Artrozele
Artrozele sau Reumatismul Cronic Degenerativ
Această boală presupune lezarea cartilajului articular, scleroza osului din imediata vecinătate a acestuia (osteoscleroză subcondrală) asociat unei proliferări osoase şi cartilaginoase la periferia articulaţiei cu formare de osteofite (ciocuri, sau pinteni articulari).
De fiecare dată când vine vorba despre reumatism, ne ducem cu gândul la un grup populaţional aflat în general dincolo de a V-a decadă de viaţă, ale căror articulaţii încep să nu mai funcţioneze ca în tinereţe, iar mişcările de îngreunează tot mai mult, devenind dureroase. Totuşi există 2 tipuri radical deosebite de reumatism :
- reumatismul articular acut (RAA), boală de etiologie microbiană, care pleacă de regulă de la o banală amigdalită. Microbul pătrunde în sânge şi produce afectare primordial cardiacă şi / sau renală şi secundar articulară. Durerile articulare sunt intense, articulaţiile sunt inflamate, mărite de volum, mişcările, pentru o perioadă nu prea lungă, se desfăşoară anevoie, grevate de dureri, caracteristic însă fiind faptul că această afectare articulară este migratoare (“saltatorie”) de la o articulaţie la alta (cuprinzând în general articulaţiile mari). Boala este apanajul vârstei tinere şi a copiilor, şi chiar în lipsa vreunui tratament, afectarea articulară la finele bolii este ca şi nulă (exact invers stând lucrurile cu afectarea cardiacă sau renală, care în absenţa unui tratament corect, poate fi teribilă). Circulă şi o maximă pe seama RAA, în sensul că el ar “linge articulaţiile, dar muşcă inima”. Odată depistat şi diagnosticat, trebuie tratat prompt cu antibiotice şi antiinflamatorii, o perioadă îndelungată, tocmai datorită riscului major de afectare valvulară cardiacă sau / şi renală ;
- reumatismul cronic degenerativ (RCD), boală de etiologie inflamatorie cronică, care afectează în special articulaţiile mari (coate, umeri, şold, genunchi, glezne), articulaţiile intervertebrale şi / sau vertebrele coloanei. Are un caracter bine definit pentru articulaţia respectivă, reducându-i în timp, într-un mod semnificativ mobilitatea şi producând durere. Nu beneficiază de tratament antibiotic (pentru că nu are rost, nefiind microbian, deşi unii medici încă îl “tratează” cu Moldamin). În cele ce urmează mă voi ocupa de acest tip de reumatism.
Astfel, orice proces degenerativ care are loc la nivelul unei articulaţii şi care în timp conduce la modificări structurale, cu consecinţe funcţionale (reducerea mobilităţii) reprezintă o artroză (în limbajul uzual medical, orice termen care se termină cu sufixul “-oză”, denumeşte un proces degenerativ, la fel cum orice cuvânt care se termină prin sufixul “-ită” denumeşte o inflamaţie).
Pentru a înţelege apariţia RCD în articulaţiile mobile, sunt necesare câteva date în legătură cu structura unei astfel de articulaţii. Fiecare capăt osos care participă la formarea articulaţiei este învelit într-un cartilaj, tapetat la rându-i de către o membrană (sinovială), la interior găsindu-se lichid. Aşadar, între cele 2 oase care formează articulaţia vom avea următoarele formaţiuni anatomice : os – cartilaj – membrană sinovială – lichid – membrană sinovială – cartilaj – os. În acest sens, orice factor care va afecta porţiunea terminală a osului şi / sau cartilajul şi / sau membrana sinovială şi / sau va determina reducerea cantităţii de lichid sinovial, va aduce daune articulaţiei respective, reducându-i mobilitatea.
De-asemenea, articulaţiile sunt prevăzute şi cu vase nutritive foarte subţiri, de calibrul şi permeabilitatea cărora depinzând nemijlocit irigarea şi existenţa / inexistenţa într-o cantitate suficientă a lichidului sinovial. Acesta atenuează şocurile mecanice la care este supusă articulaţia, funcţionând ca o veritabilă pernuţă între cele 2 cartilaje, pe care le menţine umede, asigurându-le şi nutriţia adecvată. Orice factor care va determina reducerea cantităţii de lichid, va face ca oasele să se apropie nepermis de mult şi chiar să se frece între ele, alterând configuraţia structurală şi funcţională a articulaţiei respective.
