina naturista. Nutritionistii ne recomanda sa consumam cît mai multe vitamine antioxidante de tipul vitaminei C.

Boli ce favorizeaza îmbolnavirea ochilor

Razele ultraviolete, diabetul si tabagismul accelereaza procesul de îmbatrînire a cristalinului si deci a cataractei. Efectul negativ al acestor boli consta în faptul ca ele oxideaza proteinele cristalinului, care la rîndul lor afecteaza punctele de difuzare a luminii.

Antioxidantii cristalinului

Din fericire, cristalinul are în componenta sa antioxidanti puternici, precum si carotenoide (eficiente prin actiunea lor fotoprotectoare).

O reteta de succes


De-a lungul timpului, numarul vitaminelor antioxidante care se gasesc în organism se diminueaza. Ca mod de prevenire nu numai a cataractei, dar si a numeroaselor alte afectiuni, va recomandam sa consumati zilnic cîte o jumatate de kilogram de fructe si legume proaspete. Acesta reteta e cea mai simpla si cea mai eficienta atît pentru a ne curati organismul, cît si pentru a-l ajuta sa-si întareasca sistemul imunitar.

Medicamentul naturii - vitaminele

Vitamina C din fructe, precum si celelalte vitamine care se gasesc în legumele verzi (în special în varza, telina, sfecla, morcov, pastîrnac) constituie sursa principala de micronutrimente esentiale pentru cristalin. Cu cît consumam mai multe legume si fructe, cu atît mai mult cristalinul ochiului e mai sanatos. Asa se explica protectia execelenta de care dau dovada aceste organe împotriva agresiunii oxidante. În consecinta, putem spune ca cei care consuma în mod frecvent legume si fructe proaspete prezinta un risc foarte scazut de a acuza afectiuni ale cataractei.

Legumele verzi - antidotul cataractei

Rezultatele unui test date publicitatii acum trei ani au evidentiat faptul ca pentru persoanele cu vîrsta mai mica de 65 de ani, care au consumat adesea salata verde, spanac, urzici sau varza, conopida, broccoli, riscul îmbolnavirii de cataracta s-a diminuat cu 20 pîna la 50 la suta. Cercetatorii mentioneaza ca persoanele testate au consumat aceste produse timp de zece ani si ca nici unul dintre subiecti nu era fumator.

O cura de vitamina C

Acesta reduce riscurile bolilor de ochi în proportie de pîna la 50 la suta. Datorita elementelor plasmatice foarte puternice, vitamina C pe de o parte ofera o protectie eficienta a membranei, iar pe e alta parte hraneste organismul mai bine.
Asadar, nu uitati

Consumînd în fiecare zi cîte o jumatate de kilogram de fructe si legume va veti asigura compusii plasmatici si vitaminele antioxidante suficiente pentru protectia cristalinului împotriva agresiunii luminii solare si veti întîrzia aparitia cataractei.

Sfaturi practice naturiste_2

Din gradina cu sanatate

Afectiuni renale

Cele mai bune remedii pentru tulburarile de natura renala sint piperul si siropul de trandafir si paralute. Alte plante la care mai puteti apela sint: angelica, afinele, papadia, paducelul, ienuparul, traista ciobanului si capsunele. O alta solutie este sa fabricati un fel de bere din urzici (frunze de urzica tinara puse la fermentat cu putina drojdie, la care se adauga frunze de trifoi, ghimbir, miere) care ajuta foarte mult la prevenirea blocajelor renale.


Icter

In medicina europeana traditionala ca leac pentru icter se folosea patrunjelul, radacina de papadie si hamei. Adesea se fabrica o lotiune din flori de papadie, frunze de patrunjel tocat si seminte de hamei. Lotiunea, care seamana la gust cu berea, trebuie administrata in fiecare seara si dimineata, pina cind boala regreseaza vizibil.


Laxativ

Cel mai bun produs fabricat pe baza de extras din plante cu efect laxativ este uleiul de masline. Pe linga acesta mai putem vorbi si despre mere, seminte de in, seminte de mustar alb, sparanghel, grasime de pasare. Daca suferiti de constipatie, atunci incercati ceaiul din fruze de soc sau din radacina de papadie.

Buze crapate

Pentru a va vindeca buzele crapate va sugeram doua retete simple si la indemina oricui.

1. amestecati o treime de suc de lamiie cu doua treimi de glicerina.

2. preparati un ulei din petale de trandafir maruntite in combinatie cu glicerina si apa de trandafir

Afectiuni ale ficatului

Sucul de ceapa sau de cartof previn durerile de ficat. In astfel de situatii e preferabil sa consumati cit mai multe fructe, in special mere. Ca plante va recomandam ceaiul de paralute sau rozmarin.

Afectiuni pulmonare

Puteti sa va curatati plaminii urmind o cura de ceai de trifoi. In vechime cel mai bun leac pentru bolnavii de tuberculoza era un amestec de miere cu hrean ce trebuia luat de trei ori pe zi.

Malarie

Cafeau cu zeama de lamiie este cel mai indicat tratament pentru cei care sufera de malarie. Un alt vechi remediu consta in prepararea unui amestec din radacini tocate de patrunjel si frunze de eucalipt.

Pierderi de memorie

Nu numai o data cu inaintarea in virsta memoria ne joaca feste. Oricui i se poate intimpla sa aiba astfel de probleme, datorate in special alimentarii insuficiente a creierului cu singe. Pentru a va pastra memoria intacta pentru cit mai mult timp va sfatuim sa beti ceai de rozmarin. Rozmarinul este apreciat pentru proprietatile sale stimulative, fiind cunoscut faptul ca aceasta planta ajuta la imbunatatirea considerabila a circulatiei sanguine.

Menopauza

Cel mai indicat tratament care sa va ajuta sa suportati mai usor durerile in perioda de menopauza este ceai de urzica si de galbenele. Hreanul va ajuta sa aveti noptile mai linistite si sa uitati de dereglarile de peste zi ale propriului organism.

Menstruatie

Atunci cind vi se intimpla sa singerati abundent in timpul ciclului menstrual, trebuie sa recurgeti la ajutorul scortisoarei, al frunzelor de platan si de urzica tinara. O alta metoda consta in consumarea a trei-patru lamii pe zi. Dereglarile menstruale se pot trata si cu ceai de coada soricelului sau de musetel. Grecii si romanii foloseau ca remedii naturiste frunzele de alun salbatic, petalele de trandafir roz sau rozmarinul. Galbenelele si morcovii regleaza debitul de singe eliminat in timpul ciclului menstrual. Pentru a intirzia perioadele ciclului beti ceai de ghimbir sau smirna, in timp ce lavanda si gura leului amelioreaza durerile provocate de menstruatie.

Iesiri necontrolate

Lavanda este o planta renumita pentru proprietatile sale sedative, fiind des recomandata bolnavilor de nervi. Ca leguma, cel mai bine este sa aveti un meniu bazat pe varza. Aroma de scortisoara si mierea amelioreaza starile de tremur si diminueaza sentimentul de anxietate.

Stari de greata

Pentru a contracara starile de greata folositi ca leac ghimbirul si piperul. In general, aromele puternice de scortisoara, musetel, trifoi, lamiie, lavanda reduc senzatia de voma. Ca sirop puteti mixa in cantitati egale petale de trandafir si miere. Inainte de masa beti o cescuta de apa calduta, iar dupa ce ati mincat luati o lingurita din siropul preparat. Astfel preveniti senzatia de voma si treptat va veti simti intr-o forma de zile mari.

Nevralgie

Ca remediu intern se recomanda ceaiul de musetel indulcit cu miere. Ca remediu extern e bine sa va masati timplele cu ulei de ghimbir diluat cu zeama de la doi-trei catei de usturoi storsi. Asa veti scapa mai repede de durerea care va chinuie. Totodata puteti aplica o compresa frunze de varza sau de mustar fierbinti. Pentru o mai mare eficienta a tratamentelor este indicat sa folositi si o lotiune revigoranta, pe care o obtineti din amestecul unei parti de otet de mere cu o parte de apa de trandafir. Esenta de cedru, amoniacul si menta va vor fi totdeauna de ajutor.

Palpitatii

Simptomele de anxietate si nevozitate sint prevenite cu ajutorul lavandei. Palpitatiile provocate de ritmul cardiac neregulet se neutralizeaza cu ajutorul ceaiului de paducel si de coada soricelului. Piperul are efect tonic asupra circulatiei sangvine si a presiunii arteriale.


Paralizie

Datorita rolului stimulativ asupra organismului dintotdeauna urzica si rozmarinul s-au aflat printre cele mai folosite leacuri. Se spune ca e bine sa pui un banut de argint in apa ca sa nu cada blestemul asupra ta si sa nu paralizezi.

Stari de lesin

Pentru a preveni starile de lesin e bine sa preparati un ceai din frunze de rozmarin sau lavanda. Ca metoda eterna se recomanda inhalarea de sare de lamîie sau piper.

Temperatura crescuta

Împotriva unei temperaturi crescute a corpului medicina traditionala va recomanda ceaiul de angelica, coada soricelului, flori de liliac, scortisoara, paralute si mîtisori. Ceaiul trebuie sa fie îndulcit cu miere. Extern aplicati comprese cu otet sau zeama de lamîie. Alte plante eficiente împotriva febrei sînt: trifoiul, patrunjelul, musetelul, urzica, rozmarinul, trandafirul, galbenelele, lavanda, paducelul, menta si eucaliptul.

Aerofagie

La baza tratamentului pentru aerofagie stau menta, scortisoara, orzul si ghimbirul. Pentru a contracara efectele negative ale acestei boli e bine sa tineti o data la doua luni o cura de legume si de verdeata. Cele mai eficiente se dovedesc a fi morcovii, ceapa, prazul, hreanul, patrunjelul, urzica si musetelul. Alte remedii constau în utilizarea esentelor de cimbru, lavanda, smirna, eucalipt în combinatie cu uleiul de masline si cu ceaiul de angelica, mîtisori, telina, coriandru, marar sau molura.

Intoxicatie alimentara

Ca leac împotriva mîncarurilor alterate, consumate de cele mai multe ori în necunostinta de cauza, va recomandam sa consumati cît mai mult usturoi.

