Google translate

    readers online

Boli dermatologice

11. Boli dermatologice
11.1 - Acnee, furunculoza
11.2 - Urticarie
11.3 - Eczeme
11.4 - Arsuri, degerături, pistrui, inflamatiile pielii, herpes, celulita, bătături, panariţiu, negi

11.1.1. Acneea
Este o dermatoză caracterizată printr-o inflamaţie purulentă a folicului pilo-sebaceu, însoţită de secreţia exagerată a glandelor sebacee. Acneea vulgară sau poliformă juvenilă apare mai ales la tineri, începând de la vârsta pubertăţii, prin formarea unor mici puncte brune-negre, care astupă porii dilataţi ai pielii şi poartă numele de comedoame. De multe ori leziunile lasă în urmă cicatrice. Un rol important pentru prevenirea şi tratarea acneei îl joacă îngrijirea corectă a pielii.

Alte remedii:
Se aplică pe faţă oţet de hrean, sub formă de compresă, timp de 10 minute, zilnic. Oţetul de hrean se prepară din rădăcini mărunţite care se pun într-o sticlă, peste ele se toarnă oţet de vin sau de fructe până se acoperă hreanul. Se lasă să stea la temperatura camerei timp de o săptămână, apoi lichidul se poate utiliza. Nu se strecoară. Se recomandă ca atât prepararea, cât şi păstrarea acestui oţet să se facă în vase de sticlă sau de plastic, pentru că, altfel, se oxidează. În cazul unui ten sensibil, oţetul se diluează cu apă (concentraţia este bună dacă atunci când aplicăm soluţia se simte o uşoară arsură). Compresa înmuiată în oţet se pune seara şi se ţine 5-10 minute, apoi se spală faţa cu apă rece. În general, după primele 7 zile de tratament se văd efectele. E posibil ca evoluţia acneei să nu fie cea aşteptată, dar tratamentul se continuă încă 2-3 săptămâni.

Fitoterapie
Urzica - este eficientă în regenerarea organismului şi are efect asupra sistemului circulator. Datorită acţiunii sale depurative şi diuretice, ceaiul de urzică elimină toxinele din sânge şi are şi un excelent efect cosmetic, în curăţirea tenurilor grase, acneice. Se consumă un litru de ceai pe zi, preparat din o mână de plantă bine spălată la 1 l de apă. Se strecoară şi se bea rece sau cald, pe parcursul unei zile întregi.
Florile de gălbenele - au efect dezinfectant şi cicatrizant, grăbesc vindecarea leziunilor şi ajută la refacerea pielii. Se pun două linguri de plantă la un litru de apă clocotită, se lasă să infu­zeze 10 minute, apoi se strecoară. Se spală faţa cu soluţia obţinută sau se aplică comprese înmuiate în infuzie pe zonele afectate.
Arpacaşul - este foarte bun pentru astfel de afecţiuni. Se prăjesc 2 linguri de seminţe de arpacaş la foc mediu timp de 10 minute, amestecând mereu. Se pun apoi seminţele într-un vas, se adaugă 450 ml apă şi se lasă să fiarbă la foc mic încă 10 minute. Ceaiul de arpacaş este recomandat pentru toate tipurile te ten, fiind un bun remediu împotriva acneei, pistruilor, negilor, erupţiilor şi afecţiunilor cutanate. Se poate folosi intern, câte o ceşcuţă de 2-3 ori pe zi, sau extern, sub formă de comprese.
Vitaminele B, C, E şi mineralele sunt foarte utile şi încetinesc procesul de îmbătrânire a celulelor. Ele ajută la vindecarea rapidă a leziunilor.
Zincul este, de asemenea, foarte eficient în tratarea acneei. O doză de 50 mg pe zi, timp de 14 săptămâni, poate trata cu succes acneea.
Lămâia - este un excelent exfoliant, deoarece îndepărtează celulele moarte ale pielii. Poate fi folosită ca atare (se taie rondele subţiri şi se aplică pe zonele afectate), sau sub formă de suc (se îmbibă un tampon cu vată cu sucul unui fruct). Înainte de a aplica rondelele sau compresa, faţa trebuie bine spălată cu un săpun pentru copii.
Se spală tenul cu un decoct, fiert timp de 10 minute, din 2 linguriţe la 300 ml apă, din amestecul de plante: ţintaură, coada-calului, iederă, pelin, mentă, gălbenele, la care se adaugă 6 linguri de oţet de mere. Dupa zvântare se tamponează uşor pielea cu tinctură de propolis 15 la sută. Seara se masează pielea obrazului cu o cremă pe bază de propolis.