Factorii generatori ai RCD :
- temperaturile scăzute, şi frigul umed. Dacă o articulaţie este supusă un timp îndelungat unei temperaturi coborâte, într-o primă fază ea va răspunde printr-o vasoconstricţie arterială, cu diminuarea fluxului sangvin. Apar microinfarcte dureroase la nivelul cartilajului, deci zone nefuncţionale. Ulterior, vor fi dilatate vasele articulaţiei tocmai pentru a o încălzi şi hrăni, apărând astfel o umflare articulară spre înăuntrul spaţiului articular ; filetele nervoase vor fi comprimate, şi apare astfel durerea. O umflare persistentă, va atrage şi depune Calciu din torentul sangvin, va calcifica inflamaţia dureroasă, încet dar sigur, reducând mobilitatea articulară. Pe măsură ce timpul trece, prin distrugerea cartilajului în anumite zone, apar vase noi (de neo-formaţie) care vor produce fibre, cartilaj nou şi os în interiorul articulaţiei, alterând-o fundamental şi ireversibil ;
- unele exerciţii fizice, sau sporturi practicate intempestiv şi unele profesii, determină alterarea structurii normale a articulaţiilor. Boxul (articulaţia pumnului şi a cotului), gimnastica de performanţă (genunchi, glezne, articulaţiile coloanei vertebrale), halterele şi săriturile în lungime (şold, genunchi, glezne), schiul, patinajul, hocheiul (care asociază şi frigul umed), sunt câteva dintre sporturile cu impact negativ pe termen lung asupra structurii şi funcţiei articulare. Dintre profesii aş aminti dactilografele, muncitorii la picamer şi cei care prin natura muncii pe care o prestează sunt nevoiţi să ridice şi să deplaseze greutăţi mari, sau cei care lucrează în medii cu vibraţii cu frecvenţă mare şi amplitudine mică, au un prognostic nefast asupra articulaţiilor datorită microtraumatismelor frecvente şi repetate la care le supun pe acestea ;
- supraponderalitatea şi obezitatea determină creşterea forţei şi a presiunii exercitate în special asupra vertebrelor coloanei vertebrale şi a articulaţiilor de presiune (şold, genunchi, gleznă), ducând la uzura rapidă a lor ;
- un aport lichidian insuficient (prin obiceiul de a bea puţină apă, sau doar atunci când / dacă survine senzaţia de sete) şi un grad redus de hidratare al cartilajului articular îl va face pe acesta vulnerabil în faţa agresiunilor fizice, mecanice, termice etc. ;
- diabetul (prin grăbirea procesului de ATS şi prin producerea unor tulburări metabolice la nivelul cartilajului) şi ATS reduc irigaţia articulară şi afectează structura şi funcţia acestora. Practic, orice înfundare vasculară, de orice etiologie, va atrage consecinţe negative în ceea ce priveşte structura şi funcţia articulară ;
- consumul repetat al dulciurilor concentrate generează aceleaşi perturbări ca şi diabetul ;
- radicalii liberi în afara funcţiilor lor pro-aterogene, pro-cataractă şi pro-cancer, sunt capabili să dea o afectare articulară considerabilă. Surse de radicali liberi : radiaţiile ionizante, RUV, expunerile la soare prelungite, radioactivitatea, fumatul, alcoolul, alimentarea cu prăjeli şi afumături etc.
- stresul, prin intermediul moleculelor specifice (Adrenalina, Noradrenalina şi Cortizolul) determină reducerea perfuziei, necroză şi embolii grase la nivelul vaselor cartilajului, obturându-le ;
- orice factor care reduce rezistenţa osoasă (cafea, cacao, fumat, alcool, sedentarism, obezitate, dieta carnată etc.) este capabil să afecteze şi cartilajul ;
- există anumiţi factori naturali care prezintă un important efect antiinflamator şi antireumatic : acizii graşi omega 3, Seleniul, Cuprul şi Zincul. Orice factor care determină reducerea sau anulează efectul sau absorbţia lor, grăbeşte evoluţia spre RCD :
- Seleniu : absorbţia sa este blocată de carne, alcool şi fumat ;
- Zincul şi Cuprul : le măreşte şi le grăbeşte eliminarea lor din corp cacaoa, cafeaua şi dulciurile concentrate ;
- Acizii graşi omega 3 : îi oxidează şi-i inactivează fumatul şi orice alt factor cu efect pro-oxidant (alimentaţia cu prăjeli, afumături, băile de soare la ore nepotrivite, alcoolul etc.).