Crize de fiere

Problemele de fiere îsi gasesc rezolvarea în tratamentul cu galbenele, papadie si seminte de mac. Uleiul de masline si ceaiul de cicoare ajuta la eliminarea fara prea multa durere a pietrelor de la fiere. Printre legumele cu proprietati curative recunoscute si apreciate si în medicina traditionala, si în cea clasica se numara cartoful si mazarea, iar în rîndul citricelor - lamîia.

Gingii inflamate

Din frunze de alun salbatic, coada soricelului sau rozmarin preparati un ceai cu care sa faceti în fiecare seara spalaturi ale gingiilor. Puteti de asemenea sa apelati la infuzia din fruze de maslin.

Par degradat



Iata cîteva tratamente traditionale care contribuie la recapatarea volumului si a stralucirii parului dumneavoastra:

1. atunci cînd va clatiti pe cap spargeti un ou proaspat în apa; oul contine calciu si va hraneste firele de par, dîndu-le o stralucire aparte

2. folositi zeama de urzici pentru a va limpezi parul în ultima apa

3. cu sucul de la cîteva legaturi de patrunjel proaspat masati-va scalpul; astfel toate impuritatile de pe pielea capului vor fi îndepartate cu siguranta si pentru mai mult de cinci zile

4. de doua ori pe saptamîna clatiti-va parul cu ceai de musetel

5. mierea este un produs bogat în nutrimente si adesea recomandat în tratamentele de acest gen


Migrene, dureri de cap

În folclorul englezilor pentru evitarea durerilor de cap batrînii ne sfatuiesc sa recurgem la un remediu mai putin obisnuit. Se spune ca nu e bine sa aruncati la întîmplare patul taiat sau cazut, pentru ca pasarile îl pot folosi la constructia propriilor cuiburi. Din acesta cauza, ori de cîte ori ele îsi aranjeaza cuibul, durerea firelor de par se transmite dumneavostra. De aceea e bine ca firele de par care nu va mai sint de folos sa le bagati direct pe foc.

Medicina populara propune ca solutii cu efect imediat infuziile cu ceai de rozmarin uscat, frunze de tei sau de musetel. Grecii si romanii apelau la tratamentul cu scortisoara, mere, miere si balsam din lavanda sau paralute. Alte plante recomandate sînt: basilica, angelica, valeriana, trifoiul. Ca aplicatie externa puteti folosi ulei de lavanda sau otet. Ca inhalant apelati la uleiul din frunze de trifoi. Atunci cînd va spalati pe cap e bine sa va limpeziti cu o mixtura obtinuta din amestecul unei cantitati egale de otet, apa si coniac în care adaugati un praf de sare.

Insomnie

O cana de lapte caldut cu putina scortisoara si îndulcit cu miere va va face somnul mult mai dulce. Sau puteti bea o cana de ceai de rozmarin sau de paducel. De asemenea, e preferabil sa va masati tîmplele cu balsam de lamîie sau de lavanda înainte de culcare. Supa de ceapa si chiar ceapa simpla va linistesc si va detensioneaza.

Paduchi

Cea mai buna metoda de a scapa de paduchi este sa frecati va scalpul cu scortisoara sau cu sucul obisnuit din storcerea frunzelor proaspete de patrunjel. Daca vi se pare prea complicat, atunci amestecati în cantitati egale o parte de apa cu o parte de gaz si aplicati lotiunea pe par cu un sfert de ora înainte de spalare.

Arsuri în capul pieptului

Cele mai la îndemîna leacuri sînt lamîia, albusul de ou si piperul. Eficiente se dovedesc a fi si frunzele de varza aplicate direct pe piept.

Probleme cardiace

Unul dintre remediile cele mai bune pentru ameliorarea durerilor cardiace este ceaiul din frunze uscate de paducel îndulcit cu miere. Daca suferiti cu inima e bine sa introduceti în meniul dumneavoastra cît mai des legume radacinoase, cum ar fi morcovii sau ceapa. De asemenea încercati sa înlocuiti treptat apa cu ceaiul si zaharul cu zaharina sau cu mierea de albine.

Hipertensiune

Exista mai multe posibilitati de a diminua presiunea sîngelui în cazul în care suferiti de hipertensiune.

1. Ceai de paducel, de ghimbir, de musetel sau din frunze uscate de trifoi. Mirosul patrunjelului proaspat, al scortisoarei, al lavandei si al violetelor ajuta la prevenirea ametelilor si a starilor de lesin.

2. Ca fructe si legume va recomandam sa consumati cu precadere cartofi, mere, ceapa si praz.

Hipotensiune

Paducelul este planta cu ajutorul careia puteti echilibra presiunea sanguina a organismului dumneavoastra. Pe lînga acesta mai puteti apela si la brom, lavanda, rozmarin sau papadie.

Isterie

Împotriva isteriei se recomanda administrarea de trei ori pe zi, înainte de fiecare masa, a unui ceai obsinut prin fierberea unei cantitati egale de flori de musetel, valeriana, tei si mîtisori.

Indigestie

Medicina populara va propune ca leac pentru indigestie mararul, piperul, cimbrul si molura. Ca si lichide folositi sucul de la un cartof ras sau albusul de ou. Ceaiul de paralute, de lavanda, de ghimbir sau din frunze de trifoi este foarte bun în tratarea problemelor de natura digestiva.


Impotenta

Înca din vechime se crede ca scotisoara si ghimbirul au proprietati curative exceptionale în ceea ce priveste impotenta. Ceaiul din petale de trandafir si din ovaz verde previne agravarea starii pacientului în cauza.

Lapte matern

Prospetelor mamici le recomandam sa consume cît mai multi morcovi, urzici si patrunjel pentru a avea lapte în sîni mai mult timp. Pe lînga acestea este indicat sa beti cel putin o data pe zi o cana de ceai din frunze de coada soricelului.

Durere de sîni

Atunci cînd alaptati si va dor sînii cel mai bun remediu este sa mîncati orz încoltit. O alta solutie este sa zbrobiti bine cîteva frunze de patrunjel proaspat sau de alun sau o mîna de flori de musetel, pe care sa le aplicati extern, direct pe zona cu probleme.

Dificultati de respiratie

Ceaiul de paducel ajuta la reglarea tulburarilor de respiratie cauzate în primul rînd de disfunctionalitati cardiace. Daca vi se întîmpla sa aveti palpitatii puternice, puteti sa mai încercati un alt remediu, si anume, sa beti un pahar de apa calduta îndulcita cu doua lingurite de zahar.

Bronsita

Pentru tratarea brositei puteti apela la ajutorul mai multor plante cum ar fi: angelica, coada soricelului, trifoi, ghimbir, paralute, molura, usturoi, smirna, maghiran, fruzele de patrujel sau de ceapa verde, cimbru. Indiferent de tipul de ceai preparat, folositi ca îndulcitor miere de albine.

Vînatai

Din vechi timpuri se obisnuieste sa se previna aparitia vînatailor prin aplicarea pe zona lovita a unei comprese îmbibate cu otet. Ce alte posibilitati mai aveti:

1. aplicati de mai mult ori comprese cu apa fierbinte sau foarte rece

2. puteti folosi ca si comprese frunze de varza

3. frecati zona respectiva pîna se înroseste dupa care ungeti cu ulei de masline

4. pentru a preveni marirea vînataii puneti pe rana ceara firbinte si lasati-o sa actioneze zece minute dupa care reluati procedeul

5. amestecati frunze de de patrunjel proaspat tocat cu unt. Ungeti cu crema obtinuta zona afectata.

6. amestecati o ceasca de ceai (rece) din frunze de rozmarin cu un ou fiert si cu o lingurita de coniac.

Arsuri

Cel mai rapid mijloc de a preveni durerea provocata de arsuri sau de opariri este de a pune mîna sau zona afectata în apa foarte rece. O alta modalitate recomandata în medicina traditionala este de a unge zona arsa cu miere, cu zeama de la un cartof ras sau cu un albus de ou batut spuma. Mai puteti de asemenea sa va preparati în casa o crema ce contine urmatoarele ingrediente: un morcov ras amestecat cu o lingurita de miere sau un fir de praz maruntit bine si fiert în lapte. Daca nu aveti la îndemîna ingredientele pe care vi le-am enumerat, atunci apelati pur si simplu la o alifie din galbenele. Dupa ce ati uns rana cu o astfel de crema, aplicati cataplasme cu frunze de urzica sau de platan.

Cataracta

O mixtura de zeama de lamîie cu scortisoara si cu putina apa calda este cel mai cunoscut leac împotriva cataractei. Infuzia de cimbru se dovedeste de asemenea eficienta. Plante cu efect terapeutic folosite în tratarea cataractei mai sint si: ghimbirul, rozmarinul, trifoiul, trandafirul, lavanda, coada soricelului, ceapa si usturoiul. Ca ingrediente în alcatuirea diferitelor creme puteti folosi piper, otet, frunze de alun salbatic si ulei de masline.


Antiseptice

Exista o serie de plante foarte apreciate în medicina populara pentru proprietatile lor antiseptice. Printre acestea se numara usturoiul, menta, stejarul si violetele.


Cum sa scapam de tuse

O data cu vremea rece si umeda apare si tusea, ca prin simptom al unei raceli ce este pe cale sa se instaleze daca nu se iau din timp masurile necesare de prevenire.

Aceasta boala este agasanta, suparatoare si chiar chinuitoare, dar in alt mod ajuta la indepartarea secretiilor de pe caile respiratorii, de aceea este recomandat a nu se apela imediat la produsele antitusive din farmacii, ci mai intii la produsele naturiste, astfel:

Ceaiuri:

cea mai buna este infuzia din frunze de patlagina: doua lingurite la o cana de apa fiarta, din care se consuma doua cani pe zi, cu lingurita;

infuzie de plamadica: doua lingurite la o cana de apa fiarta, din care se consuma 2-3 cani pe zi;

infuzie din muguri de pin: o lingurita de muguri de pin proaspeti sau uscati, la o cana de apa clocotita, din care se consuma 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere de albine;

infuzie de coada-soricelului: doua lingurite de flori la o cana cu apa clocotita, din care se consuma 2-3 cani pe zi. Daca tusea este uscata trebuie consumate multe lichide.

infuzie de tei: 1-2 linguri de flori de tei, la o cana de apa fierbinte din care se consuma o jumatate de pahar din acest ceai, de trei ori pe zi, intre mese.

