Tratamentul cu oua de prepeliţa
Tratamentul cu oua de prepeliţa
Nu mai ţin bine minte când si unde am citit pentru intaia data despre tratamentul diferitelor boli cu ajutorul ouălor de prepeliţa In plimbările mele prin oraş, am zărit in vitrina unui chioşc alimentar un cofraj in care erau expuse miraculoasele oua.
Decis, am cumpărat şaizeci, am ajuns acasă si, începând cu ziua următoare, mi-am propus sa încerc tratamentul.
In primele zile a fost mai dificil, pana m-am obişnuit cu tipicul si cu absenta păhărelului de palinca înainte de masa.
După câteva zile, efectul tratamentului a început sa se simtă: eram mai liniştit datorita - se vede treaba - reglării tensiunii arteriale; somnul îmi era mai puţin agitat si fara întreruperile obişnuite; parca si respiraţia "curgea" mai lejer. Am impartasit câtorva vecini si prieteni bucuria descoperirii unui "panaceu". Unii dintre ei mi-au cerut amănunte (nu ştiau cum arata o prepeliţa, unde traieste etc.), alţii m-au luat in derâdere.
Dar... când am dorit sa-i ajut pe cei dintâi, n-am mai găsit oua.
Patronul chioşcului cu pricina renunţase la produsul respectiv pentru ca, zicea el, nu este rentabil, oamenii nu aveau încredere sau nu aveau bani pentru "tratamente costisitoare". Atunci m-am hotărât sa-i ajut, in primul rând "luminându-i" si facilitându-le obţinerea produselor la un preţ convenabil.
Sunt pensionar - mi-am zis - am casa, curte, un petec de gradina, mă va ajuta si băiatul meu, care este informat si - de bine, de rău - se pricepe la afaceri...
Si iată ce-am aflat: prepeliţa este, aşa cum îndeobşte se ştie, o pasare sălbatica de mici dimensiuni, ceva mai dezvoltata decât porumbelul domestic. Ea poate fi întâlnita in Asia, Europa, Africa, Australia si America de Nord. Este migratoare. Chinezii (ah, iar chinezii!, veţi fi exclamând) au reuşit s-o domesticească, in urma cu peste o mie de ani. De la aceştia au importat-o japonezii, care au trecut la înmulţirea si perfecţionarea ei, astfel incat pana in zilele noastre s-a ajuns la o adevărata industrie de mare importanta economica.
Daca prepeliţa europeana mai este inca migratoare, produce si cloceşte, o data pe an, pana la 12 oua, cea japoneza produce anual peste 250 de oua, insa nu mai are aptitudini de zbor si nici nu cloceşte.
Datorita cârnii lor delicioase, aceste pasări de crescătorie au devenit din ce in ce mai căutate, mai cu seama in Europa occidentala si in America de Nord.
Dar nu numai atât. Carnea si ouăle de prepeliţa sunt recunoscute si pentru efectele benefice din punct de vedere medical, fapt pentru care sunt solicitate pe piaţa mondiala. In plus, necesita spatii reduse pentru creştere, iar cheltuielile necesare echipamentului, procurării materialului de matca si de hrana sunt destul de mici.
Efectul tămăduitor al ouălor de prepeliţa este dovedit, după zeci de ani de cercetări, de către medici din diverse tari, printre care si din tara noastră.
In urma cercetărilor si a experimentărilor in clinici si in sanatorii, s-a constatat ca, fata de oul de găina, cel de prepeliţa conţine de cinci ori mai mult fosfor, de şapte ori si jumătate mai mult fier, de sase ori mai multa vitamina B1 si de cincisprezece ori mai multa vitamina B2.
De asemenea, conţine întregul complex de vitamine A, B, D3, E, plus calciu, zinc, sulf si potasiu.
Oul de prepeliţa revitalizează organismul uman de orice vârsta, reglează si imbunatateste activitatea aparatului circulator, a digestiei, ameliorează respiraţia si funcţia reproductiva, acţionează pozitiv asupra creierului, asupra sistemului limfatic si al celui imunologic. Se folosesc benefic in perioada pre si postnatala, ca si după intervenţii chirurgicale si radioterapii. Formează neuronii din sistemul nervos central la copii si intarzie procesele degenerative de imbatranire.