Manifestări clinice
Iniţial, se instalează dureri la una sau mai multe articulaţii, adesea la schimbarea vremii (meteorosensibilitate), de regulă la cele mari şi de presiune, pentru ca apoi durerile să cuprindă noi articulaţii. Mai târziu se instalează aşa numita “redoare matinală”, sau “fenomenul de desruginire”. Acesta constă în mici cracmente dureroase, ce apar la mobilizarea matinală a uneia sau mai multor articulaţii. Dacă iniţial mişcările se desfăşoară cu o uşoară sau medie dificultate, pe măsură ce articulaţia este solicitată pe parcursul zilei, durerile şi cracmentele dispar, activitatea desfăşurându-se cvasinormal. Dar în dimineaţa următoare fenomenul reapare.
Uneori este sesizată şi o durere nocturnă surdă, nu prea intensă, dar sâcâitoare şi mici pocnituri (crepitaţii) la mobilizarea articulaţiei.
Pe măsură ce boala evoluează, articulaţia suferă un proces de deformare, iar mobilitatea ei se reduce. În fazele avansate ale bolii, interfalangian pot apărea şi noduli de consistenţă osoasă, dureroşi sau nu.
Dacă afecţiunea cuprinde şi coloana vertebrală (localizarea lombară fiind predilectă, pentru că aceasta susţine greutatea întregului organism cu excepţia picioarelor), distanţele dintre vertebre se reduc şi survin dureri, fie la nivelul spatelui, fie cu iradiere în membrele inferioare, în funcţie de sediul compresiunii nervoase. La o localizare înaltă, durerile vor “migra” spre bazin şi şold, la o localizare medie (L3-L4), spre faţa anterioară a coapsei şi genunchi, iar dacă compresiunea este inferioară (L5-S1, sau şi mai jos), iradierea va fi spre faţa posterioară a coapsei, gambă, călcâi şi laba piciorului.
Durerile articulare sau / şi cele vertebrale constituie un important factor limitator pentru un eventual exerciţiu fizic. În acest scop, este esenţială prevenirea apariţiei lor, boala având un caracter invalidant.
Profilaxie şi tratament
În ceea ce priveşte domeniul menţinerii structurii şi funcţiei optime a articulaţiilor, proverbul “este mai lesne să previi decât să vindeci”, este de mare actualitate. Trebuie avute în vedere următoarele aspecte :
- scăderea în greutate sau / şi normalizarea acesteia, la persoanele supraponderale şi obeze, constituie un deziderat de prim ordin, grevat de beneficii clinice majore. Reducerea sarcinii şi a presiunii la care sunt supuse articulaţiile este un obiectiv care trebuie atins ;
- evitarea oricărui sport sau profesii, care prin natura sa riscă să producă daune (prin supraîncărcare, lovituri, căderi), structurii articulare ;
- evitarea oricărui aliment, băutură sau viciu, care diminuă rezistenţa osoasă (vezi mai sus) ;
- spirulina conţine 2 substanţe (stigmasterol şi sitosterol), care previn distrugerea cartilajului articular şi astfel combat apariţia unei eventuale anchiloze ;
- vor fi evitate uleiurile vegetale surse de AG omega 6 (floarea soarelui, soia) şi indicate doar cele care conţin AG omega 3 (in, canola) ;
- folosirea preparatelor pe bază de aloe vera (într-o cantitate de 100 – 150 ml / zi) care conţin următoarele componente :
- sulfat de condroitină, care : inhibă enzimele care distrug cartilajul, are efect analgezic şi antiinflamator, stimulând regenerarea cartilajului ;
- sulfat de glucozamină, care determină reţinerea apei şi hidratarea consecutivă a cartilajului, inhibă şi el enzimele care distrug cartilajul, are potenţial antiinflamator, ajutând la refacerea cartilajului şi oprind degradarea sa ;
- metil-sulfonil-metan, esenţial în procesele de creştere şi regenerare ;
- mangan, care este conţinut într-o cantitate foarte mare în planta de aloe, are funcţii deosebite de potenţare pentru sulfaţii de condroitină şi glucozamină, care în lipsa sa ar avea efecte modeste anti-artrozice ;
Atenţie ! Citiţi cu grijă prospectul preparatelor sau al extractelor din aloe, iar dacă acestea conţin E 420 (sorbitol, sirop de sorbitol, sau sorbat de sodiu, potasiu, calciu etc.) nu le folosiţi !