Cataplasme:

Foarte eficiente sint cele cu seminte de in si faina, in amestec de 1/3 la 2/3 apa, in care se fierbe totul pina se formeaza o pasta consistenta.

Se pune intr-un saculet de pinza care se aplica pe piept. Recomandate sint si frectiile cu ulei de ricin: doua linguri si ulei de terebentina, o lingura incalzita la un foc slab, apoi se frectioneaza bine pieptul, dupa care se acopera cu o patura groasa sau plapuma.

Inhalatii:

se pot face inhalatii cu musetel, levantica, cimbru, cimbrisor, izma, rozmarin, frunze si ramuri tinere de pin. Se amesteca in parti egale si se pun doua linguri din acest amestec la 1 litru de apa clocotita. Se tine capul acoperit cu un prosop deasupra vasului timp de 20 de minute, iar pentru a proteja pielea fetei se aplica inainte o crema grasa.

inhalatiile cu uleiuri eterice sint de asemenea folosite, avind o buna eficienta astfel: intr-un vas cu 2-3 litri de apa fierbinte se adauga 10 picaturi de ulei de lavanda, eucalipt, menta sau fenicul, apoi se fac inhalatii de 2-3 ori pe zi. Atentie, nu se vor folosi uleiuri la persoanele alergice.

Apiterapia:

o reteta indicata si cu bune rezultate este mierea cu lapte fiert. Se dizolva 50 g de miere zaharisita intr-o cana de lapte dulce fiert la care se adauga un galbenus de ou proaspat, apoi se bea cu inghitituri mici. In tratarea tusei mai este folositoare si tinctura de propolis, astfel: 60 g de propolis la 200 g alcool, din care se iau cite 15-30 picaturi de trei ori pe zi, inainte de mese.

Presopunctura:

se maseaza in sensul acelor de ceasornic cu degetul mare sau cu aratatorul punctul situat deasupra scobiturii sternului, timp de cinci minute. Se fac doua masaje pe zi timp de zece zile.

Dietoterapie:
in general sucurile de legume actioneaza rapid si eficient in caz de tuse. Inainte de masa de prinz trebuie consumat un amestec din suc de salata verde 50 ml si suc de usturoi 50 ml. Se mai poate folosi si urmatoarea reteta: suc de morcov 200 ml, suc de varza 50 ml, suc de gulii 50 ml si suc de telina 50 ml. Foarte indicat si cu bune rezultate in terapia acestei boli este si maceratul din 8-10 smochine si 5-6 curmale, intr-un litru de apa sau lapte dulce timp de 8 ore. Se incalzeste apoi usor lichidul si se consuma impreuna cu fructele.

Tusea e un simptom ce nu trebuie tratat superficial, ci cu mare atentie. Se spune ca tusea indelungata nu prezinta nici un risc, dar nu este chiar asa usor de spus!!!

La copii, chiar o tuse usoara, dar care dureaza mai multe luni poate antrena dilatarea progresiva a bronhiilor, ceea ce conduce in cele din urma la aparitia insuficientei respiratorii. La adulti, tusea care persista mai mult timp fara un motiv aparent poate fi semnul unei boli grave, iar in ambele cazuri mentionate mai trebuie urgent consultat medicul de familie sau medicul specialist. Tusea mai poate fi si semnalul unei alergii, iar in astfel de cazuri tusea se declanseaza de indata ce se intra in contact cu alergenul in cauza cum ar fi: polen, praf, acarieni, parul animalelor, polenul de la flori, unele parfumuri si deodorante, produse chimice, detergenti, fulgi si puf de la pasari etc. Aceasta tuse nu este insotita de expectoratie aparind in schimb alte simptome neplacute, cum ar fi de exemplu curgerea nasului, respiratia devine dificila si zgomotoasa etc. In concluzie, atentie deosebita la aceasta afectiune si mai ales la tratamentul ei.

Sfaturi practice naturiste_1

Sfaturi practice naturiste

Iodul

Iodul este un element de baza in medicina traditionala de mai bine de o suta de ani. Aplicatiile cu iod se utilizau pentru stopare singerarii ranilor si a dezinfectarii zonelor cu puroi.

Ienuparul

Fructele si frunzele de ienupar au fost adesea folosite in medicina populara, in ciuda faptului ca astazi acestea au mai mult un rol important ca ingredient culinar. Ienuparul este foarte indicat in tratarea aerofagiei si a indigestiei. Datorita efectului sau diuretic, in combinatie cu alte plante, ienuparul se dovedeste eficient impotriva constipatiei.

Iarba vacii

Acesta planta are un rol coagulant extrem de puternic, fiind utilizata in stoparea singerarilor abundente si in reglarea ciclului menstrual. Este cel mai bun leac pentru diaree si dizenterie. Iarba vacii constituie un element important in retetele prescrise pentru combaterea bronsitei si a infectiilor pulmonare. Sucul concentrat din iarba vacii ajuta la farimitarea si dizolvarea pietrelor de la rinichi si de la fiere.

Rozmarinul

Cea mai de seama proprietate a rozmarinului este aceea de calmare a tensiunii nervoase. Ca sedativ, rozmarinul este recomandat in prevenirea starilor de isterie si epilepsie.

Lavanda

In Roma antica lavanda era ingredientul esential al unei imbaieri de lux. Nu oricine isi permitea sa foloseasca lavanda, ci numai nobilii. Din acesta cauza planta era extrem de valoroasa. Cine detinea citeva picaturi de esenta de lavanda era cu adevarat bogat pe acea vreme.

Se obisnuia sa se presare lavanda prin cuferele cu haine, pentu a metine prospetimea materialului si a preveni, totodata, aparitia moliilor.

In Evul Mediu uleiul de lavanda avea o dubla intrebuintare. Pe de o parte era folosit ca insecticid, ajutind la indepartarea insectelor nedorite din bucatarie, iar pe de alta parte era considerat un bun dezinfectant si antiinflamator pentru taieturi, zgirieturi, rani adinci sau arsuri.

Datorita proprietatilor sale antiseptice si diuretice, lavanda este recomandata in tratarea difteriei, a colicii, a indigestiei si a problemelor renale. Infuzia de lavanda este un leac eficient pentru eliberarea cailor respiratorii, fiind un medicament des folosit de bolnavii de astm, gripa, viroza dar si de cei care acuza dureri sau infectii in capul pieptului sau simptome de cataracta. Compresele cu lavanda scad febra si previn perspiratia.

Lavanda este un sedativ unanim recunoscut, care face minuni in cazurile de nervozitate excesiva, axietate, palpitatii cardiace, insomnie, nevralgii sau durere de dinti. In ceea ce priveste revitalizarea organismului uman, ceaiul de lavanda stimuleaza sistemul nervos, reface echilibrul presiunii sangvine scazute si readuce zimbetul pe buze persoanelor deprimate.

Prazul

Pe vremuri, batrinii ii sfatuiau pe cei care sufereau de hemoroism sa consume cit mai mult praz crud. Daca vi se intimpla sa inghititi printre altele si un obiect tare, atunci preparati cit mai repede citeva fire de praz fiert cu sare. Acestea va vor ajuta sa nu vi se perforeze stomacul pina cind obiectul respectiv va fi eliminat din organism. Datorita efectului sau expectorant si de descongestionare, prazul e recomandat in tratarea gripei, a virozei, a racelii persistente, a cataractei, a infectiilor din capul pieptului, a cailor respiratorii inflamate. Pentru boli ca artrita, cistita si guta, prazul se dovedeste a fi un leac extraordinar de bun. Daca amestecati putin praz maruntit cu miere veti obtine un foarte bun unguent antiinflamator si antiseptic, ce se aplica pe rani deschise si arsuri, taieturi si intepaturi.

Merele

Dintotdeauna merele au fost considerate adevarate izvoare de sanatate. Medicina moderna recunoaste calitatile antivirale deosebite ale acestui fruct, recomandînd tuturor sa consumam cel putin un mar pe zi. În medicina tradtionala marul are numeroase întrebuintari, fiind un element nelipsit din majoritatea leacurilor. Deliciul merelor a fost apreciat înca de pe vremea vechilor greci, care le comparau gustul cu cel al mierii. Iar din meniul oricarui demnitar al Imperiului Roman nu puteau lipsi aceste fructe. Se stie ca marul poate fi consumat ca laxativ sau ca tratament împotriva diareei, dar si ca regularizator al aciditatii stomacale. Cu ajutorul merelor circulatia fluidelor din organism se normalizeaza si orice problema de natura renala dispare. Compotul de mere, placinta de mere sau merele în foetaj sint atît o delicatesa a bucatariei din estul Europei, cît si un leac extraordinar pentru insomnie. Fiind considerat un medicament universal datorita numarului bogat de vitamine pe care îl contine, marul actioneaza împotriva: artritei, nevralgiei, afectiunilor cardiace, anemiei, letargiei, febrei ridicate etc. Din coaja uscata a marului se prepara ceai, iar din pulpa se poate obtine prin amestec cu putin ulei de masline o alifie foarte buna împotriva ranilor deschise. Atunci cînd va doare urechea va puteti masa usor zona afectata cu alifie din pulpa de mar. Daca va simtiti ochii obositi taiati doua felii de mar si aplicati-le pe pleoapele închise. Încercati sa va relaxati fizic si psihic macar 15 minute si apoi veti fi ca nou.

Lamiia

Lamiia are intrebuintari diferite in medicina traditionala, fiind apreciata de-a lungul secolelor pentru proprietatile curative pe care le are. Romanii foloseau lamiia ca antidot pentru orice substanta otravitoare. Din cauza aciditatii pe care o produce, pacientilor cu afectiuni biliare li se recomanda o cura de suc de lamiie. Totodata sucul de lamiie tonifica ficatul si farimiteaza pietrele de la fiere. Acesta mai este eficient si in tratarea afectiunilor renale si a arsurilor stomacale. Gargara cu suc de lamiie elibereaza caile respiratorii si vine in ajutorul bolnavilor de astm. In combinatie cu cafeaua, lamiia e un bun medicament pentru malarie. Putem opri singerarile nazale prin aplicarea unor mici tampoane din vata, imbibate in zeama de lamiie. Pentru protejarea buzelor uscate va sfatuim sa amestecati o lingurita de miere sau de glicerina cu zeama de lamiie, astfel incit sa obtineti un balsam pentru buze si pentru ten suta la suta natural.

