Bolile de colagen
Tulburări majore de metabolism celular, reversibile, cu sau fără răspuns imunitar, datorită degradării la nivel tisular, altul decât hepatic, de hormoni tiroidieni, scăpaţi datorită pierderii controlului sistemului nervos asupra sistemului endocrin.
În mod normal aceşti hormoni (tiroxina şi tironina) cantonaţi la nivelul tiroidei în colodiile tiroidiene sunt transportaţi la nivelul mitocondriei celulei hepatice cuplaţi de 2 enzime care circulă liber prin organism: TBG şi TBP. Când se întâmplă ca aceşti hormoni să scape fie străbătând membrana celulei hepatice, fie din colodiile tiroidiene, sunt cuplaţi de cele 2 enzime şi readuşi la locurile anterioare. În stare de stres, în prezenţa adrenalinei în exces, sistemul nervos pierde de sub control glanda tiroidă şi o mare cantitate de hormoni este pusă în libertate ajungând în capilarele organelor interne şi în funcţie de locul unde ajung şi se degradează putând afecta:
-Inima şi sistemul vascular (endocardite, vasculite).
-Ficat şi sistemul digestiv (hepatite lupice, erupţii cutanate).
-Plămâni şi sistemul respirator (pleurite lupice).
-Rinichi şi sistemul uro-genital (nefrite).
-Sânge şi sistemul limfatic.
-Membrane mucoase.
-Sistem muscular (miastenia).
-Sistem osos (mielite).
-Pielea (erupţii în zone de proiecţii energetice).
O altă categorie de colagenoze o reprezintă cele induse, provocate de medicamentaţie, boli cronice, iradieri, implanturi, ingerare de substanţe toxice sau alimente colorate, aromatizate şi conservate chimic. De asemenea mai pot apărea colagenoze datorită absorbţiei de substanţe chimice toxice (pesticide, diluanţi, substanţe chimice în suspensie, cosmetice, spreyuri), în prezenţa unor factori fizici în exces (căldură, ultraviolete), care produc degradări ale ţesuturilor epiteliale.
Ca o boală de colagen să se manifeste, vor exista obligatoriu două condiţii esenţiale:
-Cauza care o declanşează enumerată mai sus şi care dispare.
-Cauzele care întreţin boala şi pe care le vom enumera mai jos:
Odată ajunşi la nivelul vaselor capilare, hormonii scăpaţi vor micşora lumenul vascular, împiedicând oxigenarea celulelor, obligându-le pe acestea să treacă la o fază de anaerobism parţial având ca efect direct următoarele:
-Creşterea dimensiunilor membranelor celulare cu micşorarea porilor, blocarea schimbului ener-getic între celule şi depolarizarea membranelor.
-Diminuarea gradului de cuplare a fosforilărilor oxidative.
-Activarea oxidării proteinelor şi a glicolizei anaerobe prin creşterea raportului ATP-ADP cu acţiune catabolică calorigenă.
-Blocarea lizozomului cu apariţia crizei lizozomiale şi a foamei de elemente.
Datorită apariţiei foamei de elemente, proteinele vor fi oxidate până la obţinerea elementului dorit, resturile de proteină nedegradată vor rămâne în celule sub formă de incluziuni citoplasmatice. Nevoile de elemente şi oxigen sunt din ce în ce mai mari, resturile de proteină nedegradată rezultată ca urmare a acestora vor modifica la un moment dat compoziţia chimică a celulei ca urmare a imposibilităţii celulei de a se epura. Ea devine o străină şi va activa sistemul imunitar cu răspuns specific din partea acestuia. Aşa se explică apariţia anticorpilor în anumite boli de colagen (boli sistemice). Organismul încearcă să elimine aceste toxine din celule ca şi cele formate din degradarea extracelulară de hormoni şi în funcţie de concentraţia acestor toxine deosebim:
-Prag de toleranţă, când organismul are primele încercări de tamponare, reducere şi eliminare a toxinelor.