Sfaturi cosmetice utile
În îngrijirea tenului acneic, se recomandă folosirea săpunului pentru copii, neiritant, de culoare albă şi nu a celui antibacterian, care usucă pielea.
Săpunurile speciale cu benzoyl peroxid, sulfat de zinc sau vitamina B se folosesc numai la recomandarea medicului dermatolog.

11.1.2. Furunculoza
Este reprezentată de prezenţa în acelaşi timp a zeci de furuncule mari, confluate, pe toată suprafaţa organismului. Apare la persoanele cu imunitate scăzută şi la diabetici.

Fitoterapie
Infuzia de cicoare, rădăcină de brusture şi trei-fraţi-pătaţi are proprietăţi depurative şi poate fi folosită pentru combaterea furunculozei şi a acneei. Se prepară din trei linguri de plante la un litru de apă şi se bea ceaiul, puţin îndulcit, în cursul unei zile.
Făina de in calmează durerile şi ajută la colectarea şi evacuarea puroiului. Se pun cataplasme din făină de in amestecată cu apă fierbinte până devine o pastă. Se menţin timp de 2 - 3 ore pe locul afectat, de preferat calde.
Cataplasmele cu infuzie de muşeţel şi flori de soc ajută la colectarea furunculului. Se fac băi locale sau se pun comprese dintr-o infuzie concentrată, călduţă.
Frunzele de nalbă sunt emoliente, datorită conţinutului bogat în mucilagii. Frunzele se opăresc cu apă şi se aplică peste furuncule.

11.2 Urticaria
Este o afecţiune cutanată caracterizată printr-o erupţie de bubiţe roşiatice şi este însoţită de mâncărimi intense. Urticaria acută persistă între 12 - 24 de ore. Este consecinţa ingerării unui medicament, a unei înţepături de insectă sau a consumării unui aliment. Se manifestă în mai puţin de 3 ore de la intrarea în contact a organismului cu alergenul. Cu cât contactul cu acesta este mai frecvent, cu atât urticaria va fi mai virulentă şi va avea consecinţe mai grave (umflarea feţei şi, mai rar, a laringelui, astm, scăderea tensiunii, şoc anafilactic). Urticaria provocată de agenţi fizici (căldură, frig, sudoare, apă, soare) se manifestă în zonele presate de pantofi, curea.

Fitoterapie
Infuzie de cătină albă care se prepară din 2 linguriţe de fructe zdrobite peste care se toarnă 500 ml apă clocotită. După 30 minute se strecoară, iar întreaga cantitate de ceai se bea fracţionat, pe parcursul unei zile.
Decoctul de stânjenel galben îl puteţi prepara fierbând 2 linguriţe de pulbere de rizom la o cană cu apă. Lăsaţi totul la macerat timp de 2 ore, după care fierbeţi din nou, timp de 10 - 15 minute, la foc mic. Strecuraţi şi faceţi spălături locale, folosind o compresă sterilă.
Decoct din rădăcină de brusture, preparat din 15 g pulbere de rădăcină la 300 ml apă clocotită timp de 30 minute. Se bea o cană pe zi.
Infuzie de coacăz negru, preparată din o linguriţă de plantă la 200 ml apă clocotită. Se lasă să infuzeze timp de 10 minute. Se beau 2 - 3 căni pe zi.
Se pun local cataplasme cu infuzie din muşeţel, trei-fraţi-pătaţi şi păpădie.

Alte remedii:
Se amestecă praf de cuişoare cu apă până se face o pastă, apoi se aplică pe piele. Efectul se observă imediat.