Laptucile

Laptucile sint cel mai des folosit remediu natural pentru prevenirea insomniei si a nevrozelor. Pastilele din extras de laptuci se pot administra cu succes ca laxativ. Iar lotiunea obtinuta din laptuci verzi tocate marunt si miere ajuta la prevenirea urticarilor.

Liliacul

Acesta planta are proprietati antiinflamatorii de invidiat. In plus se foloseste in tratarea reumatismului, a malariei si a tensiunii arteriale crescute.

Teiul

Ceaiul de tei sau esenta de tei sint leac pentru epilepsie. Ca uz intern, ceaiul din flori de tei tonifica musculatura si regleaza presiunea sangvina. Ca aplicatie externa, cremele cosmetice create cu esenta de tei sint destinate in special curatirii si purificarii tenului.

Galbenelele

Ca uz intern, ceaiul de galbenele este indicat hipotensivilor. Acesta mai poate actiona si ca un sedativ eficient in cazul celor care sufera de nevralgie, isterie, insomnie sau stres. Una dintre proprietatile cele mai apreciate ale radacinii de galbenele e aceea ca previne formarea varicelor si a ulcerului. Ca uz extern, de-a lungul timpului, inca de pe vremea Egiptului antic, crema de galbenele a fost apreciata pentru calitatile sale vindecatoare. De cite ori sinteti intepati de o insecta sau va raniti grav, aplicati pe rana crema de galbenele si vi se va lua durerea cu mina. Cind aveti ochii obositi si rosii, inflamati sau acuzati simptome de conjunctivita, recurgeti la acelasi remediu despre care v-am vorbit.

Maghiranul (sovirvul)

In Grecia antica femeile sadeau pe mormintele celor dragi maghiran. Se spunea ca maghiranul aduce liniste spiritului celui plecat dintre cei vii si il impiedica sa greseasca drumul cel drept spre salasul zeilor. In medicina populara maghiranul ocupa un loc aparte. Batrinii spuneau ca doar cu ajutorul lui o femeie poate redeveni fertila si un barbat potent. De aceea in ziua nuntii proaspetii casatoriti purtau pe cap cite o coronita din flori de maghiran.

Ceaiul de maghiran este apreciat mai ales pentru proprietatea sa de a curata organismul de impuritati, de a purifica singele si de a reduce gradul de perspiratie. Ca uz extern, adolescentii care se vor clati pe fata cu ceai rece de maghiran, macar de doua ori pe saptamina, vor scapa de acnee.

Alte boli care se mai pot trata cu ajutorul maghiranului sint: raul de mare, bronsita, surzenia, durerile de dinti, tulburarile stomacale, reumatismul.

Paralutele

Mirosul puternic al paralutelor era folosit in vechime ca somnifer. Se spunea ca aroma plantelor induce o stare de somn atit de profunda, de parca omul nu dormea, ci murea.

Ca uz intern, ceaiul de paralute este recomandat in tratarea tulburarilor stomacale, a ulcerului, gastritei, colicii si arsurilor. Avind un puternic efect de neutralizare a durerii, ceaiul de paralute e un element important in lupta cu orice forma de artita, guta sau reumatism.

Viscul

Crengutele de visc sint asociate de obicei cu sarbatoarea sfinta a Craciunului. Dar putini stiu cit de important e rolul acestei plante in medicina populara. Viscul a fost dintotdeauna cel mai bun leac pentru epilepsie, convulsii, hipotensiune, tumori maligne, tulburari nervoase grave (isterie sau delir), artrita cronica.

Gura leului

In Grecia antica ceaiul din frunze de gura leului era administrat femeilor insarcinate pentru a le atenua durerile sarcinii. In medicina traditionala gura leului constituie un dezinfectant exceptional, care ajuta la tratarea infectiilor vaginale, la reglarea ciclului menstrual si la prevenirea oricaror probleme care se pot ivi imediat dupa nastere, atit la mama, cit si la copil. Invatatii spuneau ca cei care vor minca cel putin o data pe saptamina gura leului vor avea o batrinte lunga si sanatoasa.

Muselina

Muselina este recomandata in tratarea epilepsiei. Deoarece are un gust foarte amar, ea e combinata cu alte plante ce contribuie la prevenirea tulburarilor respiratorii, cum ar fi astmul si bronsita. Ca uz extern, daca mixati frunze de muselina cu otet fierbinte si cu apa veti obtine o lotiune eficienta contra hemoroizilor.

Afrodisiace

Pentru grecii anticii mierea si ghimbirul erau afrodisiacele cu care se rasfatau zeii din Olimp.


La popoarele orientale, ceapa era o leguma foarte apreciata. Datorita calitatilor sale afrodisiace, prin traditie, tinerii casatoriti trebuia sa fie serviti în seara nuntii cu supa de ceapa.

În zilele noastre si telina, mararul, patrunjelul, urzica, paducelul, laptucile sau valeriana sint considerate a fi afrodisiace.

Orzul

Grecii si romanii consumau adesea mîncaruri pe baza de orz, deoarece cu ajutorul lui îsi întareau organismul si îsi recapatau vitalitatea. Usor de digerat si totodata bogate în nutrimente, cîteva boabe de orz puse în supa sau în tocanita dau un gust deosebit mîncarii. Aceasta era metoda cea mai uzitata prin care bolnavii erau pusi pe picioare.

Datorita efectului sau digestiv, orzul este recomandat în tratarea tulburarilor renale, digestive sau nervoase, a constipatiei, a balonarii, a cistitei.

Cu apa în care s-a fiert o lingura de orz puteti face gargara. Este excelenta pentru eliberarea cailor respiratorii, mai ales atunci cînd sînteti raciti.

O cescuta de apa de orz curata plamînii (reteta recomandata cu precadere fumatorilor).

Cu lingura de faina de orz amestecata cu putin ulei sau miere puteti obtine o pasta omogena pe care sa o aplicati pe zonele unde ati suferit arsuri. Alifia din faina de orz cicatrizeaza mai repede ranile.

Sparanghelul

Sparanghelul e des folosit la prepararea diferitelor feluri de mîncare, fara a se tine cont de proprietatile sale terapeutice deosebite. O leguma recomandata tuturor celor care sufera de constipatie sau pietre la rinichi, sparanghelul actioneaza ca laxativ si în acelasi timp desfunda caile urinare. Prin proprietatile sale sedative, sparanghelul mai este de ajutor si celor care acuza dureri reumatice sau tulburari ale organismului datorate stresului si oboselii excesive.

Basilica

Nu este numai un condiment oriental, ci si o planta cu proprietati curative de invidiat. Înca din Evul Mediu celor care munceau în cariere de piatra sau în mine de aur si de carbuni li se dadea licoare de basilica. Asa oamenii îsi recapatau puterile si oboseau mai greu.

La indieni, vracii foloseau alifia din funze de basilica pentru a neutraliza veninul sarpelui sau al scorpionului.

Ulterior s-a observat ca basilica e foarte eficienta împotriva gastritei, a ulcerului, a afectiunilor biliare si ale ficatului, precum si a constipatiei.

Pentru cei care sufera de insomnie basilica se dovedeste a fi un calmant excelent.

Infuziile cu basilica le ajuta pe proaspetele mamici sa nu-si piarda laptele imediat dupa nastere. Astfel ele îsi vor hrani oricît timp va fi necesar micutii.


Cu ulei de basilica va puteti vindeca mai repede de întepaturi de insecte, de muscaturi, de taieturi sau zgîrieturi.

Afinele si murele

Atît fructele, cît si frunzele afinelor si ale murelor se folosesc de sute de ani în medicina traditionala. Datorita efectului diuretic, fructele de padure în general (afine, mure, fragi) sint leac pentru tulburarile de natura urinara, pentru diaree, dizenterie, constipatie.

Coada soricelului

În Evul Mediu, înainte de a pleca la lupta, soldatilor li se da sa bea cîte o cana cu ceai de coada soricelului pentru a avea mai mult curaj în bataliile ce-i asteptau. Totodata se stia ca daca un om posomorît va lua fie si numai o gura de ceai de coada soricelului în scurt timp îsi va recapata buna dispozitie.

Medicina populara recomanda ceaiul de coada soricelului pentru persoanele cu probleme cardiace, care acuza palpitatii, tremur, ameteli si greturi. Coada soricelului are proprietatea de a regla ritmul cardiac si respiratoriu, de a fluidiza circulatia sanguina. Gargara cu ceai de coada soricelului amelioreaza vizibil bronsita, laringita, usturimile din gît si inflamarea amigdalelor.

Din frunzele si radacinile de coada soricelului uscate si maruntite bine, amestecate cu putin ulei (preferabil ulei de masline), se obtine o unguent eficient împotriva artritei si a gutei.


Bromul

Bromul a fost folosit din vechi timpuri pentru tratarea afectiunilor biliare, a sciaticii, a gutei, a hipotensiunii si problemelor cardiace.

Daca în timpul ciclului menstrual pierdeti mult sînge, se recomanda sa luati brom. Acesta are efect coagulant.

Atentie! Bromul trebuie administrat numai sub supravegherea si la recomandarea medicului. Daca nu luati doza corespunzatoare afectiunii de care suferiti si va ghidati dupa spusele vecinei sau ale doamnei X, riscati sa va intoxicati si chiar sa muriti.

Varza

Mai ales în Roma Antica verzei îi erau atribuite calitati terapeutice dintre cele mai diverse. Frunzele de varza constituiau un element de baza în medicina populara, lucru care se mai pastreaza si astazi.

Prin actiunea sa purificatoare, varza curata vasele sangvine si favorizeaza primenirea sîngelui cu oxigen. Varza are rol tonifiant si diuretic. Este recomandata în tratarea artritei, prin aplicarea cataplasmelor cu frunze. Eficient împotriva infectiilor respiratorii, acest medicament universal previne aparitia ulcerului si producerea arsurilor stomacale.

Varza îsi gaseste aplicatii si în domeniul cosmeticii, fiind un ingredient des întîlnit în cremele de curatire a tenului.

Morcovul

Morcovul ajuta la vindecarea ochilor si la normalizarea circulatiei sangvine. De asemenea regleaza debitul de sînge eliminat în timpul ciclului menstrual si este recomandat femeilor care alapteaza.