Sunt primele semne ale bolii care uneori nu sunt luate în seamă (dureri articulare şi musculare, transpiraţii reci, diaree, crampe abdominale, subfebrilitate, mici erupţii cutanate).
-Prag de suportabilitate care coincide cu pragul de echilibru, deci cu declanşarea bolii. Trebuie să privim boala nu numai din punct de vedere al reacţiilor fizicochimice, cât şi din punct de vedere toxicologic şi energetic.
Corpul uman este un complex energetic cu un mecanism complex de apărare care îl ajută să-şi menţină un echilibru optim. Acest mecanism are un nivel energetic specific sau prag de echilibru.
Când o toxină sau un sistem de toxine exercită o puternică presiune la acest nivel energetic şi acest prag de echilibru este depăşit, organismul se deplasează spre un nou prag energetic, exterior, mai slab încărcat energetic, cu o rezistenţă mai mică. Fiecare organ intern sau segment de organ are un nivel energetic şi o zonă de proiecţie energetică pe suprafaţa corpului, eliminând şi încărcându-se energetic prin canale energetice, deci semnele şi simptomele care apar în colage-noze nu reprezintă o boală în sine, ci sunt doar o expresie a modului specific în care sistemul de apărare încearcă să o înlăture.
Sunt stări utile şi necesare care trebuie să se manifeste liber şi care nu trebuie suprimate. În lupta cu boala, cu cât organismul trece spre niveluri energetice superioare, boala se agravează, simptomatologia ei schimbându-se dramatic. Putem împiedica acest lucru, ajutând organismul să înlăture boala îndepărtând cauzele care o menţine prin stimulare terapeutică.
Pentru a stimula terapeutic un organism care sufere de o boală cronică, trebuie să introducem cantităţi de energie corespunzătoare tamponării toxinei cu eliberarea canalelor energetice şi a fluxului energetic.
Fitoterapia înseamnă de fapt, introducerea în organism de porţii de energie astfel încât el să facă salturi mici din exterior spre interior cu eliminare de toxină pe care o putem controla. După explicarea acestor metode energetice şi toxicologice, explicarea unor forme de colagenoze va fi mai uşor înţeleasă. Prin blocarea metabolismului celular şi apariţia unor toxine, vor duce la blocarea unor procese de formare de produşi necesari organismului care nu vor mai ajunge la maturitate. Ei vor fi eliminaţi în tubul digestiv, unde se autodegradează sau, sunt degradaţi de flora intestinală rezultând produşi toxici pentru care organismul nu are antidot.
De cele mai multe ori, aceşti produşi vor fi eliminaţi prin proiecţie energetică şi în funcţie de toxină pot da la nivel intern tumori, iar la nivel extern erupţii cutanate (rozacee, psoriazis, lupus, sclerodermii, neurodermite, pemfigus). Erupţiile cutanate vor reprezenta imaginea organelor interne afectate. Uneori aceşti produşi toxici pot provoca formarea unor metaboliţi sau bloca trans-portul lor la nivel tegumentar (melanina- vitiligo).
Simptomatologia bolii.
Colagenozele pot debuta prin dureri articulare şi febrilitate, când este vorba de toxine formate pe capilarele renale. Toxinele formate aici şi care nu pot fi eliminate controlat prin urină vor fi combinate cu acizi organici şi depozitaţi la nivelul articulaţiilor. Acestea împreună cu sărurile minerale vor degrada în timp calciul din articulaţii.
În funcţie de toxine, se vor defini: reumatismele poliarticulare, lupus, psoriazis.
Stările febrile sau subfebrile se întâlnesc tot în aceste boli când este vorba despre o eliminare de energie prin glicoliză anaerobă datorită fie micşorării capilarelor (vasculite), fie datorită prezenţei de toxină în circulaţia sangvină.
Vindecarea.
Se face în timp şi depinde de vechimea bolii, organe afectate, gradul de afectare, vârstă.Teoretic, nu există formă de colagen nevindecabilă.
Tratamentul.
