Fitoterapia in cazul afecţiunilor pancreasului si ficatului
Pancreatita – proces inflamator-degenerativ
In cazul afecţiunilor pancreasului, in timpul tratamentului este foarte recomandata fitoterapia. Pancreatita cronica reprezintă un proces inflamator-degenerativ însoţit de formarea unor elemente fibroase in pancreas. Se disting forme primare de pancreatita si
forme secundare. Ultimele sunt însoţite de obicei de inflamarea cailor biliare (colecist cronic, sindromul postcolecist). La dezvoltarea pancreatitei contribuie consumul de alcool, insuficienta albuminelor in regimul alimentar, tulburări ale circulaţiei sangvine, boli cronice ale ficatului si stomacului.
Prin luarea in consideraţie a manifestărilor clinice, se disting pancreatita cronica recidivanta (la aceşti bolnavi se observa clar faze de acutizare si remisie a bolii); pancreatita însoţita de dureri; pancreatita cronica pseudotumorala cu semne de colestaza; variantele sclerotica si latenta.
In cazul pancreatitei, sunt tulburate funcţiile pancreasului: in cazul tipului hipersecretor si hiposecretor si al diabetului zaharat.
Manifestările clinice ale pancreatitei sunt diverse. Este caracteristica durerea in partea superioara a stomacului si in zona de sub coasta stânga, fenomene de dispepsie, diaree, slăbiciune. Se schimba de asemenea nivelul fermenţilor (tripsina, amilazele, lipazele) in conţinutul duodenului si in sânge. Pentru stabilirea diagnosticului de pancreatita cronica o importanta deosebita au datele oferite de analiza coprologica (amiloreea, creatoreea, steatoreea), evidenţierea hiperglicemiei sau toleranta scăzuta la glucoza, rezultatele analizelor cu raze roentgen, ecografiile.
Evoluţia pancreatitei cronice este complicata adesea de icter si hemoragii gastro-intestinale. In cazul tratării bolnavilor cu pancreatita acuta, un rol deosebit ii revine regimului alimentar, iar in cazul acutizării – mijloacelor antiferment. Cu rol de substitut sunt recomandate si preparatele pe baza de fermenţi.
Formele simple de pancreatita se tratează cu plante
Fitoterapia poate fi folosita in tratarea bolnavilor cu forme necomplicate de pancreatita cronica, atunci când boala nu s-a acutizat. De obicei se folosesc plante care stimulează activitatea de regenerare a ţesuturilor, care au proprietati antispasmodice si antiinflamatoare. Cel mai adesea se recomanda un complex de plante (un amestec).
Amestecuri de plante
In cazul pancreatitelor cronice, ca mijloc de tratament împotriva recidivelor pot fi folosite amestecurile de plante de mai jos.
- Se amesteca seminţe de mărar, frunze de menta – cate trei parţi, fructe de păducel, flori de siminoc – cate doua parţi, flori de muşeţel – o parte. 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se ţin la baie de aburi 30 de minute, apoi se lasă la infuzat o ora, se strecoară si se beau cate 50 de mililitri de trei ori pe zi, după masa.
- Un amestec foarte eficient este si următorul: seminţe de anason, mătase de porumb, rădăcini de păpădie, frunze de coada-calului, sunătoare, trei-frati-patati (in parţi egale). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară si se beau cate 200 de mililitri de infuzie de trei ori pe zi, înainte de masa.
- Se amesteca seminţe de chimen, frunze de urzica (cate trei parţi), rădăcini de obligeana si valeriana, frunze de coada-şoricelului (cate o parte). Se pregăteşte o infuzie după reţeta anterioara si se beau cate 100 de mililitri de trei ori pe zi, la o ora după de masa.
- După aceeaşi reţeta se pregăteşte o infuzie si din următorul amestec: frunze de menta si urzica (câte doua parţi), scoarţa de cruşin (doua parţi), rădăcini de valeriana si obligeana (câte o parte). Se beau cate 50 de mililitri de infuzie de doua ori pe zi, dimineaţa si seara înainte de masa. In caz de constipaţie, durata tratamentului este de cinci-şapte zile.