Medicina populara ne sfatuieste sa folosim morcovii ca leac pentru probleme digestive sau respiratorii, ulcer, constipatie, diaree, hemoroism, cistita, guta si artrita.

Alifia obtinuta din morcovi se dovedeste benefica pentru vindecarea tenului afectat de acnee.

Telina

Recomandata în special bolnavilor de reumatism si guta, se spune ca salata de telina ridica moralul celor care sufera depresii. Din batrîni se stie ca telina, datorita calitatilor sale afrodisiace, este cel mai bun remediu împotriva isteriei, a nevrozei si a insomniei.

Musetelul

Ceaiul de musetel este la îndemîna tuturor. Fie ca ne plîngem de dureri menstruale, de astm, de febra mare, de insomnie, de lipsa poftei de mîncare, de stres, de infectii sau inflamatii ale organelor interne, o cana de ceai de musetel va face oricînd minuni.

Scortisoara

Sortisoara stimuleaza circulatia sangvina si este recomandata în tratarea cataractei, a gripei si a infectiilor respiratorii. Datorita efectului coagulant, scortisoara este eficienta împotriva sîngerarilor abundente. Ca aplicatie externa, crema din scortisoara este un antiseptic foarte bun pentru ranile deschise, pentru zgîrieturi, julituri si întepaturi.

Trifoiul

Cel mai bun leac pentru durerile de dinti e ceaiul din frunze de trifoi. Totodata se dovedeste a fi eficient împotriva tulburarilor nervoase, a depresiei si anxietatii. Trifoiul reduce gradul de transpiratie si contribuie la scaderea febrei.

Uleiul de trifoi se foloseste pentru a masa zona uterului femeilor în travaliu. Astfel contractiile îsi pierd din intensitate si durerile nasterii sînt mai usor de suportat.

Daca va doare îngrozitor capul si nu stiti ce sa mai faceti, masati-va tîmplele cu ulei din frunze de trifoi timp de zece minute. Va veti simti mult mai bine dupa aceea.


Galbenelele

Planta ierboasa cu radacina adinca de 20 cm, tulpina ramificata, inalta, flori mici de culoare portocalie si miros placut, infloreste din luna iunie pina la caderea brumei, iar produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint florile, care dupa recoltare se usuca la umbra sau la soare.

Proprietati si recomandari

Galbenelele au proprietati antiinflamatoare, cicatrizante, sedative, anticancerigene, antitricomonozaice, bactericide si coleretice. Se recomanda utilizarea plantei in boli ca de exemplu: dischinezii biliare, hemoroizi, varice, arsuri, rani, enterocolite, gastrite hiperacide, ulcere gastrice sau duodenale, dismenoree. De asemenea, ajuta la reglarea ciclului menstrual, cit si la combaterea protozoarului Trichomonas vaginalis. Se mai utilizeaza frecvent in cosmetica pentru activitatea circulatiei periferice la tenurile uscate.

Mod de folosire

Intern

Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita de flori adaugate la 200 ml de apa clocotita si zilnic se beau cite 2-3 cani din acest ceai.

Extern

Se prepara o infuzie din 30 g flori de galbenele la un litru de apa clocotita cu care se fac spalaturi locale, spalaturi vaginale pentru combaterea tricomonazei. Se mai poate folosi unguentul cu galbenele care se aplica in strat subtire pe locul bolnav.

Isopul

Isopul este cunoscut din timpuri stravechi chiar si din Biblie cu renumitul pasaj: stropi-ma-voi cu isop si mai virtuos decit neaua ma voi albi, dupa unii istorici si etnobotanisti, probabil ca textul biblic citat mai sus nu se refera la aceasta planta, ci mai degraba la Origonum syriacum. Totusi isopul (Hyssopus officinalis) are o veche reputatie terapeutica, fiind utilizat pentru purificarea locurilor sacre si in acelasi timp ca planta medicinala comuna. Este originar din regiunile mediteraneene si Asia temperata, iar in prezent se cultiva in America si Europa.

Proprietati si recomandari

Principalele utilizari traditionale se refera in principal la afectiunile respiratorii si ale aparatului digestiv, iar extern la ameliorarea durerilor reumatice, arsuri, rani, dureri de urechi, cit si dureri de dinti. In trecut s-a folosit si pentru reglarea tensiunii arteriale, ca tonic nervin general, in anxietate si isterie.

Compozitie chimica si fitoterapeutica a plantei

Partile aeriene ale plantei recoltate in timpul infloririi contin 0,5-1 la suta ulei esential format in special din pinen si pinocamfen, sesquiterpene, iar cantitatea cea mai mare de ulei esential se gaseste in flori, apoi in frunze. Planta mai contine derivatii flavonici, o substanta amara de natura lactonica numita marubiina, acid usolic si oleanolic, diosmina, beta-sitosterina, tanin, hysopina, gumi-rezine, zaharuri, lipide si substante minerale: Ca, K, Na, P, Fe, Cu, S, Mu, Zu, Mo, Al etc. Uleiul esential se obtine prin antrenarea cu vapori de apa din partile florale ale plantei si frunze recoltate in timpul infloririi. Uleiul esential obtinut prin acest procedeu este incolor, pina la galben-pal-verzui, cu miros dulceag camforos. Se amesteca bine in uleiurile esentiale de levantica, rosmarin, myrt, de Primeta racemosa, salvie, geranium si uleiuri de citrice, iar ca actiune terapeutica uleiul esential de isop este considerat ca astringent, antiseptic, bactericid, antiviral, carminativ, calmant al cefaleelor, cicatrizant, digestiv, diuretic, emenagog, expectorant, febrifug, hipertensiv, nervin-sedativ, endorific si tonic (cardiac si in deficientele circulatorii), vermifug si vulnerar (de vindecare mai rapida a plagilor).

Principalii constituenti din uleiul esential sint pinocamphonele, izopinocamhone, estragolul, barneolul, geraniolul, bimonene, tuyone, myrcene, caryofilene etc.




Mod de folosire
In aromotarepie: principalele utilizari se refera la actiuni cutanate: echimoze, taieturi, dermatite, eczeme, rani, inflamatii etc.

In afectiuni circulatorii: muschi si articulatii, in tensiuni mici sau mari ale presiunii sanguine, in afectiunile reumatice.

In afectiunile sistemului respirator: astm, bronsite, cataruri, faringite, tuse, tonsilite, tuse convulsiva.

In afectiunile sistemului digestiv: colici, indigestii, gastrite.

In afectiunile sistemului genito-urinar: anemoree, leucoree (trichomonoza in special), iritatii mecanice etc.

Sistem imunitar: raceala, gripa, stari febrile etc.

Sistem nervos: anxietate, oboseala, tensiune nervoasa, conditii de stres, nevroze astenice etc.

In aromoterapie se utilizeaza numai in mici concentratii diluat intr-un ulei pe baza de masline sau uleiuri vegetale obtinute prin presare la rece. Intern, diluatia uzuala este de 3-4 picaturi la o lingura de ulei vegetal, iar uleiul de isop intra ca aromatizant in numeroase produse cosmetice, parfumuri, sapunuri etc. In industria alimentara este folosit pentru proprietatile condimentare in diferite preparate din carne, sosuri, bauturi alcoolice rafinate, iar pentru folosirea tuturor acestor produse sau preparate mai trebuie mentionat ca, desi isopul nu este iritant si nesensibilizant, in special uleiul esential este si tonic moderat datorita continutului in pinocanfene. Deci, toate preparatele care contin ulei volatil de isop trebuie folosite moderat si sint contraindicate in timpul sarcinii, in epilepsie, cit si in hipertensiune arteriala. Partile aeriene ale plantei, recoltate in timpul infloririi si uscate la umbra, pot fi folosite in farmacia casei ca atare sub forma de infuzie una-doua lingurite la o cana de apa, iar dupa un timp de 10-15 minute de la infuzare intr-un vas acoperit se pot consuma una-doua cani pe zi din acest ceai, indulcite cu miere de albine. Isopul intra in compozitia multor ceaiuri medicinale sau alimentare cum ar fi: ceaiul antiasmatic si pectoral, ceaiul osana etc.

Spanacul

Este un bun aliment ce asigura multe vitamine organismului, cit si o vedere mai agera, mai buna a ochilor, iar pentru a micsora riscul bolilor cauzate de virsta, precum si aparitia bolilor sistemului ocular, medicii nutritionisti recomanda verdeturile. Datorita luteinei, care se afla in compunerea plantelor cu frunze verzi, precum si spanacul, consumul acestora creste starea de sanatate a ochilor, intrucit substanta protejeaza fata de efectele daunatoare ale soarelui asupra ochilor, actionind ca un filtru solar. Deoarece organismul uman nu poate produce luteina, substanta nu poate fi asimilata decit prin consumul acestor alimente, cit mai frecvent.

Vinul alb

Este bun in tratamentul pentru cataracta. Se face un amestec de plante din 20 g sibur (burunita pentru dureri de ochi), 20 g ordolen (valeriana), 20 g musetel, 10 g sporici (verbina) si 30 g flori de soc. Totul se amesteca bine, apoi cinci linguri rase de plante se oparesc cu o jumatate de litru de vin alb, care a fost incalzit pina la limita de fierbere. Aburul este lasat sa actioneze asupra ochilor inchisi, iar cel mai indicat este ca acest vin sa se toarne intr-o sticla si sa se pregateasca de fiecare data cu o cantitate mai mica de vin, fiind astfel mai buna si utila o baie proaspata de aburi.

Vin rosu si aloe

Persoanele care incearca si doresc sa se lase de bautura pot beneficia, conform medicinei traditionale, de efectele benefice ale plantei de aloe. Intr-un borcan se pune 1,5 kg de aloe tocata, in virsta de 3-5 ani, la care se adauga 2,5 kg miere de albine si 3,5 litri de vin rosu incalzit. Amestecul se lasa la macerat timp de cinci zile, iar in prima saptamina de tratament se consuma cite o lingurita de preparat de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa. Incepind cu a doua saptamina, cantitatea va creste la o lingura, inlocuind astfel lingurita. Cura dureaza trei saptamini, iar in timpul tratamentului este contraindicat consumul de lapte si oua.