Sunt recomandate doua tipuri de cura cu oua de prepeliţa:
1. CURA DE 120 DE OUA - pentru hipertensiune arteriala, ulcer, tulburări digestive, conjunctivite, urticarii, tuse convulsiva, catalizarea procesului de dezvoltare a copiilor, cu tot ceea ce implica acest proces.
2. CURA DE 240 DE OUA - pentru TBC, afectiuni hepatice, renale, diabet zaharat, alergii, astm bronsic, anemie, impotenta, guta, migrene, neurastenie, obezitate; dizolva depunerile de colesterol si împiedica formarea altora, previne arterioscleroza, regenerează sistemul nervos etc.
Cum se derulează un asemenea tratament?
Ouăle se administrează dimineaţa, in loc de cafeluţa (la care trebuie sa renunţam in timpul tratamentului, pentru acel moment al zilei), înainte de micul dejun. Este recomandabil sa fie înghiţite crude si cu gălbenuşul întreg, fara sare, zahar sau substanţe aromate.
Pentru ca e mic, eu îl sparg intr-o lingura de supa, lăsându-l sa alunece de la baza limbii către esofag.
Persoanelor care nu suporta aceasta maniera le recomand amestecul cu miere de albine sau pulpa de fructe. Micul dejun se va servi după aproximativ doua ore, acesta fiind alcătuit, de preferinţa, din hrana rece. In cazul unor boli digestive sau al anemiilor severe, micul dejun se poate servi la o jumătate de ora după administrarea conţinutului ouălor.
In timpul tratamentului, consumul de alcool (băuturi alcoolice) reduce efectele terapeutice cu cel puţin 50%.
Tratamentul se poate relua după trei saptamani de pauza - la adulţi, iar la copii - după doua, trei luni.
Exista mai multe scheme (grafice) de tratament, in funcţie de vârsta, de afectiuni si - de ce nu - de recomandările medicului curant.
Iată, mai jos, câteva pe care le-am găsit in diferite surse si le-am notat. Este foarte important sa se consume oua proaspete:
1. Cura de 60 de oua in 30 de zile, pentru copii intre un an si trei ani:
Se pot administra cate doua oua zilnic.
2. Cura de 60 de oua in 20 de zile, pentru copii intre 4 si 7 ani:
Se administrează cate trei oua zilnic.
3. Cura de 90 de oua in 30 de zile, pentru copii intre 8 si 10 ani:
Se pot administra cate trei oua zilnic.
4. Cura de 120 de oua in 32 de zile, pentru copii/ adolescenţi intre 11 si 15 ani:
In primele patru zile - cate trei oua pe zi;
Intre a 5-a si a 30-a zi - cate patru oua pe zi;
In a 31-a zi - trei oua, iar in a 32-a zi - un ou.
5. Cura de 120 de oua in 26 de zile, pentru adulţi si adolescenţi intre 16 si 18 ani:
Se respecta schema de mai jos, doar ca in a 25-a si a 26-a zi se iau trei, respectiv doua oua pe zi.
6. Cura de 240 de oua in 50 de zile, numai pentru adulţi:
In primele doua zile - cate trei oua pe zi;
In a treia zi - patru oua pe zi;
Începând cu ziua a patra, pana in a 48-a zi inclusiv - cate cinci oua pe zi;
In a 49-a zi - trei oua pe zi;
In a 50-a zi - doua oua pe zi.
Exista si o reţeta pentru împiedicarea calviţiei (chelirii) si a regenerării firelor de par slăbite:
Se iau 10 gălbenuşuri de ou de prepeliţa si se amesteca pana la omogenizare cu lăptişor de matca (doua fiole), o linguriţa de miere de albine si putina drojdie (un vârf de cuţit).
Se lasă la dospit, intr-o încăpere bine încălzita, timp de 24 de ore.
Se spală parul in fiecare seara si, după uscare, se pensulează pielea capului pe carari formate cu pieptenele din cinci in cinci milimetri, daca nu ne permitem sa ne tundem de tot. Peste noapte, capul se acoperă cu un prosop curat.
Dimineaţa se spală, de preferinţa cu ceai de muşeţel. Soluţia rămasa poate fi păstrata la rece, in frigider, pana la consumare.
Desigur ca aceste reţete le-am preluat si eu din diferite carti si reviste, insa mă vad obligat sa-mi cer scuze pentru faptul ca nu am notat si sursele respective.