- Tot in cazul pancreatitei însoţite de constipaţie se pregăteşte o infuzie după aceeaşi reţeta din următorul amestec: scoarţa de cruşin (doua parţi), frunze de trifoi si menta, rădăcini de păpădie (cate o parte).
Durata folosirii tratamentului pe baza de fitoterapie in cazul pancreatitei cronice poate varia in funcţie de particularităţile evoluţiei bolii la fiecare bolnav in parte: frecventa acutizărilor, forma de pancreatita, gradul de scădere a funcţiilor pancreasului. In cazul acutizărilor rare (forma recidivanta), fitoterapia poate fi folosita ca un tratament sezonier antirecidiva pe parcursul a doua luni, de doua ori pe an; in cazul prezentei afecţiunii cronice terapia trebuie sa fie permanenta. Bolnavilor care manifesta semne de scădere a funcţiilor pancreasului le sint recomandate preparate hormonale si fermenti.
Hepatita si cauzele apariţiei sale
Fitoterapia este folosita cu succes si in cazul afecţiunilor acute sau cronice ale ficatului.
Hepatita virala acuta (A, B, C) este o afecţiune infecţioasa generala. Hepatita virala A se caracterizează prin mecanismul fecalo-oral de infectare. Hepatita B se dezvolta după transfuziile de sânge si alte preparate. Hepatita virala poate fi însoţita de icter, iar in forma in care icterul nu apare este însoţita de uşoare simptome subclinice. Formele grave ale afecţiunii pot conduce la dezvoltarea stării de precoma sau chiar coma.
In perioada de reconvalescenta apare de foarte multe ori sindromul posthepatic însoţit de manifestări asteno-vegetative si de dispepsie. In asemenea cazuri este foarte indicata fitoterapia. La unii bolnavi, afecţiunea se prelungeşte si se transforma in hepatita cronica.
Hepatita cronica este un proces inflamator in ficat
Hepatita cronica este un proces inflamator in ficat care se întinde, fara a se observa vreo imbunatatire, nu mai puţin de sase luni. Printre factorii etiologici ai afecţiunii, pe langa infecţia virala, au un rol deosebit alcoolul, preparatele medicamentoase, preparatele de natura toxica. După semnele clinico-morfologice se disting hepatita cronica activa (agresiva), hepatita cronica persistenta si reactiva.
La bolnavii cu hepatita cronica activa se observa manifestări de durere diverse, dispepsie si fenomene asteno-vegetative caracteristice pentru patologia ficatului. Adesea apar schimbări ale funcţiilor altor organe (artralgie, mialgie, pulmonita), semne ale colestazei interhepatice (mâncărimi ale pielii, icter). După indicatorii analizelor de laborator se vorbeşte despre schimbări ale funcţiei ficatului.
Hepatita cronica poate evolua către ciroza hepatica
Hepatita cronica persistenta evoluează fara simptome clinice clare si modificări ale funcţiei ficatului. Probele de funcţionare a ficatului nu arata abateri de la norma de obicei.
Este posibila, dar nu obligatorie evoluţia hepatitei cronice către ciroza ficatului. Aceasta din urma se poate forma si ca urmare a acţiunii altor factori etiologici. Ciroza ficatului se caracterizează printr-o dezvoltare difuza a ţesutului conjunctiv, distrofie si necroze ale hepatocitelor, insuficiente funcţionale. In funcţie de etiologie se disting diferite variante ale cirozei hepatice: virala, alcoolica, medicamentoasa, biliara, mixta si criptogena.
După semnele clinice se disting stadiile procesului (stadiul incipient, al manifestărilor clinice clare si cel terminal) si fazele sale (activa si neactiva), ceea ce are importanta pentru alegerea unor masuri terapeutice.
Simptomele clinice care se întâlnesc in cazul afecţiunilor ficatului pot fi transformate in sindromuri clinice: asteno-vegetativ (oboseala rapida, slăbiciune iritanta, slăbire), dispeptic (greţuri, vărsături, scăderea poftei de mâncare, tulburări ale scaunului), colestaza (mâncărimi ale pielii, insomnie, icter), insuficienta hepatica mica (somnolenta, hemoragii ale dinţilor, pigmetarea pielii). Mijloacele fitoterapeutice micşorează manifestările acestor sindromuri.
