Hepatitele cronice
Hepatitele cronice De cele mai multe ori o hepatită cronică este urmarea unei hepatite epidemice virale dar poate avea şi alte cauze:
-Hepatite în infecţii cu virusuri din: variolă, vaccină, ornitoză şi boala Cocksakie, rickettsiozele, mononucleoza infecţioasă.
-Hepatite în boli infecţioase microbiene: leptospiroze, salmoneloze, bacili coli, infecţii coci,(streptococi viridans), tuberculoză, lepră, sifilis.
-Hepatite în parazitoze: paludism, amibiaza, schistosomiaza, leishmanioza, ascaridoza, micoze.
-Hepatite toxice: insecticidele, substanţe deratizante, solvenţi organici, cloroform, benzen.
-Hepatite medicamentoase: medicamente colestatice cu preparate arsenicale sau sulfamide, derivaţi de fenotiazină, hormoni masculini, tuberculostatice, diuretice.
-Hepatopatii prin carenţe alimentare: regimuri sărace în proteine, colină, metionină, inozitol, triptofan, vitamina B12, sindroamele de malnutriţie, stări după gastrectomie, subnutriţia cronică, alcoolismul cronic, sau chiar consumarea prea multor alimente gătite fără să se consume deloc vitamine sau fructe, legume proaspete, etc.
-Hepatopatii determinate de alcool: acestea condiţionează infiltraţia grasă a ficatului prin creşterea necesităţii de colină. Se inhibă oxidarea lipidelor, sinteza lipoproteinelor şi eliminarea în sânge insuficient a lipidelor la nivelul hepatocitului, se stimulează selectiv producerea de trigliceride şi se blochează sinteza fosfolipidelor şi de aici deficitul de colină.
Factorii favorizanţi:
Pentru ca hepatitele să se cronicizeze este nevoie de anumiţi factori favorizanţi care să permită sau să favorizeze apariţia acestei afecţiuni cronice.
-Calea de pătrundere a agentului patogen este foarte importantă. Cel mai mare număr de hepatite cronice sunt date de calea de inoculare. Hepatita de infecţie orală dă mult mai rar aceste forme cronice.
-Hepatita acută prelungită cu perioade mai lungi pre-icterice dă mai multe cazuri de hepatite cronice.
-Hepatita acută virală contactată la vârste peste 30 de ani.
-Boli coexistente în faza acută nu au mare importanţă, nici alimentaţia, cu excepţia etilismului(consumul de alcool).
Modalităţi de trecere la faza cronică:
Trecerea directă; în acest caz din faza acută, icterul nu cedează, şi omul primeşte o nuanţă cenuşie-verzuie la piele caracteristică, se adaugă deseori pruritul, ficatul rămâne mare, se indurează şi este prezentă şi splenomegalia. Alteori icterul dispare însă modificările morfologice, clinice şi funcţionale hepatice persistă. De regulă se întâmplă în cazurile de distrofie hepatică acută. Hepatitele cronice de tip colestatic sunt de regulă hepatite acute virale trecute direct în cronicitate.
Trecere în cronicitate în pusee ondulatorii: fără redresare totală în intervale. Rareori pot apare şi intervale cu restabilire complectă realizând un tablou de vindecare complectă.
Trecerea în cronicitate după o fază lungă de latenţă:(luni sau chiar ani) după o aparentă vindecare clinică, funcţională, etc.
Ultimele două sunt cele mai frecvente.
Simptomele clinice: proprii suferinţelor hepatice sunt uneori prezente, alteori sunt reduse sau pot chiar lipsi.
Sunt importante doar senzaţia de astenie şi de fatigabilitate, scăderea poftei de mâncare, care sunt cele mai importante simptome care se iau în calcul şi trădează afecţiunea ficatului.
Celelalte semne ca slăbirea sau câştigarea în greutate care evoluează cu semnele de mai sus sunt şi ele importante. Dispepsia este semnul că este afectat aparatul digestiv extrahepatic, care se asociază procesului cronic. Se instalează o digestie mai dificilă în mod electiv pentru alimentele grase, la grăsimi transformate prin arta culinară, pentru sosuri, maioneze, în general pentru alimentele cu multă grăsime. Acestea sunt semnul tulburărilor de digestie datorate hipofermentaţiei gastrice, biliare şi pancreatice, precum şi a tulburărilor dischinetice duodenale şi biliare. Se notează greutatea postalimentară, balonarea şi greţurile cu deosebire greţurile matinale. Acest lucru arată existenţa coafecţiunilor extrahepatice din hepatita cronică. Sunt afecţiuni aparte ca colecistopatii, duodenite cu stază duodenală, pancreatopatii cronice care se vor trata fiecare separat .