Nu mai ţin bine minte când si unde am citit pentru intaia data despre tratamentul diferitelor boli cu ajutorul ouălor de prepeliţa In plimbările mele prin oraş, am zărit in vitrina unui chioşc alimentar un cofraj in care erau expuse miraculoasele oua.
Decis, am cumpărat şaizeci, am ajuns acasă si, începând cu ziua următoare, mi-am propus sa încerc tratamentul.
In primele zile a fost mai dificil, pana m-am obişnuit cu tipicul si cu absenta păhărelului de palinca înainte de masa.
După câteva zile, efectul tratamentului a început sa se simtă: eram mai liniştit datorita - se vede treaba - reglării tensiunii arteriale; somnul îmi era mai puţin agitat si fara întreruperile obişnuite; parca si respiraţia "curgea" mai lejer. Am impartasit câtorva vecini si prieteni bucuria descoperirii unui "panaceu". Unii dintre ei mi-au cerut amănunte (nu ştiau cum arata o prepeliţa, unde traieste etc.), alţii m-au luat in derâdere.
Dar... când am dorit sa-i ajut pe cei dintâi, n-am mai găsit oua.
Patronul chioşcului cu pricina renunţase la produsul respectiv pentru ca, zicea el, nu este rentabil, oamenii nu aveau încredere sau nu aveau bani pentru "tratamente costisitoare". Atunci m-am hotărât sa-i ajut, in primul rând "luminându-i" si facilitându-le obţinerea produselor la un preţ convenabil.
Sunt pensionar - mi-am zis - am casa, curte, un petec de gradina, mă va ajuta si băiatul meu, care este informat si - de bine, de rău - se pricepe la afaceri...
Si iată ce-am aflat: prepeliţa este, aşa cum îndeobşte se ştie, o pasare sălbatica de mici dimensiuni, ceva mai dezvoltata decât porumbelul domestic. Ea poate fi întâlnita in Asia, Europa, Africa, Australia si America de Nord. Este migratoare. Chinezii (ah, iar chinezii!, veţi fi exclamând) au reuşit s-o domesticească, in urma cu peste o mie de ani. De la aceştia au importat-o japonezii, care au trecut la înmulţirea si perfecţionarea ei, astfel incat pana in zilele noastre s-a ajuns la o adevărata industrie de mare importanta economica.
Daca prepeliţa europeana mai este inca migratoare, produce si cloceşte, o data pe an, pana la 12 oua, cea japoneza produce anual peste 250 de oua, insa nu mai are aptitudini de zbor si nici nu cloceşte.
Datorita cârnii lor delicioase, aceste pasări de crescătorie au devenit din ce in ce mai căutate, mai cu seama in Europa occidentala si in America de Nord.
Dar nu numai atât. Carnea si ouăle de prepeliţa sunt recunoscute si pentru efectele benefice din punct de vedere medical, fapt pentru care sunt solicitate pe piaţa mondiala. In plus, necesita spatii reduse pentru creştere, iar cheltuielile necesare echipamentului, procurării materialului de matca si de hrana sunt destul de mici.
Efectul tămăduitor al ouălor de prepeliţa este dovedit, după zeci de ani de cercetări, de către medici din diverse tari, printre care si din tara noastră.
In urma cercetărilor si a experimentărilor in clinici si in sanatorii, s-a constatat ca, fata de oul de găina, cel de prepeliţa conţine de cinci ori mai mult fosfor, de şapte ori si jumătate mai mult fier, de sase ori mai multa vitamina B1 si de cincisprezece ori mai multa vitamina B2.
De asemenea, conţine întregul complex de vitamine A, B, D3, E, plus calciu, zinc, sulf si potasiu.
Oul de prepeliţa revitalizează organismul uman de orice vârsta, reglează si imbunatateste activitatea aparatului circulator, a digestiei, ameliorează respiraţia si funcţia reproductiva, acţionează pozitiv asupra creierului, asupra sistemului limfatic si al celui imunologic. Se folosesc benefic in perioada pre si postnatala, ca si după intervenţii chirurgicale si radioterapii. Formează neuronii din sistemul nervos central la copii si intarzie procesele degenerative de imbatranire.
