Bolile unghiilor
Schimbarea culorii.
Coloraţia normală a unghiilor este roz din cauză că prin transparenţa lamei unghiale se pot vedea capilarele patului unghial. Această coloraţie normală se poate modifica, în diferite nuanţe. Coloraţia albă se numeşte leuconichie. Ea poate fi totală, adică să intereseze unghia în întregime, ca în vitiligo, albinism, nevrite, sau după afecţiuni grave, sau poate fi parţială. Leuconichia parţială este forma obişnuită a afecţiunii şi este numită curent leuconichie, fără alt calificativ. Ea se caracterizează prin pete de culoare albă care apar pe lama unghială, pete ce pot fi distribuite regulat (liniar, etc) sau neregulat. Aceste pete răsar de obicei la nivelul rădăcinii unghiei, de unde ajung spre marginea ei liberă, o dată cu creşterea ei. Apariţia leuconichiei este pusă în legătură cu afecţiunile generale, mai ales de natură endocrină.
În icter unghiile sunt galbene. În cianoză, stări caşectice, colaps periferic, ele sunt violete. În cangrenă (boala Raynaud, arterite) ele devin aproape negre. Tot negru apare şi hematomul subunghial post- traumatic, urmat de obicei de eliminarea unghiei. Diferite profesii (coafori, muncitori în industria coloranţilor) pot prezenta stigmate profesionale sub forma impregnării unghiilor cu diferite substanţe.
S-a descris sub denumirea de arc violaceu o dungă semicirculară de culoare violacee situată în vecinătatea lunulei. Acest arc este considerat, de unii clinicieni, drept un stigmat sifilitic.
Se vor trata bolile care produc aceste modificări.
Schimbarea formei unghiilor.
Cea mai frecventă modificare a formei este realizată prin aşa numitele unghii hipocratice. Ele constau în exagerarea convexităţii normale a unghiilor, care devin bombate ca sticla de ceasornic. Cauza probabilă este un edem al patului şi mai ales a matricei care, ridicându-se, micşorează unghiul de creştere faţă de falangă, astfel că unghia se mulează pe planul osos. Unghiile hipocratice se pot constata în următoarele afecţiuni: cardiopatii congenitale, endocardită lentă, supuraţii şi tuberculoză pulmonară, papilomatoză intestinală şi osteoartropatia hipertrofiantă şi Pierre Marie.Se vor lua măsuri pentru tratarea afecţiunilor interne care au cauzat această afecţiune şi se va repara şi unghia totodată fără nici un tratament suplimentar.
Schimbarea structurii unghiilor.
La toate acestea se va avea în vedere tratamentul care se poate aplica pentru trecerea afecţiunii de bază care a cauzat afecţiunea.Şanţul arciform Beau este un şanţ transversal, care apare în vecinătatea matricei şi înaintează o dată cu creşterea unghiei spre marginea liberă. Poate fi prezent pe una sau mai multe unghii. Apariţia lui se pune în legătură cu tulburări de nutriţie, afecţiuni generale piretice, intoxicaţii (arseniacală sau etilică). La femei poate fi consecinţa traumatismelor de manichiură.
Depresiunile sau eroziunile punctiforme se pot prezenta pe una sau mai multe unghii, sub forma unor excavaţii rotunde care împrumută unghiei aspectul de degetar. Ele pot fi dispuse neregulat sau ordonate paralel, transversal sau longitudinal. Ele pot apărea după coree, reumatism acut, şi în diferite dermatoze: eczemă, sifilis, dar mai ales în psoriazis.
Şanţurile unghiale sunt dungi frecvent întâlnite la bătrâni. Uneori se pot accentua într-o asemenea măsură încât pot provoca despicarea unghiei, mai ales atunci când se asociază şi o fragilitate accentuată (onicoreză). Aceste şanţuri când sunt mai puţin pronunţate, poartă denumirea de striaţii. Ele pot fi longitudinale sau transversale. Când striaţia este transversală, ea însoţeşte îngroşarea unghiei, care devine mată, cenuşie, pierzându-şi transparenţa normală. Se întâlneşte în micoze şi în psoriazisul unghiilor.
Distrofia mediană canaliformă este o afecţiune caracterizată prin prezenţa unui şanţ longitudinal la una sau mai multe unghii. Acest şanţ este însoţit de subţierea, la nivelul lui, a lamei unghiale, care devine friabilă. Este o afecţiune rară, probabil de origine nervoasă.
Hapalonichia desemnează o afecţiune caracterizată prin înmuierea unghiilor, care se ramolesc de obicei sub acţiunea macerantă a secreţiei sudorale, în hiperhidroză sau în paralizii spasmodice. Uneori unghiile mai pot împrumuta aspectul alb-albăstrui şi fragilitatea membranei interne a cojii de ou (unghii în coajă de ou).
Sideraţia unghială este sindromul caracterizat prin oprirea în creştere a unghiilor.
Platonichia-se caracterizează prin dispariţia convexităţii normale a suprafeţei unghiale, aceasta devenind plană.