Ceaiul de măceşe si scoruşe – indicat împotriva hepatitei acute
In cazul hepatitei acute, fitoterapia este indicata pe parcursul întregii perioade a afecţiunii. Bolnavilor le sunt foarte indicate ceaiul din măceşe si scoruşe (cate un pahar pe zi), sucul de coacăze, agrişe. In cazul hepatitelor acute sunt recomandate amestecurile de plante.
- Se amesteca in parţi egale frunze de menta, flori de siminoc, seminţe de fenicul, frunze de coada-şoricelului. 6 grame din acest amestec se pun in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierb 10 minute, se lasă la infuzat doua ore, apoi se strecoară si se beau cate 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masa. Daca se doreşte ca amestecul de mai sus sa aibă si efecte sedante se mai adaugă rădăcina de valeriana, frunze de trifoi si de bujor.
- Se amesteca rădăcina de valeriana, frunze de menta, flori de păducel si de muşeţel, muguri de hamei (in parţi egale). Se pregăteşte o infuzie după reţeta de mai sus si se administrează dimineaţa si seara înainte de culcare cate 100 de mililitri, înainte de masa.
- In perioada posthepatica sunt indicate sucurile de legume (morcovi, cartofi, varza, sfecla) diluate cu apa; se bea cate o jumătate de pahar si se creste treptat doza de concentraţie a sucurilor, in funcţie de cat suporta bolnavul (la unii pacienţi, sucurile provoacă balonare).
Plantele recomandate in terapia hepatitei cronice
In tratarea bolnavilor cu hepatita cronica se folosesc cel mai des mesteacănul, merişorul, siminocul, sunătoarea, gălbenelele, porumbul, papadia, salvia, măceşul, iarba-dulce si alte plante medicinale. In cazul unei activitati intense a procesului (hepatita activa), fitoterapia este indicata alături de preparate medicamentoase. Prin obţinerea efectului medicamentelor, doza acestora este scăzuta treptat.
In cazul hepatitei cronice, tratamentul fitoterapeutic durează cinci-sase luni, după care se face o pauza de una-doua luni. După aproximativ un an se poate întrerupe administrarea permanenta a infuziilor de plante, iar in anii următori se va urma un tratament antirecidiva in perioadele cele mai probabile de acutizare pentru fiecare bolnav sau primăvara si toamna.
Bolnavilor care suferă de hepatita cronica li se recomanda mai multe amestecuri de plante medicinale.
- Se amesteca flori de siminoc, frunze de coada-calului, frunze de urzica, măceşe (cate doua parţi), frunze de mesteacăn, frunze de sunătoare, scoarţa de cruşin (cate o parte). 5 grame din acest amestec se pun in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierb 5 minute, se lasă la infuzat patru-cinci ore intr-un loc călduros, se strecoară si se beau cate 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masa.
- Foarte indicat este si amestecul din flori de muşeţel, rădăcini de iarba-dulce, mătase de porumb (cate doua parţi), frunze de menta, frunze de sunătoare (cate o parte). Se pregăteşte o infuzie si se administrează după reţeta de mai sus.
- Se amesteca in parţi egale rădăcini de cicoare, frunze de coada-calului si coada-şoricelului, flori de lumanarica si galbenele. Infuzia se pregăteşte si se administrează ca si la reţeta precedenta.
- Se amesteca seminţe de fenicul si chimen, scoarţa de cruşin, frunze de coada-şoricelului si fierea-pamatului (in parţi egale). Se face o infuzie si se beau cate 200 de mililitri pe parcursul zilei in înghiţituri mici. Este foarte recomandata in cazul înclinaţiei către constipaţie.
- Se amesteca rădăcini de iarba-dulce, frunze de rostopasca si sovârv (cate o parte), flori de muşeţel si frunze de menta (cate doua parţi). Din 5 grame de plante se pregăteşte o infuzie si se beau cate 200 de mililitri o data, de doua ori pe zi, înainte de masa. Este o reţeta foarte eficienta si in cazul colitei.