11.3 Eczemele
O erupţie spontană este, de multe ori, sinonimă cu eczema de contact. Cauzele apariţiei pot fi purtarea unor bijuterii suflate cu nichel sau crom sau contactul cu anumiţi alergeni (parfumuri, cosmetice, piele). Eczema de contact poate fi activă o lungă perioadă de timp sau poate deveni cronică.


Fitoterapie
Decoctul de afin este folosit în tratarea eczemelor, mai ales a celor sângerânde. Fierbeţi 1 linguriţă de fructe uscate în 200 ml apă, timp de 15 minute, la foc mic. Lăsaţi la răcit 15-20 minute, apoi strecuraţi. Aplicaţi cataplasme pe locul afectat, folosind un pansament steril.
Infuzia de gălbenele este, de asemenea, eficientă în tratarea eczemelor. Se prepară din 2 linguri de flori la 250 ml apă, apoi vasul se acoperă pentru 30 minute. Ceaiul se strecoară şi se fac băi locale sau se pun cataplasme.

Aromoterapie
Uleiul volatil de brad se poate administra intern, câte 2 - 4 picături de 3 ori pe zi, în miere şi apă, ceai sau pe un cub de zahăr. Durata tratamentului va fi de cel mult trei săptămâni.
Extern se pot face inhalaţii cu 10 picături în 100 ml de apă fierbinte sau băi cu 10 picături în cada de baie.

11.4.1 Arsurile
Sunt leziuni ale ţesuturilor, produse de acţiunea temperaturii ridicate, a substanţelor chimice, curentului electric, soarelui. Există arsuri cu diferite grade de gravitate, dar remediile pe care le veţi găsi în continuare se aplică doar în cazurile uşoare, de hiperemie a pielii (înroşire) sau a apariţiei de vezicule.

Fitoterapie
Pentru arsuri uşoare este eficient uleiul de cătină. Acesta are rol cicatrizant şi acţiune regeneratoare a ţesuturilor.Se mai pot aplica foi de varză albă, bine strivite, care pot regenera ţesutul bolnav şi ameliora durerea.
Unguentul din muguri de plop este un remediu pe care îl puteţi folosi cu încredere. Se prepară din 2 linguri de muguri zdrobiţi şi umeziţi cu puţină apă caldă peste care se adaugă o lingură de alcool şi se lasă la macerat 1 - 2 zile. Adăugaţi apoi 100 g de untură şi o lingură de ceară de albine. Fierbeţi amestecul în baie de apă 3 - 4 ore, strecuraţi produsul obţinut şi amestecaţi bine, până ajunge la consistenţa unei paste. Se aplică de două ori pe zi, peste arsura bine curăţată în prealabil.
Uleiul de sunătoare şi de muşeţel se prepară din două linguri din cele două plante, bine mărunţite şi apoi umezite cu puţină apă peste care se adaugă 2 linguri de alcool. Se lasă la macerat 24 de ore. Apoi se toarnă un pahar de ulei de floarea soarelui şi compoziţia se pune la fiert într-o baie de abur, timp de 3 ore. După ce se răceşte se strecoară uleiul şi se pune în sticluţe de culoare închisă. Se aplică, în cazul arsurilor uşoare, peste rana curăţită în prealabil.

Apiterapie
Mierea de albine este cel mai eficient remediu pentru durerile provocate de arsuri. Rana se spală cu infuzie de muşeţel sau coada şoricelului, aopi se aplică un strat subţire de miere de albine. După 2 - 3 ore se spală mierea tot cu ceai de muşeţel. Procedeul poate fi aplicat de două ori pe zi.