Febra este o stare de subfebrilitate care uneori se accentuează.
Modificările pielii: icterul uneori şi pigmentaţia brună, sau chiar cu aspect de melanodermie, stelele vasculare, eritemul mucoasei bucale, eritemul palmar, uneori acnee. Acestea nu sunt manifestări obligatorii, dar prezenţa lor indică afecţiunea ficatului. Se remarcă mai uşor stelele vasculare, care sunt aproape întotdeauna prezente.
Ficatul este mărit în volum, uneori există şi o splenomegalie. Modificările de consistenţă, mai rar de margine şi de suprafaţă şi splenomegalia sunt semne certe ale acestei afecţiuni.
O importanţă deosebită se va acorda şi semnelor neurologice care nu trebuie neglijate.
Tratament:
Dacă s-a ajuns la cunoaşterea factorului cauzal şi mai ales dacă sunt semne clinice că acesta este activ, se impune un tratament vizând infecţia bacteriană hepatică, sau biliară, parazitoza, dezechilibrele carenţiale sau nutriţionale, intoxicaţia alcoolică, etc.
Regimul alimentar va ţine seama de starea digestivă a bolnavului. Se recomandă la început un regim lactat cu derivate proaspete ca: iaurt, brânză de vaci, supe de legume şi cereale, piureuri de zarzavat, făinoase sub formă de griş sau orez cu lapte, sucuri de fructe şi legume proaspete.
Se vor evita mâncărurile cu sos, carne, afumături, prăjeli, unt, condimente, alimente conservate, sărături, fructe uscate, cozonac, nuci sau alune.
Se va ţine seama de apetitul bolnavului. In caz de inapetenţă sau greţuri se vor da supe de zarzavat, griş şi orez cu lapte, compot, sucuri de fructe şi legume proaspete. Se vor aplica comprese calde pe ficat, sau alcoolizate.
După câteva zile se va da carne proaspătă de vacă sau pasăre, fiartă sau sub formă de perişoare dietetice, unt, sufleuri cu albuş de ou, supe de carne degresată, papanaşi fierţi.
Se va interzice consumul oricărui fel de alcool( bere, vin, ţuică, etc), care ar putea să producă o serie de efecte negative în tratament.
Se va administra ulei din germeni de porumb sau de soia zilnic în diferite alimente sau luat cu lingura. Se indică să se consume cel puţin 50 ml pe zi.
Regimul pe toată durata tratamentului va fi sărac în grăsimi animale, dar bogat în glucide sub formă de făinoase, dulciuri, legume verzi, fructe. De asemenea regimul va fi sărac în sare mai ales în cazurile în care există tendinţa la ascite, sau edeme sau când se administrează hormoni corticoizi.
Se vor evita conservele chiar de peşte, condimentele tari ca piperul, muştarul, boiaua, usturoiul, prăjiturile şi torturile bogate în unt, afumăturile, vânatul, sărăturile şi se vor consuma cât mai multe vitamine naturale în special sub formă de sucuri de fructe şi legume.
Plantele indicate în general în afecţiunile ficatului: albăstrele, aloe, angelică, anghinare, ardei, armurariu, bănuţi, cătină, cerenţel, cicoare, drobiţă, frag, in, lămâie, măslin(ulei), mei păsăresc, morcov, ovăz (în special mlădiţe verzi sub formă de suc), roşii, rostopască, schinel, splinuţă, ştevie, tarhon, ţelină, urzică, varză.
Modul de folosire al plantelor medicinale.
Albăstrele (Centaurea cyanus) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu înghiţituri mici. Este util pentru efectul de eliminare al toxinelor din organism. Este bun şi ca antibiotic.
Aloe (Aloe vera) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu înghiţituri mici. Se poate lua şi ca praf care se pune o jumătate de linguriţă sub limbă şi apoi se înghite cu puţină apă. Este foarte util pentru efectul laxativ.