Constă în introducerea în organism de substanţe energetice (vitamine, săruri minerale, microelemente, etc) care, fiind naturale, gata sintetizate, vor fi folosite de organism imediat începând de fapt vindecarea. Concomitent, se va face o oxigenare la nivel capilar cu vasodilatatoare periferice în cantităţi foarte mici într-un timp mai îndelungat (5-6 săptămâni). Prin dilatarea capilarelor şi introducerea de oxigen la nivel celular, va începe o detoxifiere şi vor apărea în cursul vindecării următoarele simptome:-Dureri articulare şi musculare.
-Transpiraţie abundentă cu miros schimbat ce poate colora uneori lenjeria.
-Urină ce poate avea culoare şi miros diferit cu urinări dese şi usturimi la urinare. Erupţii cutanate pe mâini, picioare, frunte, cavitatea bucală şi în jurul articulaţiilor (coate, genunchi).
-Materii fecale cu schimbarea culorii şi mirosului, uneori în eliminări masive de toxină cu crampe abdominale.
Zone de proiecţie energetică.
Rinichi- dureri articulare şi erupţii la nivelul încheieturilor, palmelor, tălpilor, frunte, ochi, buze, cavitatea bucală.
Ficat
Pielea capului (scalpul).
Intestin subţire- nas, barbă, gât, piept, abdomen, partea internă a braţelor şi picioarelor.
Stomacul- Pomeţii obrajilor.
Tratamentul acestor boli de colagen este o metodă alternativă de tratament medicamentos în paralel cu unul din plante, produse apicole (miere, polen, propolis) şi un regin dietetic specific.
Tratamentul medicamentos va fi redus în timpul curei în funcţie de rezultatele analizelor specifice bolilor de colagen.
Fitoterapia nu poate avantaja nici o boală, nu dă dependenţă, se poate face în paralel cu orice tratament medicamentos. Nu văd de ce acest tratament alternativ nu s-ar putea aplica oricărui bolnav de colagen atât timp cât vindecarea este garantată, iar simptomatologia bolii este ireversibilă.
Psoriazis.
Tulburare de metabolism celular cu acumulare de toxine la nivelul organelor interne şi eliminarea lor prin canale energetice în zonele de proiecţie a organelor afectate. Mecanismele care duc la apariţia acestor tulburări metabolice sunt: stresul, ingerări accidentale de substanţe toxi-ce, absorbţie.
-În stările de stres, când sistemul nervos pierde de sub control tiroida, hormoni tiroidieni ajung şi se degradează în alte ţesuturi decât cele ale ficatului. Aceste toxine vor bloca procesele metabolice astfel încât anumiţi produşi nu vor fi sintetizaţi până la capăt, ei fiind deversaţi în tubul digestiv. Sub influenţa bacteriilor din intestine ei se vor transforma prin putrefacţie rezultând produşi toxici. Când concentraţia aceasta creşte, organismul, elimină toxina prin piele, dând ceea ce se numeşte Psoriazis.
-Boala mai poate fi dată de ingerarea accidentală de substanţe care au formule chimice ca cele rezultate din convertirea hormonilor şi printr-un mecanism asemănător provoacă boala.
-Absorbţie din zonele de proiecţie energetică prin canalele energetice în prezenţa unor factori fizici şi chimici care duc la afectarea ţesutului epitelial.
Manifestare.
Ca un psoriazis să se manifeste, am enumerat două cauze: cauza care îl declanşează şi ca-uza care îl întreţine. Am vorbit de formarea toxinelor în concentraţie mică când organismul nu percepe pericolul. Când concentraţia acestora trece de o limită de suportabilitate, atingând un prag de echilibru, organismul va încerca să controleze toxina şi să o elimine.
Fiecare organ intern are pe suprafaţa pielii o imagine a sa numită şi zonă de proiecţie energetică prin care se încarcă energetic şi prin care îşi elimină toxinele.