Alte remedii:
Tinctura de ceapă
Trei cepe tăiate mărunt se pun la macerat, timp de o săptămână în 100 ml alcool de 80 grade. Înainte de a se aplica pe locul bolnav, soluţia se agită pentru omogenizare

11.4.2 Degerăturile
Sunt provocate de expunerea corpului neprotejat la acţiunea frigului timp de peste 12 ore. Sunt mai frecvente la picioare şi se manifestă cu dureri, înroşirea tegumentului, senzaţia de arsură şi furnicătură. Se pot complica cu infecţii.
Pentru a trata o degerătură superficială, cea mai bună metodă este de a încălzi degetele la subsoara sau între pulpe sau de a acoperi părţile degerate cu mâinile calde ale altei persoane. Pentru degerături mai severe se recomandă încălzirea părţilor degerate cu apă caldă (40 de grade Celsius).
Încălzirea cu apă mai caldă de 40 de grade este contraindicată. Se pot aplica şi comprese călduţe. Este contraindicată ţinerea părţilor degerate în faţa focului sau a unui încălzitor electric.

Fitoterapie
Se fac băi locale călduţe, se aplică prişniţe şi cataplasme, evitându-se bandajarea strânsă a părţilor afectate, pentru a nu fi împiedicată circulaţia sanguină locală.
Flori de gălbenele - infuzie, preparată din 20 g flori la 1 l de apă, pentru spălături locale sau cataplasme.
Tinctura de gălbenele se prepară din 20 g flori la 100 ml alcool, prin macerare, timp de 8 zile. Se amestecă 10 ml tinctură cu 100 ml apă fiartă şi răcită. Se aplică local, sub formă de comprese, pe zonele cu degerături superficiale.
Băile locale cu ţelină, timp de 10 minute pe zi, grăbesc vindecare şi calmează durerile. Se fierbe o ţelină cu rădăcină şi frunze într-un litru de apă, timp de o oră, apoi se fac spălături călduţe cu lichidul obţinut.

Alte remedii:
Unguent camforat - Se prepară din 10 g camfor, 8 g parafină solidă, 100 g vaselină pentru uz extern. Se topesc parafina şi vaselina la căldură moderată, se adaugă camforul şi se amestecă în continuu, până când se dizolvă tot camforul. După răcire se poate folosi în aplicări locale, sub formă de masaje uşoare.

11.4.3 Pistruii
Sunt mici pete pigmentate mai puternic, care apar în general pe faţă, în zona nasului, pe spate şi braţe. Persoanele cu ten deschis sunt mai sensibile la acţiunea soarelui, care potenţează apariţia pistruilor.

Oţet de hrean
Se macerează 150 g de rădăcină de hrean ras în 250 ml de oţet. Se strecoară şi se badijonează regiunea cu pistrui de trei ori pe zi. Se mai poate aplica local suc de castravete sau de lămiie. Faţa se spală cu ceai de tei.
Se tamponează pistruii cu suc de pătrunjel sau se masează regiunea cu câteva frunzuliţe de pătrunjel proaspăt.
În 2 - 3 linguri de ulei de măsline se fierb câteva frunze de spanac, bine mărunţite, până se înmoaie. Se aplică sub formă de mască, timp de 30 de minute.

11.4.4 Inflamaţiile pielii
Pot fi provocate de contuzii, răni, alte tipuri de boli dermatologice.
Se fierb puţin în ulei lăptuci proaspete. Se pun cataplasme pe piele de 2 - 3 ori pe zi, câte 20 minute.
Se prepară o alifie din 50 g gălbenele, 50 g pătlagină, 25 g pelin, 25 g rădăcină de tătăneasă. Plantele se fierb în osânză de porc 15 minute. Se lasă să stea o zi preparatul, iar a doua zi se încălzeşte în baie de aburi, se strecoară şi se păstrează la rece. Se ung zonele afectate.

Ulei de gălbenuş de ou
Se iau gălbenuşurile de la 2 - 3 ouă fierte tari, se înţeapă cu o sârmuliţă şi se ţin deasupra unei flăcări de lumânare. La suprafaţa gălbenuşurilor apar nişte picături. Acestea sunt folosite ca ulei pentru ungerea locurilor afectate. Se aplică seara, la culcare.

11.4.5 Herpesul
Este o boală a mucoaselor, produsă de un virus filtrant (Herpes simplex). Apariţia băşicuţelor este precedată de senzaţii de arsură, mâncărime sau durere. Când apar veziculele cu lichid clar, durerea dispare, dar acestea se rup repede şi apar pe piele eroziuni care rămân mult timp până la vindecarea completă.