- vitamina C, stimulator al formării de colagen şi fibrină la nivelul cartilajului ;
Cantitatea recomandată este de 120-180 mg / zi, 3-6 luni, în funcţie de contextul clinic al fiecărui pacient în parte şi prezintă rezultate puţin spus notabile, deoarece acţionează strict etiologic la nivelul cauzei ;
- germaniul organic (vezi Vitamine si Minerale).
- protejarea extremităţilor printr-o îmbrăcăminte adecvată, împotriva frigului umed. Grijă la palme, picioare, faţă, în anotimpul rece ! Părţile organismului care sunt cele mai îndepărtate de “centru” trebuie cu precădere să fie avute în vedere ;
- vor fi efectuate zilnic exerciţii fizice, care vor întări muşchii din vecinătatea articulaţiilor (periarticulari) şi vor asigura un flux sangvin optim şi spre acestea din urmă. Exerciţiile fizice vor fi făcute în limite fiziologice, evitând sporturile extreme sau cu un grad de violenţă ;
- alimentaţia cu surse de : Calciu (în lipsa eliminatorilor !), vitamina D, acizi graşi omega 3, cupru, seleniu şi zinc (vezi Vitamine si Minerale)
- ananasul crud, conţine o enzimă (bromoleina) cu proprietăţi antiinflamatorii utile în combaterea durerilor artrozice ;
- sistemul opioid al moleculelor de plăcere (vezi capitolul 21) are proprietăţi analgezice şi antiinflamatoare ;
Dr. Mărginean Călin
Această boală presupune lezarea cartilajului articular, scleroza osului din imediata vecinătate a acestuia (osteoscleroză subcondrală) asociat unei proliferări osoase şi cartilaginoase la periferia articulaţiei cu formare de osteofite (ciocuri, sau pinteni articulari).
De fiecare dată când vine vorba despre reumatism, ne ducem cu gândul la un grup populaţional aflat în general dincolo de a V-a decadă de viaţă, ale căror articulaţii încep să nu mai funcţioneze ca în tinereţe, iar mişcările de îngreunează tot mai mult, devenind dureroase. Totuşi există 2 tipuri radical deosebite de reumatism :
- reumatismul articular acut (RAA), boală de etiologie microbiană, care pleacă de regulă de la o banală amigdalită. Microbul pătrunde în sânge şi produce afectare primordial cardiacă şi / sau renală şi secundar articulară. Durerile articulare sunt intense, articulaţiile sunt inflamate, mărite de volum, mişcările, pentru o perioadă nu prea lungă, se desfăşoară anevoie, grevate de dureri, caracteristic însă fiind faptul că această afectare articulară este migratoare (“saltatorie”) de la o articulaţie la alta (cuprinzând în general articulaţiile mari). Boala este apanajul vârstei tinere şi a copiilor, şi chiar în lipsa vreunui tratament, afectarea articulară la finele bolii este ca şi nulă (exact invers stând lucrurile cu afectarea cardiacă sau renală, care în absenţa unui tratament corect, poate fi teribilă). Circulă şi o maximă pe seama RAA, în sensul că el ar “linge articulaţiile, dar muşcă inima”. Odată depistat şi diagnosticat, trebuie tratat prompt cu antibiotice şi antiinflamatorii, o perioadă îndelungată, tocmai datorită riscului major de afectare valvulară cardiacă sau / şi renală ;
- reumatismul cronic degenerativ (RCD), boală de etiologie inflamatorie cronică, care afectează în special articulaţiile mari (coate, umeri, şold, genunchi, glezne), articulaţiile intervertebrale şi / sau vertebrele coloanei. Are un caracter bine definit pentru articulaţia respectivă, reducându-i în timp, într-un mod semnificativ mobilitatea şi producând durere. Nu beneficiază de tratament antibiotic (pentru că nu are rost, nefiind microbian, deşi unii medici încă îl “tratează” cu Moldamin). În cele ce urmează mă voi ocupa de acest tip de reumatism.