Sunt recomandate doua tipuri de cura cu oua de prepeliţa:
1. CURA DE 120 DE OUA - pentru hipertensiune arteriala, ulcer, tulburări digestive, conjunctivite, urticarii, tuse convulsiva, catalizarea procesului de dezvoltare a copiilor, cu tot ceea ce implica acest proces.
2. CURA DE 240 DE OUA - pentru TBC, afectiuni hepatice, renale, diabet zaharat, alergii, astm bronsic, anemie, impotenta, guta, migrene, neurastenie, obezitate; dizolva depunerile de colesterol si împiedica formarea altora, previne arterioscleroza, regenerează sistemul nervos etc.
Cum se derulează un asemenea tratament?
Ouăle se administrează dimineaţa, in loc de cafeluţa (la care trebuie sa renunţam in timpul tratamentului, pentru acel moment al zilei), înainte de micul dejun. Este recomandabil sa fie înghiţite crude si cu gălbenuşul întreg, fara sare, zahar sau substanţe aromate.
Pentru ca e mic, eu îl sparg intr-o lingura de supa, lăsându-l sa alunece de la baza limbii către esofag.
Persoanelor care nu suporta aceasta maniera le recomand amestecul cu miere de albine sau pulpa de fructe. Micul dejun se va servi după aproximativ doua ore, acesta fiind alcătuit, de preferinţa, din hrana rece. In cazul unor boli digestive sau al anemiilor severe, micul dejun se poate servi la o jumătate de ora după administrarea conţinutului ouălor.
In timpul tratamentului, consumul de alcool (băuturi alcoolice) reduce efectele terapeutice cu cel puţin 50%.
Tratamentul se poate relua după trei saptamani de pauza - la adulţi, iar la copii - după doua, trei luni.
Exista mai multe scheme (grafice) de tratament, in funcţie de vârsta, de afectiuni si - de ce nu - de recomandările medicului curant.
Iată, mai jos, câteva pe care le-am găsit in diferite surse si le-am notat. Este foarte important sa se consume oua proaspete:
1. Cura de 60 de oua in 30 de zile, pentru copii intre un an si trei ani:
Se pot administra cate doua oua zilnic.
2. Cura de 60 de oua in 20 de zile, pentru copii intre 4 si 7 ani:
Se administrează cate trei oua zilnic.
3. Cura de 90 de oua in 30 de zile, pentru copii intre 8 si 10 ani:
Se pot administra cate trei oua zilnic.
4. Cura de 120 de oua in 32 de zile, pentru copii/ adolescenţi intre 11 si 15 ani:
In primele patru zile - cate trei oua pe zi;
Intre a 5-a si a 30-a zi - cate patru oua pe zi;
In a 31-a zi - trei oua, iar in a 32-a zi - un ou.
5. Cura de 120 de oua in 26 de zile, pentru adulţi si adolescenţi intre 16 si 18 ani:
Se respecta schema de mai jos, doar ca in a 25-a si a 26-a zi se iau trei, respectiv doua oua pe zi.
6. Cura de 240 de oua in 50 de zile, numai pentru adulţi:
In primele doua zile - cate trei oua pe zi;
In a treia zi - patru oua pe zi;
Începând cu ziua a patra, pana in a 48-a zi inclusiv - cate cinci oua pe zi;
In a 49-a zi - trei oua pe zi;
In a 50-a zi - doua oua pe zi.
Exista si o reţeta pentru împiedicarea calviţiei (chelirii) si a regenerării firelor de par slăbite:
Se iau 10 gălbenuşuri de ou de prepeliţa si se amesteca pana la omogenizare cu lăptişor de matca (doua fiole), o linguriţa de miere de albine si putina drojdie (un vârf de cuţit).
Se lasă la dospit, intr-o încăpere bine încălzita, timp de 24 de ore.
Se spală parul in fiecare seara si, după uscare, se pensulează pielea capului pe carari formate cu pieptenele din cinci in cinci milimetri, daca nu ne permitem sa ne tundem de tot. Peste noapte, capul se acoperă cu un prosop curat.
Dimineaţa se spală, de preferinţa cu ceai de muşeţel. Soluţia rămasa poate fi păstrata la rece, in frigider, pana la consumare.
Desigur ca aceste reţete le-am preluat si eu din diferite carti si reviste, insa mă vad obligat sa-mi cer scuze pentru faptul ca nu am notat si sursele respective.
0 comentários:
Post a Comment