Frunzele de nuc

Nucul este un arbore cu radacina pivotanta, puternic ramificata lateral, tulpina inalta de pina la 30 m, scoarta este neteda, cenusie, iar coroana strinsa atunci cind creste in masiv si larga - globuloasa cind creste solitar. Infloreste in luna mai, fructele au un aspect globulos, prezinta un invelis carnos de culoare verde care crapa cind ajunge la maturitate si elibereaza nuca ce poarta in interior saminta comestibila. Produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint frunzele recoltate in lunile mai-iunie, ele continind: tanin, vitamina C, clorofila, saruri minerale, inazitol, acizi organici, ulei esential etc.

Proprietati si recomandari

Arborele are proprietati hipotensive, hipoglicemiante, calmante, antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, depurative, antisudorifice, fiind recomandat in boli precum diabetul zaharat, candidoza, litiaza renala, ateroscleroza, infectii strepto si stafilococice, intoxicatii cu mercur. Se recomanda utilizarea acestuia si pentru combaterea secretiei excesive a glandelor sudoripare, eczemelor acute, viermilor intestinali si diareei.

Mod de folosire

Intern

Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita cu frunze de nuc adaugate la 200 ml apa clocotita si zilnic se consuma doua cani din acest ceai.

Extern

Sub forma de decoct obtinut din trei linguri de frunze de nuc adaugate la 250 ml apa. Se fierbe timp de 10 minute, dar se poate prepara si o infuzie din patru linguri de frunze de nuc la 200 ml apa clocotita. Cu aceste solutii se face gargara sau se inhaleaza in stari gripale, se spala local eczemele sau se toarna in apa de baie a copiilor, chiar si a adultilor.



Anemonele

Anemonele se folosesc în tratarea bolilor respiratorii în general, cum ar fi astmul, bronsita, guturaiul. Mai sînt recomandate si ca leacuri împotriva problemelor de natura digestiva sau nervoasa.

Angelica

Traditia spune ca angelica are puteri magice; cel care poarta la gît o frunza sau o petala de angelica este protejat de fortele Raului.

În medicina populara frunzele de angelica erau mereu folosite datorita proprietatilor lor antiseptice si antiinflamatorii. De exemplu, în anul 1665, cînd asupra londonezilor s-a abatut Marea Ciuma, pentru a preveni raspîndirea molimei si infectarea celor sanatosi, fiecare om era obligat sa bea ceai din frunze de angelica sau sa mestece radacini de angelica.

Pe de alta parte, angelica ajuta la recuperarea apetitului pierdut, fie ca vorbim despre pofta de mîncare sau pofta de a face dragoste.

Ceaiul de angelica e bun atît pentru reglarea sistemului digestiv, cît si pentru linistirea bronhiilor inflamate, pentru scaderea febrei, pentru neutralizarea crampelor biliare, pentru atenuarea problemelor de natura renala, precum si pentru îmbunatatirea vederii si a auzului.

Din pacate acum efectele terapeutice ale acestei plante nu mai sint la fel de apreciate ca în trecut. Astazi angelica este mai mult folosita sub forma de cristale, în bucatarie, pentru decorarea prajiturilor.

Dec 12, 2008

Tratamentul diabetului pe cale naturista

TRATAMENTUL DIABETULUI PE CALE NATURISTA

DIETA:
* Cura de sucuri, cruditati, pana la 12 luni.
* Zarzavaturi, plante medicinale in salate (conopida, vinete, ceapa, hrean, anghinare, sfecla,castravete, usturoi, varza, păpădie, morcov, soia).
* Smântâna, oua.
* Fructe ca: mere, pere, nuci, piersici, mure, banane, pepene, mandarine. Se evita fructele dulci.
* Cura de tije de păpădie 10-12 tije pe zi.
* Cura de suc de orz verde: 3x50 ml. pe zi.
* Cura de cărbune: 3x1 linguri pe zi.
* Cura de tinctura de valeriana: 3x15 picături pe zi.
* Ceaiuri:
1. Reţeta 1:40 gr. cerenţel, 10 gr. mur, 20 gr. troscot, 10 gr. foi de dafin, 30 gr. cinci degete.


2. Reţeta 2: 20 gr. salvie, 20 gr. coada şoricelului, 10 gr. frunze de dafin, 10 gr. soc.


MOD DE FOLOSIRE: 3 căni pe zi neindulcite, succesiv cate o reţeta pe zi.
* Sucul de ţelina, castravete, varza cruda, praz, sparanghel, morcov, ceapa, usturoiul, urzica,consumate crude, normalizează glicemia.
* Baia vitala de 2 ori pe zi, cate 25 de minute.
* Baia de trunchi, o data pe zi, timp de 25 de minute.
* Dusul scoţian, alternant de 2 ori pe zi.
* Reflexoterapia: se masează următoarele puncte: 18 (pancreas), timp de 5 minute pe fiecare picior; 15 (ficat), 19 (duoden), timp de 5 minute; 11 (tiroida) timp de 3 minute; 4 (hipofiza), 23(suprarenalele), 24 (rinichii), 25 (uretere), 26 (vezica urinara), timp de 5 minute.

REGIMURl, CEAIURI, CONDUITA

* Sucul de ţelina, 3 paharele pe zi, scoate cantitatea de zahar din sânge. Se mai consuma:morcovi, 4-5 pe zi, ceapa, usturoi, tije de păpădie, suc de castraveţi proaspeţi, 100 ml. zilnic.
* Cura de vâsc: se lasă in apa rece pana a doua zi, apoi se incalzeste uşor, se strecoară, se beau 3 ceşcuţe pe zi, timp de 2-3 saptamani.
* Usturoi macerat in rachiu de secara. Se folosesc 3 capatani de usturoi zdrobite intr-o sticla de 1 litru de rachiu, se macerează 14 zile, se consuma 1 lingura in fiecare zi înainte de micul dejun.
* Ceai din teci de fasole.
* Decoct de teci de fasole: se fierb 20 gr. de teci de fasole cu 1 litru de apa, la foc domol, timp de 30 de minute, se raceste, se strecoară, se ia
1 lingura de 3-6 ori pe zi, numai la recomandarea medicului in caz de diabet.
* Decoct de teci de fasole cu alte plante: se amesteca cate 10 gr. de teci de fasole, seminţe de in, paie de ovăz, frunze de dafin. Se iau 3 linguri din amestec cu 3 pahare de apa, se fierb 10minute la foc domol, se strecoară. Se bea 1 pahar de 3 ori pe zi, la 1 ora după mesele principale. Se recomanda pentru diabet, cu recomandarea medicului.
* Mâncare de fasole verde, care înlocuieşte insulina. 300 gr. de fasole verde este egala cu 2 unitati de insulina.
*"Proteina vegetala" se realizează din : 1 kg. de faina de grâu, muiata in apa rece, framantati pana se obţine o coca vâscoasa, se adăuga putina cafea de cereale. Se pune intr-un vas cu apa rece care sa acopere coca, se lasă de seara pana dimineaţa, se scurge apa, se frământa coca adăugându-se apa rece, pana se indeparteaza amidonul, ramanand glutenul. Se adăuga după gust usturoiul, ceapa, mărarul, pătrunjelul. Se frământa, se pregătesc găluşte sau chiftele, se fierb.
* Ceai anti-diabetic: frunze de afin, dud, nuc, flori de galbenele, teci de fasole, sunatoare. Regleaza funcţiile biliare scade zaharul din sânge, se face infuzie la 400 ml. apa, se bea fracţionar de 3 ori.
* Se mai foloseşte brusturele, fasolea, nucul, salvia, care au acţiune hipoglicemianta.

BOSTANUL SI PEPENE TAMAIOS (CURCUBITA PEPA, CURCUBITA MOSCHATA).

Exista numeroase specii, cum ar fi: bostanul de Brazilia, pepenele tămâios de Marsilia,
dovleacul galben, dovleacul roşu, cel gri, verde, dovleacul turban, cel din America. La toate aceste tipuri se foloseşte miezul precum si seminţele.
Conţine: leucina, tirozina, peporezina, vitamina B, provitamina A, fosfor. 'PROPRIETATI: nutritiv, sedativ, răcoritor, emolient, pectoral, laxativ, diuretic.
INDICATII: astenii, infecţii urinare, insuficienta renala, hemoroizi, dispepsii, entente,dizenterie, constipaţie, afecţiuni cardiace, insomnii, diabet.

MOD DE FOLOSIRE:

a) UZ INTERN:
* Crud, amestecat cu aperitive, in supe, innabusit
* Un pahar de suc dimineaţa, pe nemâncate, ca laxativ.
* Se pisează 50 gr. de seminţe, se amesteca cu miere. Se foloseşte in 3 reprize, din jumătate in jumătate de ora. După o ora, se bea o infuzie de ceai purgativ, pregătit după cum urmează: 1 linguriţa de coaja de cruşin la o ceaşca mare de apa, care se da in clocot 2-3 minute.
* Seminţele, împreuna cu cele de castravete, de pepene galben, decojite si pisate se fierb in apa sau lapte. Emulsia este calmanta si răcoritoare, are efect împotriva insomniilor, durerilor inflamatorii ale cailor urinare.
b) UZ EXTERN: in cataplasme, contra arsurilor, a inflamaţiilor, abceselor, a cangrenei senile.

CARTOFUL (SOLANUM TUBERASUM).

Aceasta leguma este foarte valoroasa si multe boli se pot trata cu ajutorul ei. Parţi folosite sunt tuberculul (cartoful propriu-zis) si amidonul (faina) obţinut prin extragerea lui din cartof.
Conţine:
* Apa, in proporţie de 74,68 %.
* Hidraţi de carbon, in proporţie de 22 %.
* Protide, in proporţie de 1,88 %.
* Lipide, in proporţie de 0,14 %.
* Săruri minerale, in proporţie de 1,06 %.
* Săruri de potasiu, mai ales in cenuse. 1 kg. de cartofi furnizează organismului circa 5 gr. de potasiu.
* Vitaminele C, K sunt in cantitate redusa.
* Bogat in vitaminele complex B., acid folic, acid pantotenic, concentraţie comparabila cu cea din drojdia alimentara.
* Sub coaja cartofului, se găseşte solanina, produs toxic, fora efect in condiţii obisnuite.Aceasta exista si in partile verzi ale legumei. Solanina are efecte antispasmodice analoge atropinei.