Fitoterapie
Rădăcina de brusture conţine inulină, săruri de potasiu, un ulei volatil şi o substanţă cu acţiune antimicrobiană. Se face un decoct concentrat, din 4 linguri de rădăcină bine mărunţită la o cană cu apă. Se fierbe timp de 10 minute. Ceaiul poate fi folosit pentru comprese şi tamponări, de 5 - 6 ori pe zi.
Se ung locurile afectate cu unguent din muguri de plop fierţi în untură (osânză) şi ceară de albine, timp de trei ore. Se lasă apoi preparatul la răcit şi se amestecă până la omogenizare. Se unge cu albuş de ou bătut spumă locul afectat de 5 - 7 ori pe zi.

11.4.6 Celulita
Se pun la macerat într-un vas 30 g boabe de ienupar, 20 g trei-fraţi-pătaţi, 20 g creţuşcă, 10 g frunze de salvie şi 10 g flori de soc în 750 ml spirt medicinal. Se acoperă vasul şi se lasă timp de 2 săptămâni într-un loc întunecos şi rece. Se agită preparatul zilnic cu o lingură de lemn. Se filtrează printr-un tifon curat şi se pune în sticluţe închise la culoare. În fiecare seară, după duş, se agită recipientul, se umezesc palmele cu amestecul şi se frictionează abdomenul, coapsele şi picioarele timp de 10-15 minute. Se repetă zilnic, timp de 4-5 săptămâni.

Crăpături dureroase ale călcâielor
O cutie de alifie de gălbenele se amestecă cu o ceapă dată pe răzătoarea mică. Crema se ţine la frigider şi se ung în fiecare seară tălpile şi călcâiele, apoi se pun şosete.

11.4.7 Bătături (clavus)
Sunt produse de acţiunea mecanică de frecare sau presare a pielii. Se manifestă cu o îngroşare a pielii pe locul afectat, fiind foarte dureroase dacă se localizează pe talpă.
Cataplasme cu usturoi ras, aplicat seara, înainte de culcare. Procedura se repetă timp de două săptămâni sau până la dispariţia bătăturii.
O ceapă tăiată în două se coace pe o tablă la flacăra de aragaz, apoi se stropeşte cu oţet de mere. Se aplică pe bătătură, se fixează cu un pansament şi se ţine timp de 12 ore.
Se unge bătătura cu ulei de ricin, după care se aplică un pansament cu propolis topit la foc.
Se pune seara, pe bătătură, un pansament cu coajă de lămâie pe care a rămas şi puţin miez.

11.4.8 Panariţiu
Este o infecţie localizată la degete, de regulă de un agent de tipul stafilococului sau streptococului. Poarta de intrare este o înţepătură, tăietură sau rosătură, de obicei în zonele alăturate unghiilor. Se manifestă prin durere, înroşire a pielii, edem, deformarea degetului şi senzaţie de arsură. Apoi pielea din dreptul abcesului devine albă.
Se face o cafea tare şi se înmoaie degetele bolnave de 5-10 ori pe zi, câte 10 minute.
Se bagă degetele într-un vas cu oţet diluat cu apă, dimineaţa, la prânz şi seara, timp de o jumătate de oră.
Se amestecă bine 3 linguri glicerină, 1 linguriţă miere, o jumătate de pahar cu apă, o linguriţă amoniac, un vârf de cuţit de borax.
Se frecţionează de 2-3 ori pe zi unghiile cu acestă soluţie.
Se pune o frunză de aloe tăiată peste unghia bolnavă şi se pansează degetul.
Se îmbibă în tinctură de propolis o compresă şi se pune pe locul bolnav.

11.4.9 Negii plantari
Au dimensiuni variabile, de la un vârf de ac la o bob de mazăre, sunt provocaţi de un ultravirus şi se localizaeză de obicei la nivelul degetelor mâinii.
Se ung şi se frecţionează cu ulei de ricin, de două ori pe zi. După două săptămâni negul va dispărea.Se masează cu sare de bucătărie.
Se masează cu coajă verde de nucă.
Se tamponează cu tinctură de rostopască sau se aplică direct pe neg sucul lăptos, de culoare galbenă, al plantei.