Koilonichia- este inversarea curburilor unghiale, suprafaţa prezentând în centru o depresiune, nivel la care unghia este mai moale. Unghiile iau înfăţişarea unor lopeţi. Se observă în anemii, eczeme, disendocinii.
Onicoschizia- se caracterizează prin deslipirea unghiei de pe pat. În cazul când unghia nouă creşte normal, pe pat cele 2 unghii se imbrică între ele ca olanele de pe casă. Afecţiunea aceasta se constată în onicomicoze, în toxicodermii, în pemfigus.
Helconichia- înseamnă distrugerea parţială a unghiei, sub forma unor pierderi de substanţă, care descoperă astfel porţiunea corespunzătoare a patului.
Onicofagia- este distrugerea marginii libere, prin obiceiul ce-l au unele persoane, mai des copiii, de a-şi roade unghiile. Afecţiunea denotă ticuri nervoase şi necesită tratamentul unui medic psihiatru.
Uzura marginii libere- se observă în anumite profesii şi în dermatozele pruriginoase. Marginea devine lucioasă, netedă şi concavă.
Atrofia unghiilor- se caracterizează prin subţierea lor, devenind papiracee (ca hârtia). Suprafaţa lor devine ondulată, iar consistenţa moale. Ele nu trebuie confundante cu unghia epidermică, care ia locul celei normale, după extirparea matricei şi care se formează prin procesul de keratinizare suplimentară a patului.
Anonichia- este lipsa unghiilor. Ea poate fi totală sau parţială şi este de obicei congenitală. Se poate întâlni în hiperkeratoza ihtioziformă, în keratoza difuză congenitală şi keratodermia palmo-plantară.
Îngroşarea unghiei numită şi pahionichia- se caracterizează prin faptul că unghia devine tare, rigidă, striată longitudinal sau transversal şi se colorează în brun sau cenuşiu. Ea poate fi congenitală, traumatică sau însoţeşte alte manifestări cutanate, ca leziuni palmo- plantare, leucoplazii bucale, etc. O formă deosebită a îngroşării unghiilor este onicogrifoza, în care unghiile pierd forma lor normală şi se ridică de pe pat ca tăiate. Lungimea lor poate depăşi 10 cm. Se întâlnesc în sindromul varicos şi în nevrite. Îndepărtarea lor se face pe cale operatorie.
Unghiile în turnuleţe- sunt o varietate a onicogrifozei, în care spre deosebire de prima, în care degetele sunt afectate, în aceasta din urmă toate unghiile sunt interesate. În acelaşi timp în această varietate, vârful unghiilor nu se îndoaie, ci rămân drepte, asemenea unor mici turnuleţe, de unde vine şi numele afecţiunii.
Parakeratoza subunghială- se deosebeşte de pahionichie, cu care se poate confunda, prin faptul că lama cornoasă este de grosime ne modificată; totuşi marginea liberă a unghiei este îngroşată prin numeroase scuame care ridică unghia de pe pat. Obişnuit se poate să se însoţească de modificări ale unghiei: îngroşare, striaţii, etc. Se întâlneşte în psoriazis, eczemă, micoze, etc.
Onichiile infecţioase.
Onichiile piococice- apar de obicei secundar, după o infecţie piococică a pielii învecinate. Debutează printr-o colecţie purulentă, care apare prin transparenţa lamei sub forma unei pete galbene, care dezlipeşte lama. Onichia se însoţeşte totdeauna de o perionichie, caracterizată printr-o coloraţie roşie a repliurilor unghiale. În cazuri neglijate poate să apară un granulom piogenic (botriomicom) la nivelul repliului unghial.
Tratament: este cel al stafilococilor: comprese cu diferite plante care sunt antimicrobiene (aloe, brustur, cimbrişor, cimbru, nuc, plop negru, năprasnic, scumpie) sau cu tinctură de propolis care se aplică de 2-3 ori pe zi.
Panariţiu- Este o infecţie a degetelor în vecinătatea unghiilor. Distingem un panariţiu periunghial sau paronichia, panariţiu subunghial, subcutanat, teno-sinovial, articular şi osos. Tratament: acelaşi ca mai sus.
Unghia încarnată- nu este deseori o tulburare în creşterea unghiei, ci rezultatul unei infecţii periunghiale, care duce la o hiperplazie vegetantă a perionichiei. Din această cauză tratamentul trebuie aplicat perseverent şi cu mare atenţie. Se va face baie în fiecare zi şi sub unghie se va pune seara o bucată de vată îmbibată cu uleiuri din plante. Se ţine peste noapte, până la vindecare.
Paronichia cronică- se prezintă sub forma unei tumefacţii inflamatorii în jurul unghiei. Culoarea ei este roşie-brună şi provoacă o uşoară senzaţie de durere. Se caracterizează prin abundenţa supuraţiei. Se întâlneşte în furunculoză, la persoanele care-şi neglijează toaleta, la copiii cu scabie şi în pemfigus.
0 comentários:
Post a Comment