PROPRIETATI:

* Sănătos, hrănitor, aliment energetic, permis persoanelor predispuse la ingrasare,diabeticilor.
* Aliment de balast, care înlesneşte funcţiile intestinale.
* Antiulceros, cicatrizant.
* ExtractuI (sucul crud) este diuretic, emolient, calmant, cicatrizant, antispasmodic.

INDICATII:

1.CA LEGUMA:"intretinator general al sanatatii.
* Obezitate.*Diabet *In tratarea artritelor.

2.EXTRACT CRUD:

* Gastrite, ulcere gastrice sau duodenale.
* Dispepsii.
* Hepatite, litiaza biliara.
* Constipaţie, hemoroizi.
* Glicozurie si diabet florid.
* Scorbut.

MOD DE FOLOSIRE:

UZ INTERN:
* Tinctura cruda: 20 de picături in putina apa, de 3 ori pe zi (doza poate fi ridicata pana la 40 picături), timp de câteva zile.
* Suc de cartof crud: 1 pahar de 4 ori pe zi, timp de o luna; recomandat pentru ulcere gastroduodenale, diabet. Se poate adăuga miere, suc de morcovi sau de lămâie. Se administrează 1 pahar o data sau de 2 ori pe zi, pentru celelalte afecţiuni.
* Contra paraziţilor intestinali, se va manca seara, timp de 3 zile, exclusiv salata de cartofi amestecaţi cu 60 gr. de ulei de nuca.

INFLUENTE: daca se administrează 1-1,5 kg. cartofi la diabetici, s-a constatat o atenuare a simptomelor si a stării generale.

INDICATII:
UZ INTERN: Astenii, surmenaj fizic, intelectual, creştere, deficienta schimburilor, oligurii,retenţii lichidiene (edeme, pleurezii, pericardite), azotemie, cloruremie, reumatism, artritism,litiaza biliara, fermentaţii intestinale (diaree), infecţii genito-urinare, afecţiuni respiratorii(guturai, gripa, bronşite, astm, laringita), dezechilibrări glandulare, obezitate, arteroscleroza,prevenirea trombozelor, prostatism, impotenta, diabet, rahitism, limfatism, paraziţi intestinali.


FASOLEA VERDE (PHASEOLUS VULGARIS)

Conţine: vitaminele A, B, C, fosfor, calciu, clorofila, hidrati de carbon, nichel, cupru, cobalt.

PROPRIETATI: stimulent nervos, diuretic, depurativ, antiinfecţios, tonic hepatic si al pancreasului.

INDICATII: convalescenta, creştere, surmenaj, litiaza renala, albuminurie, reumatism, guta,diabet.



MOD DE FOLOSIRE:

* Sucul păstăilor verzi - cate 1 pahar pe zi.
* Datorita substanţei din grupa glucochininei, care are efect ca si insulina, este denumita"insulina vegetala". Aceasta reduce cantităţile de zahar din sânge si urina. In raport cu insulina, are un efect mai redus, dar mai de durata. S-a constatat ca o farfurie de fasole verde are cantitatea de substanţa echivalenta cu doua unitati de insulina. Este recomandat a se consuma in special de bolnavii de diabet.
* Se poate păstra si folosi si in stare congelata, fora a-si pierde proprietăţile.
* Se pregăteşte ca: iahnie, ciorba, salata, sote, sufleu, musaca.

NAPUL PORCESC (HELIANTHUS TUBEROSUS)

Conţine: hidraţi de calciu, asimilabili de către diabetici, insulina, vitamina A, C, nitrat,albumine (mai multe decât cartoful), mucilagii.

PROPRIETATI:

energetic, favorizant al secreţiei lactate,dezinfectant.
INDICATII: astenii, alăptare, constipaţie, antidiabetic.

MOD DE FOLOSIRE:

* Se spăla rădăcina, se rade fin, se pune la fiert cu apa sărata timp de 30 minute.
* Fiert, cald, se asiza felii groase intr-o farfurie fierbinte pe fundul căreia s-a turnat putina apa calda, se presăra pesmet, pătrunjel tăiat mărunt, se stropeşte cu unt topit.
* Tăiat in felii, condimentat cu ulei, oţet de vin, hasmaţuchi, pătrunjel, ceapa tăiata mărunt.
* Se poate prepara ca sote, prăjit, clătite, pireu cu unt.

SPARANGHELUL (ASPARAGUS OFFICINALIS)

Conţine: apa, glucide, lipide, protide, celuloza, vitaminele A, B1 , B2 , C, mangan, fier, fosfor,potasiu, calciu, cupru, fluor, brom, iod, aspargina, metil-mercaptan.

PROPRIETATI: depurativ, diuretic, drenor hepatic si renal, al intestinului, al plămânilor, pielii,remineralizant, fluidifiant sanguin,
calmant al eretismului cardiac, determina scăderea glicozuriei, laxativ.

INDICATII: astenii fizice, intelectuale, convalescente, anemii, demineralizare, insuficienta hepatica, renala, litiaza urinara, artrite, guta, reumatism, bronşite cronice, dermatoze, eczeme,vâscozitate sanguina, palpitaţii, diabet.

MOD DE FOLOSIRE: in stare cruda, trecut prin razatoarea fina, sub forma de suc.

CONTRAINDICATII: in cistite, reumatism articular acut.

AFINA (VACCINIUM MYRTILLUS)

Se foloseşte frunza si fructul.
Conţine: tanin, acid citric, malic, tatric, bezolc, zahar, pectina, pectoza, albuminoide, materie coloranta, factori vitaminici P.

PROPRIETATI: astringent antiseptic, antiputrid, bactericid, dizolvant uric, ocrotitor ai pereţilor vasculari, antisclerotic, antidiabetic.

INDICATII:

A. UZ INTERN:

* Enterita, diaree, dizenterie, putrefacţii intestinale, hemoragii prin fragilitatea capilara,retinopatii, ateroscleroza, tulburări circulatorii, diabet, insuficienta biliara.

B. UZ EXTERN:

* stomatite, faringite, afte.

CRESONUL (SANATATEA CORPULUI)

Conţine: fier, fosfor, mangan, arsenic, cupru, vitamina C, calciu, ulei sulfoazotat, caroten,extract amar.

PROPRIETATI: aperitiv, tonic, remineralizant, antianemic, antiscorbutic, hipoglicemiant,expectorant, sudorific, vermifug, anticanceros, stimulentul vitalităţii bulbului pilos.

INDICATII:

A. UZ INTERN: Inapetenţa, astenie, limfatism, scorbut, anemic, tuberculoza, bronşite, afecţiuni pulmonare, dermatoze, litiaze biliare, urinare, reumatism, diabet, cancer.

B. UZ EXTERN: Alopecii, afecţiuni ale pielii capului, plăgi atone, ulcere.

DUDA (MORUS NIGRA, MORUS ALBA, FAMILIA MORACEAE)

Conţine: apa, glucoza, zahar, materii albuminoide, materii grase, săruri, cenuşi, tanin, vitamine A, C, beta caroten, adenina, carbonat de calciu, glucozide ale argininei.

RECOMANDARE: antidiareic, alcalinizant, adjuvant in tratamentul diabetului - infuzie de frunze de dud la 250 ml. de apa clocotita, se bea in 3 reprize, după mesele principale.

PROPRIETATI: tonic, răcoritor, depurativ, laxativ, astringent, antiscorbutic.

INDICATII:

A. UZ INTERN: diaree, diabet zaharat, gastrite, ulcer gastric, duodenal, astenie, constipaţie,afecţiuni pulmonare.

B. UZ EXTERN: angine, stomatite, afte.

MOD DE FOLOSIRE:

* Fructul bine copt, împotriva constipaţiei.

* Sucul fructului, ca sirop astringent, pentru gargara contra stomatitelor, aftelor
* Frunzele au afecţiune antidiabetica. Se folosesc ca infuzie, câteva picături înainte de mese.

MASLINA (OLEA EUROPAEA)

Pentru vechile popoare, măslina a fost simbolul eternităţii, deoarece tulpina creste 40 de ani si poate da roade timp de 200 de ani.
Conţine: apa, materii azotate, materii grase, materii extractive, celuloza, cenuşi, săruri minerale ca fosfor, sulf, potasiu, magneziu, calciu, dor, fier, cupru, mangan, caroten,vitaminele A, B, C, E, F.

PROPRIETATI:

A. UZ INTERN: nutritiv, drenor hepatic, biliar, laxativ.

B. UZ EXTERN: rezolutiv, absorbant.

RECOMANDARI:
* Anemie, insuficienta hepatica, litiaza, depozite biliare, constipaţie spasmodica, diabet.
* Abcese, furuncule, eczeme, crăpături, alergii diverse, rahitism, căderea parului.

NUCA(JUGLANS REGIA)

Conţine:

PROASPATA USCATA

Apa 47.5 0
Materii azotate 11.05 15.03
Materii grase 41.98 57.2
Materii extractive 26.5 23.9
Celuloza 1.30 2.10
Cenuşi 1.60 1.77

FructuI cel mai bogat in cupru, zinc, potasiu, magneziu, fosfor, sulf, fier, calciu, vitaminele A, B, C, P.

PROPRIETATI: foarte nutritiv, antisrofulos, antisifilitic, laxativ, vermifug, drenor cutanat si limfatic.
RECOMANDARE: diabet, tuberculoza, scrofuloza, sifilis, diarei, paraziţi intestinali,dermatoze, litiaza urinara.

MOD DE FOLOSIRE:

UZ INTERN:

* Ulei, 50-60 gr. in salate de cartofi, seara timp de 3 zile, combate tenia.
* Litiaza renala se vindeca cu ulei de migdale dulci, ulei de nuca, infuzie de paie de ovăz.
* Tinctura din frunze, cate 30-50 picături pe zi, in apa, pentru diabet.


PORTOCALA (CITRUS AURANTIUM DULCIS)

Conţine: apa, glucide, hidraţi de carbon, acizi, protide, cenuşi, celuloza, vitaminele A, B, C,caroten, provitamina A, săruri minerale, calciu, potasiu, magneziu, fosfor, sodiu,oligoelemente, fier, cupru, zinc, mangan, brom, acizi malic, tartric, citric. Coaja conţine citral,limonen.