11.4.10 Căderea părului (Alopecia)
Se pregăteşte un decoct din 30 g rădăcini mărunţite de brusture la 1 litru de apă. Se fierbe până scade la jumătate şi se freacă zilnic pielea capului.
Se amestecă pulbere fină din coada-şoricelului sau pulbere din tulpină de in cu ulei de măsline. Se freacă zilnic pielea capului cu această soluţie.
Se aplică pe pielea capului un amestec dintr-o lingură de alcool de 40 de grade şi un gălbenuş de ou crud. După 40 de minute se clăteşte părul cu apă caldă.
Se prepară o tinctură de ardei iute din 20 g de pulbere de ardei iute şi 100 ml alcool, macerată timp de o săptămână. Se fac frecţii de 2-3 ori pe săptămână, masând rădăcina părului.
Se amestecă o ceapă rasă pe răzătoarea mică cu o lingură de ulei de ricin şi 10 ml vitamina A. Zilnic se pun comprese, timp de 5 ore. Se spală, apoi, părul cu apă caldă.
Se face un amestec din 100 g urzică, 2 linguri oţet şi 500 ml apă, apoi se fierbe timp de 30 de minute. Se masează pielea capului zilnic, timp de o săptămână.

Aluniţe, semne din naştere, dereglări de pigment, pete de bătrâneţe
Frunze de cedru sau chiparos se spală, se taie mărunt şi se pun într-o sticlă închisă la culoare. Se completează cu rachiu de secară şi se lasă la macerat 10 zile, de preferat la soare. Cu această tinctură se tamponează locul afectat de mai multe ori pe zi.

Înţepături de insecte
În timpul verii, ţânţarii, albinele, viespile, bondarii, tăunii pot fi, din cauza înţepăturilor pe care le produc, duşmani sâcâitori ai pielii. Înţepăturile de albină sau de viespe provoacă o durere ca de arsură, însoţită de roşeaţă şi mâncărimi de piele, care dispar după 24 de ore. În cazul mai multor înţepături umflătura este mare, bolnavul prezintă vărsături, tulburări respiratorii, tremurături, accelerarea pulsului.
Înţepăturile de ţânţar provoacă mâncărimi locale. De la înţepăturile de păianjen se formează o umflătură dureroasă. Bolnavul prezintă contracţii musculare şi o stare generală proastă, cu respiraţie greoaie şi accelerarea pulsului. Persoanele care fac alergie la înţepăturile de ţânţari, păianjen, căpuşe, albine sau viespi pot intra în şoc anafilactic, urmat de deces.
Pişcăturile de tăun sunt dureroase, rămânând astfel încă două săptămâni, cu o intensitate mai redusă. Înţepăturile de căpuşă lasă în urmă o pată roşie, intens colorată în centru, însoţită de mâncărime. La fel pot înţepa ploşniţele, purecii şi furnicile.

Alte remedii:
Este indicat să se spele locul inflamat cu apă şi săpun, apoi să se aplice comprese cu apă rece, cu oţet sau cu gheaţă.
Se pot aplica cataplasme cu varză crudă sau pătrunjel, frunze de busuioc, de mentă sau de pătlagină.
Tinctura de rostopască are acţiune antibiotică asupra unui număr mare de agenţi patogeni. Extern, se foloseşte sub formă de tamponări şi masaje în boli de piele, negi, muşcături de insecte şi şerpi.
Durerea va trece mai repede dacă presăraţi puţin amoniac alimentar peste locul inflamat.
Fărâmiţaţi un cărbune, amestecaţi-l cu apă şi ungeţi cu această pastă rana, pe care, după aceea, o bandajaţi cu pansament steril. Cărbunele acţionează mai eficient dacă este menţinut tot timpul umed.

No comments:

Popular Posts

Followers

Subscribe Now