Angelica (Angelica arhanghelica) conţine un hormon feminin foarte util femeilor. Se va pune 1 linguriţă de rădăcină la 250 ml apă şi se fierbe apoi 10 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Rădăcină se poate pune mărunţită 1 linguriţă la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Este util pentru refacerea celulară şi pentru efectul antibiotic. Poete reface celula hepatică.Anghinare (Cynara scolymus)- 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se stă pe partea dreaptă 15 minute, după ce se bea. Se ia numai înainte de mese. Util la toate afecţiunile ficatului sau bilei. Stimulează funcţia antitoxică a ficatului şi diureza. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Ardei (Capsium anuum) se consumă cât mai mult preferabil crud pentru vitaminele conţinute.
Armurariu (Silybum marianum)- seminţe decoct din 1 linguriţă la 250 ml apă se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Conţine silimarină care este foarte utilă pentru refacerea celulei hepatice.
Bănuţi (Bellis perenis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu înghiţituri mici. Are un efect antibiotic şi poate ajuta la distrugerea virusului.
Cătina (Hippophae rhamnoides)- 2 linguri de fructe zdrobite se pun la 500 ml apă clocotită. Se acoperă apoi pentru 15 minute. Se strecoară. Se bea toată cantitatea în cursul zilei. Ulei de cătină zilnic câte 1 linguriţă. Există în magazinele naturiste foarte multe produse cu cătină şi mai ales ulei de cătină care este foarte eficient în drenarea vezicii biliare şi pentru refacerea celulei hepatice. Se foloseşte conform indicaţiilor date de producător.Cerenţel (Geum urbanum) 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe apoi 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Este indicat în special atunci când este asociată o pierdere de sânge sau există diaree. Are un marcant efect antibiotic. 3 linguri de rădăcină se pun cu puţin alcool pentru 24 ore. Se complectează cu vin roşu de struguri. Se ţine timp de 10 zile agitând des. Se strecoară şi cine doreşte poate să pună 100 g miere. Se va lua 1 lingură de 3 ori pe zi în boli de stomac, ficat, inimă, stimulent digestiv şi tonic general.
Cicoare (Cichorium intybus) 2 linguriţe rădăcină se pun în 200 ml apă rece, se fierbe timp de 5 minute, se lasă să se limpezească, se bea o treime pe stomacul gol dimineaţa iar restul în două reprize, înainte de mese. Cele mai importante utilizări sunt: hepatita cronică evolutivă, hepatita cronică stabilizată, dischinezia biliară, constipaţia cronică, acneea, furunculoza. Este contraindicată în afecţiunile acute hepato-biliare. Se poate consuma însă şi 2-3 căni pe zi, pentru efectul laxativ. Util şi la slăbire.
Drobiţă (Genista tinctoria) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperapentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Fragi (Fragaria vesca) se consumă fructe crude sau sub formă de suc câte 50-200 ml de 3 ori pe zi. Este foarte indicat în cazurile de icter, pietre la vezică, etc.
Gutuile (Cydonia oblongata) pot fi consumate ca atare sau sub formă de suc, sirop, dulceaţă sau jeleu. Se poate prepara şi un decoct dintr-o gutuie mare rasă la 1 litru de apă care se lasă să fiarbă până lichidul scade la jumătate. Se îndulceşte cu miere şi se consumă în cursul zilei.
In (Linum usitatissimum) se consumă ulei de in pentru curăţirea ficatului şi refacerea celulei hepatice. Se ia câte 1 linguriţă de ulei pe zi.
Lămâie (Citrus limonium)- suc de la 1-2 lămâi băut cu paiul zilnic pentru a distruge pietrele de la ficat. Se poate dilua cu apă după gust şi dacă nu există contra indicaţii se poate pune şi miere. De asemenea datorită vitaminei se indică ca antioxidant şi chiar pentru distrugerea virusului deoarece contribuie la întărirea imunităţii organismului.
Măslin (Olea europea) se indică folosirea uleiului de măsline extra-virgin luat câte 1 lingură dimineaţa la trezire, perioade lungi de timp ajutând la diminuarea colesterolului, curăţirea organismului de toxine şi prin aceasta la refacerea mai rapidă. Este şi laxativ.
Mei păsăresc (Lithospermum purpurea-coeruleum) se pune 1 linguriţă de seminţe la 250 ml apă şi se fierb 5 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru curăţirea şi refacerea ficatului.