Semnele: erupţiile cutanate- care apar în Psoriazis nu reprezintă boala în sine, ci doar o expresie a modului specific în care organismul, prin sistemul de apărare, încearcă să o înlăture. Sunt stări utile şi necesare care trebuie să se manifeste liber şi care nu trebuie suprimate. Când aceste toxine care s-au format în organism vor fi eliminate prin rinichi erupţiile vor fi în jurul articulaţiilor (coate, genunchi), fruntea, mâinile cât se poartă mănuşă şi picioarele cât se poartă şosete.
Când toxinele se vor elimina prin ficat, erupţiile vor fi la nivelul pielii capului.
Intestinul subţire- faţa, gâtul, pieptul, abdomenul, partea interioară a mâinilor şi picioarelor.
Intestinul gros- ureche şi în jurul urechii, ceafă, fese, partea exterioară a braţelor şi mâinilor.
Vezica biliară are ca zonă regiunea cuprinsă la nivelul picioarelor sub rotulă.
Pancreasul are ca zonă treimea inferioară a picioarelor
Pentru a stimula organismul să lupte cu boala, vom introduce în organism cantităţi de energie reprezentată de conţinutul de substanţă nutritivă din plante, miere, propolis. Aceste substanţe organismul le va folosi la:
-Stoparea formării de toxine prin distrugerea florii microbiene şi sterilizarea tubului digestiv.
-Mineralizarea, vitaminizarea şi oxigenarea zonelor afectate de toxină.
-Deschiderea de canale energetice de eliminare rapidă a toxinelor formate.
Este o prezentare sumară a bolii, mecanismul fiind mai complex.
În tratarea ei până la vindecare vom folosi:
Tincturi, unguente, sucuri din plante, amestecuri de plante pentru infuzii, miere, tinctură de propolis şi un regim dietetic.
Tincturi, mod de preparare.
Scopul acestora este de a favoriza pe timpul tratamentului eliminarea rapidă de toxină cu protecţionarea erupţiilor de eventualele infecţii microbiene.
Tinctura de gălbenele (Calendulla officinalis). Se obţine din flori crude care se pun în vase ce pot fi închise ermetic aşa cum se aşează ele în cădere. Nu se presează. Peste ele se pune alcool dublu rafinat de 70 grade (alimentar) cât să le acopere. Vasul se înveleşte în hârtie de culoare închisă şi se pune la soare avându-se grijă să se agite de 2-3 ori pe zi. După 14 zile se strecoară şi se păstrează la rece şi întuneric. Rolul acestei tincturi este de a vindeca fără să lase cicatrici.
Tinctura de sunătoare (Hipericum perforatum). Se obţine identic celei de gălbenele. Rolul ei este de a dilata porii şi de a elimina rapid toxinele prin piele.
Tinctura de mentă. Se poate obţine din plante verzi, tocate la 1-2 cm ce se pun în vase cu gâtul larg, care se pot închide ermetic, aşa cum se aşează ele în cădere. Se acopere cu alcool dublu rafinat şi se procedează ca mai sus. Rolul acestei tincturi este de calmarea mâncărimilor.
Tinctura de busuioc (Ocinum basilicum) şi rostopască (Chelidonia majus). Se obţine ca şi cea de mentă. Rolul acesteia este de dezinfectare, iar al celei de rostopască este de a impregna celulele epiteliale făcându-le impenetrabile pentru microbi sau ciuperci.
Tinctura de nuci (Quercus robur). Se face din nuci verzi sau coajă verde decojită. Rolul acestei este ca prin iodul natural conţinut să apere pielea. Peste cojile verzi de nucă obţinute prin decojire se pune alcool şi se procedează ca mai sus.
Tincturile se fac separat şi toate şase se vor amesteca în final la un loc. Cu ele se vor şterge erupţiile la puţin timp după baia fierbinte cu plante.
Sucuri de plante.
Se referă la sucul de rostopască obţinut din plantă crudă, după faza de înflorire. Planta se toacă cu cuţitul mărunt şi această tocătură se pune şi se trece prin maşina de carne. Produsul rezultat se stoarce, iar sucul obţinut se poate folosi ca atare sau amestecat în proporţie egală cu tincturi. Mai explicit la 100 ml suc se va pune 100 ml amestec de tincturi.