Astfel, orice proces degenerativ care are loc la nivelul unei articulaţii şi care în timp conduce la modificări structurale, cu consecinţe funcţionale (reducerea mobilităţii) reprezintă o artroză (în limbajul uzual medical, orice termen care se termină cu sufixul “-oză”, denumeşte un proces degenerativ, la fel cum orice cuvânt care se termină prin sufixul “-ită” denumeşte o inflamaţie).
Pentru a înţelege apariţia RCD în articulaţiile mobile, sunt necesare câteva date în legătură cu structura unei astfel de articulaţii. Fiecare capăt osos care participă la formarea articulaţiei este învelit într-un cartilaj, tapetat la rându-i de către o membrană (sinovială), la interior găsindu-se lichid. Aşadar, între cele 2 oase care formează articulaţia vom avea următoarele formaţiuni anatomice : os – cartilaj – membrană sinovială – lichid – membrană sinovială – cartilaj – os. În acest sens, orice factor care va afecta porţiunea terminală a osului şi / sau cartilajul şi / sau membrana sinovială şi / sau va determina reducerea cantităţii de lichid sinovial, va aduce daune articulaţiei respective, reducându-i mobilitatea.
De-asemenea, articulaţiile sunt prevăzute şi cu vase nutritive foarte subţiri, de calibrul şi permeabilitatea cărora depinzând nemijlocit irigarea şi existenţa / inexistenţa într-o cantitate suficientă a lichidului sinovial. Acesta atenuează şocurile mecanice la care este supusă articulaţia, funcţionând ca o veritabilă pernuţă între cele 2 cartilaje, pe care le menţine umede, asigurându-le şi nutriţia adecvată. Orice factor care va determina reducerea cantităţii de lichid, va face ca oasele să se apropie nepermis de mult şi chiar să se frece între ele, alterând configuraţia structurală şi funcţională a articulaţiei respective.
Factorii generatori ai RCD :
- temperaturile scăzute, şi frigul umed. Dacă o articulaţie este supusă un timp îndelungat unei temperaturi coborâte, într-o primă fază ea va răspunde printr-o vasoconstricţie arterială, cu diminuarea fluxului sangvin. Apar microinfarcte dureroase la nivelul cartilajului, deci zone nefuncţionale. Ulterior, vor fi dilatate vasele articulaţiei tocmai pentru a o încălzi şi hrăni, apărând astfel o umflare articulară spre înăuntrul spaţiului articular ; filetele nervoase vor fi comprimate, şi apare astfel durerea. O umflare persistentă, va atrage şi depune Calciu din torentul sangvin, va calcifica inflamaţia dureroasă, încet dar sigur, reducând mobilitatea articulară. Pe măsură ce timpul trece, prin distrugerea cartilajului în anumite zone, apar vase noi (de neo-formaţie) care vor produce fibre, cartilaj nou şi os în interiorul articulaţiei, alterând-o fundamental şi ireversibil ;
- unele exerciţii fizice, sau sporturi practicate intempestiv şi unele profesii, determină alterarea structurii normale a articulaţiilor. Boxul (articulaţia pumnului şi a cotului), gimnastica de performanţă (genunchi, glezne, articulaţiile coloanei vertebrale), halterele şi săriturile în lungime (şold, genunchi, glezne), schiul, patinajul, hocheiul (care asociază şi frigul umed), sunt câteva dintre sporturile cu impact negativ pe termen lung asupra structurii şi funcţiei articulare. Dintre profesii aş aminti dactilografele, muncitorii la picamer şi cei care prin natura muncii pe care o prestează sunt nevoiţi să ridice şi să deplaseze greutăţi mari, sau cei care lucrează în medii cu vibraţii cu frecvenţă mare şi amplitudine mică, au un prognostic nefast asupra articulaţiilor datorită microtraumatismelor frecvente şi repetate la care le supun pe acestea ;
- supraponderalitatea şi obezitatea determină creşterea forţei şi a presiunii exercitate în special asupra vertebrelor coloanei vertebrale şi a articulaţiilor de presiune (şold, genunchi, gleznă), ducând la uzura rapidă a lor ;