PROPRIETATI: aperitiv, remineralizant, tonic muscular, al sistemului nervos, antiinfecţios,intareste capacitatea de apărare naturala, antitoxic, răcoritor, digestiv, ocrotitor vascular,antihemoragic, diuretic, laxativ, regenerator celular, al tegumentelor, febrifug.

RECOMANDARE:

UZ INTERN: creştere, convalescenta, imbatranire, anemie, anorexie, demineralizare, scorbut,astenii, hepatism, dispepsii, fragilitate vasculara, tromboza, stări febrile, intoxicaţii, stomatite,gingivite, dermatoze, eczeme, in caz de diabet.

TATA CAPREI (SALASIFI, SAU TRAGOPONON PRATENSIS)

Conţine: hidraţi de carbon, insulina.

PROPRIETATI: nutritiv, drenor sanguin, cutanat, decongestionant hepatic, renal.

RECOMANDARE: astenii, surmenaj, creştere, dermatoze, diabet, reumatism, guta.

MOD DE FOLOSIRE:

UZ INTERN:
* Crud in salate, fiert, decoct din 35-50 gr. de rădăcina tăiata pentru 1 litru de apa, fiert 30 de minute; se consuma 3 ceşti pe zi intre mese.
* Apa in care s-a fiert, are aceleaşi utilizări.

ZMEURA (RUBUS IDAEUS)

Conţine: apa, materii azotate, materii grase, materii extractive, zaharuri, celuloza, cenuşi, acid citric, malic; salicilic, fragarina, vitamina C. Datorita levulozei este indicat diabeticilor.

PROPRIETATI: tonic, stomahic, aperitiv, depurativ, diuretic, laxativ, sudorific, răcoritor.

RECOMANDARE: astenie, dispepsii, dermatoze, guta, constipaţie, insuficienta transpiraţiei,afecţiuni febrile, temperamente bilioase, diabet.

MOD DE FOLOSIRE:
* FructuI ca atare.
* Sucul de zmeura, cu cel de coacăze, diluat in apa, este răcoritor in stări febrile, infecţioase,rujeola, scarlatina, greutate gastrointestinala, inflamaţii urinare, febre bilioase.
* Frunzele au proprietati astringente, diuretice, laxative.
* Salata de zmeura, fragi, coacăze, îndulcita, şampanizata, consumata rece.
* Jeleu, gem.

OVAZUL (AVENA SATIVA)

Conţine: săruri, minerale, potasiu, calciu, magneziu, fosfor, sodiu, fier, hidraţi de carbon, grăsimi, hormon învecinat cu foliculina, vitaminele B1 , Beta caroten, PP, D.

PROPRIETATI Şl INDICATII:

* Aliment de baza, al copiilor in special in perioada de creştere, al diabeticilor, astenicilor fizici,intelectuali.
* Supa de ovăz este răcoritoare, diuretica, stimulează tiroida.
* Fulgi de ovăz pentru prepararea ciorbelor.
* Decoct ca laxativ, diuretic, din 20 gr. fulgi la 1 litru de apa, fierţi timp de 30 de minute. Se recomanda sugarilor un biberon pe zi.
* Decoct de cereale din ovăz, grâu, orz in parţi egale, se râşnesc 4 linguri din acest amestec,se fierb la foc domol in 1,5 litri de apa pana se reduce la jumătate. Se strecoară, se adăuga zahar după gust.
* Paiele de ovăz in infuzie, sunt indicate contra litiazei urinare, împreuna cu uleiuri de migdale dulci si de nuca.
* Tinctura este recomandata in caz de insomnie. Mai are efect antiasmatic.

BRUSTURELE (ARETIUM LAPPA FAMILIA COMPOSITAE)

Conţine: insulina, săruri de potasiu, ulei volatil, substanţe antimicrobiene.

PROPRIETATI: hipoglicemiant, creste diureza.

MOD DE FOLOSIRE:

UZ INTERN:
* Diuretic, reduce calculii biliari, antidiabetic, sudorific.
* Decoct din 2 linguri de rădăcina mărunţita la 500 ml. de apa clocotita, se fierbe 2 minute la foc scăzut, se ia vasul de pe foc, se acoperă, se lasă 15 minute, se bea călduţ in 3-4 reprize pe zi.

LAPTUCA (LACTUCA SATIVA. LACTUCA VIROSA)

Conţine: lactucarium, care are efecte comparabile cu ale opiului, acid lactacic, aspatragina,hiosciamina, clorofila, vitaminele A, B, C, D, E, fier, calciu, fosfor, iod, magneziu, caroten, zinc,cupru, sodiu, dor, potasiu, cobalt, arsenic, fosfaţi, sulfaţi, steroli.
Sinonime sunt: iarba inteleptilor, iarba filozofilor. Lactuca sativa este varietatea cultivata.
Lactuca virosa este varietatea sălbatica, mai activa, dar in doze mari este toxica. Se utilizează tulpina, frunzele, seminţele.

PROPRIETATI: răcoritor, depurativ, aperitiv, remineralizant, analgezic, sedativ, hipnotic,antitusiv, hipoglicemiant, emolient, laxativ, antiputrid, drenor hepatic.

RECOMANDARE: eretism nervos, psihastenic, palpitaţii, spasme viscerale, gastralgii,spermatoree (excitaţia sexuala), priapismul blenoragic, insomnii, demineralizare, bronşita,tuse convulsiva, astm, diabet, pletora, guta, artrita, nefrita, menstre dureroase, icter, congestie hepatica, constipaţie.

MOD DE ADMINISTRARE:

UZ INTERN:
* Suc lactariu brut 0,1-1 gr. pe zi, in pilule.
* Extract hidroalcoolic de lactariu 0,05-0,3 gr. pe zi in pilule de 0,05 gr.
* Alcoolatura - 60 de picături inaintea meselor principale-pentru diabet.
* Sirop de lactariu simplu, din Codex, 20-100 gr. pe zi (0,01 gr. de lactariu la 20 gr., adică 1 lingura de supa).
* ExtractuI fluid de lăptuca 2-3 linguriţe, in poţiune - la dismenoreei.
* Decoct de frunze 75 gr. de lăptuca la 1 litru de apa fierte la foc încet 30 minute, 3 pahare pe zi intre mese.

SALVIA (SALVIA OFFICINALIS FAMILIA LABIATAE)

Conţine: ulei volatil, tuiona, cineol, terpene, borneol, camfor, acetat de linalil, bomil, substanţe estrogene.
EFECTE: scade febra, măreşte secreţia bilei, antiinflamator intestinal, carminativ, antiseptic,calmant al sistemului nervos.

MOD DE ADMINISTRARE:

A. UZ INTERN:
* Expectorant, antispastic bronsic, antitermic, hipoglicemiant, sedativ uşor, venotonic,bacteriostatic, acţiune estrogena, coleretic - infuzie din 1 linguriţa de frunze la 100 ml. de apa clocotita, se beau 2 ceaiuri pe zi.
* Se recomanda in bronşite cronice, balonări abdominale, diabet zaharat, dischinezii biliare,reumatism, faringite, amigdalite.

B. UZ EXTERN:
* Antiseptic, astringent - infuzie din 5 gr. frunze la 100 ml. de apa clocotita, sub forma de comprese, gargare.
* Se recomanda la varice, vaginite atrofice, aftoza bucala, abcese dentare, gingivite, răni cu puroi, ulceraţii ale pielii.

URZICA (URTICA DIOICA FAMILIA URTICACEAE)

Conţine: cetone, beta caroten, vitaminele B2 , B12 , C, K, acid pantoteic, mucilagii, acizi esentiali, ulei esential, ulei gras, acid formic, histamina, acetilcolina.

EFECTE: creste diureza, hemostatic, trofic, emolient, expectorant, activeaza circulatia sangelui cu eliberarea de histamina, elimina acidul uric, clorurile, astringent, antiseptic.

MOD DE FOLOSIRE:

UZ INTERN:

* Vitaminizant, hipoglicemiant - infuzie din 1 lingura frunze la 250 ml. de apa clocotita, se beau 3 ceaiuri pe zi.
* Se recomanda la dizenterie, menstre neregulate, obezitate, hipermenoree, hemoragii uterine,diabet zaharat, calculoza renala, avitaminoze, anemie.

NAPRASNICA (GERANIUM ROBERTIANUM)

Denumire populara "priboi capresc" sau "inchegatoare". Are tulpina rosiatica, paroasa, inalta de 30-40 cm., frunzele sunt palmate, florile rosietice, asezate cate doua la varf. Fructul in forma de cioc, lung de 2 cm. Se recolteaza in iunie-august.

INDICATII: hemostatic, antidiareic, antispastic, diuretic, antidiabetic, antiinflamator,anticanceros, in hemoragii interne, nefrita cronica, afectiuni inflamatorii oculare. Infuzie din 1 lingurita de planta la 250 ml. de apa clocotita, timp de 3 minute, se beau 2 cani pe zi. Extern se face infuzie din 30 gr. planta la 1 l. apa, timp de 10 minute, se face gargara.

CURA CU SUC DE ORZ VERDE

Se consuma 3 x 50 ml. pe zi. Se foloseste contra urmatoarelor boli: anorexie, anemie,stomatite, afectiuni oculare, gastrice, ulcer, cancer, colite, pancreatite, afectiuni hepatice,constipatie ischemica, arteroscleroza cerebrala, infarct miocardic, hipertensiune,hipotensiune, astm bronsic, gripe, viroze pulmonare, TBC pulmonar, rinite alergice, dereglari hormonale, diabet, obezitate, retard psiho-motor, neurastenie, insomnie, schizofrenie,epilepsie, nevralgie de trigemen, nevralgie faciala, reumatism articular acut, lombosciatica,artrite, acnee, efelide, dermatite, eczeme, ulcere varicoase, tromboflebite, hemoroizi, fracturi,formarea calusului in sarcina la femei, avitaminoze, alopecie, sterilitate, impotenta sexuala.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Google translate

AdoraBijoux

AdoraBijoux
un blog in care veti gasi instructiuni pentru a face tot felul de lucruri si activitati de la cele mai utile la cele mai inutile, ;).

All posts of my blog

Blog Archive

Recent Comments

Followers

Noutati, Stiri

Loading...