Cantităţile necesare de sucuri şi tincturi vor fi în funcţie de gradul de erupţie de pe suprafaţa pielii. Cu cât erupţia este mai mare afectând suprafeţe mai mari de piele, cu atât cantitatea de tincturi şi suc va fi mai mare. De obicei la un Psoriazis generalizat sunt necesari 2-4 litri de tincturi.
Unguentele.
Ca să obţinem unguente avem nevoie de grăsime de porc (osânză nesărată) şi de gălbenele sau de rădăcini de tătăneasă.
Unguentul de gălbenele se obţine din plante verzi ajunse la înflorire. Planta tocată la 1-2 cm (250 ml) se prăjeşte în grăsime de porc (un borcan de 400 ml). Va sta pe foc mic până când ia aspectul de ceapă bine prăjită. Se lasă 12 ore după care se încălzeşte până devine lichidă, se strecoară, se pune la rece.
Unguentul de tătăneasă se obţine din rădăcini proaspete bine curăţate şi spălate, tăiate mărunt. Cantităţile şi modul de obţinere este asemănător cu cel descris mai sus.
Băile de plante.
Se folosesc următoarele plante: urzici (planta cu totul), frunze de nuc şi rostopască. Pentru băile de cap se folosesc câte o mână din fiecare puse în 10 litri de apă şi date în clocot. Când temperatura apei este suportabilă, cu jumătate din apă se spală părul cu săpun neutru (cu PH neu-tru), iar cu cealaltă jumătate se clăteşte. Părul nu se şterge. Pentru băile generale plantele se vor pune în cantităţi mai mari, păstrându-se proporţia peste care se toarnă apă clocotită. Se stă în apă 20-25 minute. Corpul nu se şterge.
Băile se fac de 1-2 ori pe săptămână. După baie, după ce corpul s-a uscat, erupţiile se tamponează fie numai cu sucul plantei, fie cu suc amestecat cu tincturi. Se pot aplica şi 2-3 tamponări succesive. După două ore, aceste erupţii se ung cu una din alifii.
În cazul lipsei posibilităţii de a face baie se poate face baie simplă, fierbinte, cu apă şi săpun, aplicându-se tamponările şi ungerile.
Vindecarea.
Voi descrie trei modalităţi de vindecare. La persoanele cu erupţii generalizate există posibilitatea ca:
1. Suprafaţa erupţiilor să se reducă încetul cu încetul pe măsură ce toxina se elimină din organism. Vindecarea este într-o perioadă mai lungă de timp.
2. Suprafeţele de piele afectate se pot dubla sau tripla ca suprafaţă şi se vor vindeca după 2-3 săp-tămâni.
3. Erupţiile cutanate dispar după 2-3 săptămâni apărând după aceia la un interval de timp, dar de fiecare dată mai puţin cu jumătate decât au fost anterior. În aceste cazuri corpul elimină în porţii toxina.
Pe timpul vindecării când se elimină toxina pot apărea sau nu, în afară de erupţiile cutanate următoarele simptome:
-Dureri articulare.
-Transpiraţii reci ce pot colora lenjeria şi pot avea miros de putrefacţie.
-Diaree cu crampe abdominale, cu modificarea de culoare a materiilor fecale.
-Urinări dese cu modificarea culorii şi mirosului urinei.
Toate aceste manifestări nu trebuie să îngrijoreze bolnavul pentru că sunt, de fapt, eliminarea de toxină.
Pregătirea şi modul de folosire al ceaiurilor vor însoţi întotdeauna pachetele de ceaiuri.
Ceaiurile nu au, practic contra indicaţii, nu creează dependenţă, nu activează sau favorizează alte boli.
Ing. Giurea Marin Aleea Nucului nr 18 Piatra Olt jud Olt, telefon 0249417285, tratează aceste boli.
0 comentários:
Post a Comment