Mătase de porumb si frunze de coada calului – recomandările medicinii populare
In medicina populara este folosita si următoarea reţeta: se amesteca mătase de porumb, frunze de coada-calului (cate doua parţi), frunze de sunătoare, seminţe de anason (cate o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se pun la baie de aburi sau la foc mic 30 de minute, apoi se mai lasă la infuzat 10 minute, se strecoară si se beau cate 100 de mililitri de trei ori pe zi, cu o ora înainte de masa.
- Se amesteca rădăcini de păpădie (doua parţi), frunze de trifoi, frunze de coada-calului si iarba-roşie (cate o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa rece, se lasă la infuzat zece ore, se fierb după aceea 10 minute, apoi se strecoară; se beau cate 50-100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masa.
- După aceeaşi reţeta se pregăteşte o infuzie din următorul amestec: doua parţi flori de galbenele, cate o parte flori de boz, frunze de rostopasca si fierea-pamatului. Se beau cate 100 de mililitri de trei ori pe zi, înainte de masa.
- Acelaşi mod de preparare si de administrare este recomandat si in cazul următorului amestec de plante: flori de muşeţel si de galbenele, frunze de menta (cate doua parţi), frunze de trei-frati-patati (o parte).
- Similar se pregăteşte o infuzie din următorul amestec: flori de siminoc, frunze de coada-şoricelului (cate doua parţi), frunze de pelin, seminţe de fenicul (o parte).
In ciroza hepatica, plantele se folosesc împreuna cu medicamentele
In cazul bolnavilor cu ciroza hepatica se folosesc aceleaşi plante ca si in cazul tratării hepatitelor cronice. In perioadele de acutizare a afecţiunii, fitoterapia poate fi administrata împreuna cu preparatele farmaceutice. Astfel, pot fi folosite amestecuri de plante care au acţiune antiinflamatoare, care conţin vitamine, stimulează procesele de regenerare si care cresc rezistenta generala a hepatocitelor. In caz de necesitate pot fi folosite plante cu acţiune diuretica, purgativa, dar întotdeauna trebuie sa fie alese acele plante care nu conţin cantitati mari de alcaloizi toxici sau substanţe iritante. In acest sens, nu este bine sa includeţi in amestecurile de plante pentru perioade îndelungate (mai mult de doua-trei saptamani) cruşin, revent, sunătoare, rostopasca. De asemenea, este bine sa evitaţi la un moment dat plantele atât de recomandate in unele reţete: ghintura, ienupărul, tătăneasa, pelinul, dracila.
In cazul cirozei hepatice sunt recomandate de asemenea amestecuri de plante medicinale
- Se amesteca măceşe, flori de siminoc (cate doua parţi), frunze de urzica (o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se lasă la infuzat patru ore, apoi se administrează pe parcursul zilei 200 de mililitri de infuzie, in înghiţituri mici.
- Se amesteca rădăcini de cicoare, frunze de coada-calului si coada-şoricelului, flori de galbenele (in parţi egale). Se pregăteşte o infuzie si se administrează după reţeta de mai sus.
- Se amesteca seminţe de chimen, flori de galbenele, frunze de coada-şoricelului, flori de muşeţel, rădăcini de iarba-dulce, măceşe (in parţi egale).
10 grame din acest amestec se pun in 500 de mililitri de apa călduţa, se lasă la infuzat in termos opt ore, apoi se da in clocot, se strecoară si se administrează cate 100 de mililitri dimineaţa si seara, înainte de masa.
Aceste amestecuri de plante pot fi utilizate pe parcursul a sase-şapte luni, apoi se face o pauza de una-doua luni. In perioadele de pauza sunt indicate ceaiurile vitaminizante.
- Se amesteca măceşe, frunze de urzica, rădăcini de morcov (cate trei parţi), coacăze negre (o parte).
5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa, se fierb 10 minute, se lasă la infuzat patru ore, apoi se beau cate 200 de mililitri pe zi, in timpul meselor.
- După aceeaşi reţeta se pregăteşte o infuzie din următorul amestec: măceşe si fructe de merişor (cate o parte), frunze de urzica (trei parţi); se beau cate 100 de mililitri de doua-trei ori pe zi, înainte de masa.
Thanks for the info! We're making a custom pair of slippers for you :)” oh wow thank you!!
ReplyDelete