- un aport lichidian insuficient (prin obiceiul de a bea puţină apă, sau doar atunci când / dacă survine senzaţia de sete) şi un grad redus de hidratare al cartilajului articular îl va face pe acesta vulnerabil în faţa agresiunilor fizice, mecanice, termice etc. ;
- diabetul (prin grăbirea procesului de ATS şi prin producerea unor tulburări metabolice la nivelul cartilajului) şi ATS reduc irigaţia articulară şi afectează structura şi funcţia acestora. Practic, orice înfundare vasculară, de orice etiologie, va atrage consecinţe negative în ceea ce priveşte structura şi funcţia articulară ;
- consumul repetat al dulciurilor concentrate generează aceleaşi perturbări ca şi diabetul ;
- radicalii liberi în afara funcţiilor lor pro-aterogene, pro-cataractă şi pro-cancer, sunt capabili să dea o afectare articulară considerabilă. Surse de radicali liberi : radiaţiile ionizante, RUV, expunerile la soare prelungite, radioactivitatea, fumatul, alcoolul, alimentarea cu prăjeli şi afumături etc.
- stresul, prin intermediul moleculelor specifice (Adrenalina, Noradrenalina şi Cortizolul) determină reducerea perfuziei, necroză şi embolii grase la nivelul vaselor cartilajului, obturându-le ;
- orice factor care reduce rezistenţa osoasă (cafea, cacao, fumat, alcool, sedentarism, obezitate, dieta carnată etc.) este capabil să afecteze şi cartilajul ;
- există anumiţi factori naturali care prezintă un important efect antiinflamator şi antireumatic : acizii graşi omega 3, Seleniul, Cuprul şi Zincul. Orice factor care determină reducerea sau anulează efectul sau absorbţia lor, grăbeşte evoluţia spre RCD :
- Seleniu : absorbţia sa este blocată de carne, alcool şi fumat ;
- Zincul şi Cuprul : le măreşte şi le grăbeşte eliminarea lor din corp cacaoa, cafeaua şi dulciurile concentrate ;
- Acizii graşi omega 3 : îi oxidează şi-i inactivează fumatul şi orice alt factor cu efect pro-oxidant (alimentaţia cu prăjeli, afumături, băile de soare la ore nepotrivite, alcoolul etc.).
Manifestări clinice
Iniţial, se instalează dureri la una sau mai multe articulaţii, adesea la schimbarea vremii (meteorosensibilitate), de regulă la cele mari şi de presiune, pentru ca apoi durerile să cuprindă noi articulaţii. Mai târziu se instalează aşa numita “redoare matinală”, sau “fenomenul de desruginire”. Acesta constă în mici cracmente dureroase, ce apar la mobilizarea matinală a uneia sau mai multor articulaţii. Dacă iniţial mişcările se desfăşoară cu o uşoară sau medie dificultate, pe măsură ce articulaţia este solicitată pe parcursul zilei, durerile şi cracmentele dispar, activitatea desfăşurându-se cvasinormal. Dar în dimineaţa următoare fenomenul reapare.
Uneori este sesizată şi o durere nocturnă surdă, nu prea intensă, dar sâcâitoare şi mici pocnituri (crepitaţii) la mobilizarea articulaţiei.
Pe măsură ce boala evoluează, articulaţia suferă un proces de deformare, iar mobilitatea ei se reduce. În fazele avansate ale bolii, interfalangian pot apărea şi noduli de consistenţă osoasă, dureroşi sau nu.
Dacă afecţiunea cuprinde şi coloana vertebrală (localizarea lombară fiind predilectă, pentru că aceasta susţine greutatea întregului organism cu excepţia picioarelor), distanţele dintre vertebre se reduc şi survin dureri, fie la nivelul spatelui, fie cu iradiere în membrele inferioare, în funcţie de sediul compresiunii nervoase. La o localizare înaltă, durerile vor “migra” spre bazin şi şold, la o localizare medie (L3-L4), spre faţa anterioară a coapsei şi genunchi, iar dacă compresiunea este inferioară (L5-S1, sau şi mai jos), iradierea va fi spre faţa posterioară a coapsei, gambă, călcâi şi laba piciorului.
Durerile articulare sau / şi cele vertebrale constituie un important factor limitator pentru un eventual exerciţiu fizic. În acest scop, este esenţială prevenirea apariţiei lor, boala având un caracter invalidant.
Profilaxie şi tratament
În ceea ce priveşte domeniul menţinerii structurii şi funcţiei optime a articulaţiilor, proverbul “este mai lesne să previi decât să vindeci”, este de mare actualitate. Trebuie avute în vedere următoarele aspecte :
- scăderea în greutate sau / şi normalizarea acesteia, la persoanele supraponderale şi obeze, constituie un deziderat de prim ordin, grevat de beneficii clinice majore. Reducerea sarcinii şi a presiunii la care sunt supuse articulaţiile este un obiectiv care trebuie atins ;
- evitarea oricărui sport sau profesii, care prin natura sa riscă să producă daune (prin supraîncărcare, lovituri, căderi), structurii articulare ;
- evitarea oricărui aliment, băutură sau viciu, care diminuă rezistenţa osoasă (vezi mai sus) ;
- spirulina conţine 2 substanţe (stigmasterol şi sitosterol), care previn distrugerea cartilajului articular şi astfel combat apariţia unei eventuale anchiloze ;
- vor fi evitate uleiurile vegetale surse de AG omega 6 (floarea soarelui, soia) şi indicate doar cele care conţin AG omega 3 (in, canola) ;
- folosirea preparatelor pe bază de aloe vera (într-o cantitate de 100 – 150 ml / zi) care conţin următoarele componente :
- sulfat de condroitină, care : inhibă enzimele care distrug cartilajul, are efect analgezic şi antiinflamator, stimulând regenerarea cartilajului ;
- sulfat de glucozamină, care determină reţinerea apei şi hidratarea consecutivă a cartilajului, inhibă şi el enzimele care distrug cartilajul, are potenţial antiinflamator, ajutând la refacerea cartilajului şi oprind degradarea sa ;
- metil-sulfonil-metan, esenţial în procesele de creştere şi regenerare ;
- mangan, care este conţinut într-o cantitate foarte mare în planta de aloe, are funcţii deosebite de potenţare pentru sulfaţii de condroitină şi glucozamină, care în lipsa sa ar avea efecte modeste anti-artrozice ;
Atenţie ! Citiţi cu grijă prospectul preparatelor sau al extractelor din aloe, iar dacă acestea conţin E 420 (sorbitol, sirop de sorbitol, sau sorbat de sodiu, potasiu, calciu etc.) nu le folosiţi !
- vitamina C, stimulator al formării de colagen şi fibrină la nivelul cartilajului ;
Cantitatea recomandată este de 120-180 mg / zi, 3-6 luni, în funcţie de contextul clinic al fiecărui pacient în parte şi prezintă rezultate puţin spus notabile, deoarece acţionează strict etiologic la nivelul cauzei ;
- germaniul organic (vezi Vitamine si Minerale).
- protejarea extremităţilor printr-o îmbrăcăminte adecvată, împotriva frigului umed. Grijă la palme, picioare, faţă, în anotimpul rece ! Părţile organismului care sunt cele mai îndepărtate de “centru” trebuie cu precădere să fie avute în vedere ;
- vor fi efectuate zilnic exerciţii fizice, care vor întări muşchii din vecinătatea articulaţiilor (periarticulari) şi vor asigura un flux sangvin optim şi spre acestea din urmă. Exerciţiile fizice vor fi făcute în limite fiziologice, evitând sporturile extreme sau cu un grad de violenţă ;
- alimentaţia cu surse de : Calciu (în lipsa eliminatorilor !), vitamina D, acizi graşi omega 3, cupru, seleniu şi zinc (vezi Vitamine si Minerale)
- ananasul crud, conţine o enzimă (bromoleina) cu proprietăţi antiinflamatorii utile în combaterea durerilor artrozice ;
- sistemul opioid al moleculelor de plăcere (vezi capitolul 21) are proprietăţi analgezice şi antiinflamatoare ;
Dr. Mărginean Călin
0 comentários:
Post a Comment