Morcov (Daucus carota) seminţe- 1 linguriţă, pusă în 250 ml apă rece şi fiert apoi 10 minute. Se strecoară şi se beau 3 căni pe zi. Se mai poate face seminţele praf şi se ia o linguriţă de 3 ori pe zi. Se pune sub limbă pentru 5 minute, apoi se înghite. De asemenea se poate face tinctură şi se vor lua în acest caz câte 20 picături de 3 ori pe zi. Sucul de morcovi este foarte util zilnic cel puţin 600 ml. Sucul obţinut din rădăcini proaspete se indică să se folosească câte 100 ml de 3 ori pe zi. Este foarte indicat să se folosească cu suc de cartofi şi varză perioade mai lungi de timp. Dacă apare îngălbenirea pielii înseamnă că au fost foarte multe toxine în organism şi nu s-au putut elimina aşa de repede şi se va face o pauză de 3-7 zile după care se poate relua. Este una dintre cele mai indicate terapii.
Orz (hordeum vulgare) -Suc de orz verde- se spală planta tânără în mai multe ape, apoi se toacă mărunt şi se pune în centrifugă. Se consumă câte 50 ml dimineaţa amestecat cu suc de mere înainte cu 30 minute de a mânca şi seara cu 30 minute înainte de cină. Se mai poate folosi şi cu suc de morcov sau de fructe de pădure. În cazul unei afecţiuni mai grave se va folosi de 3 ori pe zi. Se pot face cure oricât de lungi pentru că cu cât se continuă cura mai multe zile cu atât va fi mai bine pentru organism.
Plop negru (populus nigra) De asemenea se va putea lua muguri de plop care sunt deosebit de activi sau propolis preferabil sub formă de propolis brut.
Pepene roşu- se ia miez de pepene şi se obţine suc cu ajutorul centrifugii. Se consumă imediat ce s-a preparat. Se bea zilnic în cură cât mai lungă câte un pahar pe zi.
Roşii Lycopersicon esculentum) - sucul de roşii sau chiar roşiile crude se pot consuma zilnic pentru că acestea conţin licopen care ajută foarte mult la regenerarea ficatului. Cel mai bine ar fi ca acesta să se dea cu suc de morcov zilnic de 3 ori pe zi câte 100 ml din fiecare o perioadă de minimum 30 zile sub formă de suc, în perioada în care aceste legume sunt proaspete. Nu acelaşi lucru este consumul bulionului care nu mai are aceleaşi vitamine, deoarece acestea au fost distruse prin fierbere.
Rostopască (Chelidonium majus)- 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se strecoară, apoi se va bea în cursul întregii zile cu linguriţa (câte 1 linguriţă la fiecare oră. Nu se depăşeşte această cantitate în cursul unei zile, fiind toxică.
Se pune la fiert 1 litru de apă. Se lasă apoi la răcit pentru 10 minute, apoi se va pune 1 linguriţă de rostopască praf. Se acopere de seara până dimineaţa când se va pune în acest lichid după strecurare 200 ml miere. Se pune totul într-o sticlă bine închisă la frigider. Se agită bine înainte de ase administra. Se va lua din acest lichid din oră în oră (10-12 ori pe zi) câte 1 lingură. În acest timp este bine să se consume şi zilnic sucul de la o lămâie. Decongestionează ficatul, drenează căile hepato- biliare. Este unul dintre cele mai vechi remedii.
Rostopasca- 2 linguri se pun la 1 litru de vin şi lasă la temperatura camerei pentru 10 zile. Se strecoară apoi şi se mai pune la acest preparat 200 g de miere. Se ia din acest preparat câte 1 lingură de 3 ori pe zi, preferabil înainte de mese cu 15 minute.
Rostopasca conţine o substanţă coptizina care are acţiunea de a stimula mişcarea de contracţie a vezicii biliare. Este însă foarte important să nu se depăşească doza prescrisă pentru că în acest caz poate avea efecte toxice.
Schinel (Cnicus benedictus) 2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Se împarte în mai multe reprize care se vor lua înainte de mesele principale. Ajută la refacerea ficatului şi stimulează şi pancreasul şi secreţia biliară. Se poate folosi timp de 15 zile consecutiv apoi se face o pauză.
Splinuţă (Solidago vrigaurea) 2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Ştevie (Rumex alpinus)- 2 linguriţe de rădăcină se spală bine apoi se pune la 250 ml lapte şi se lasă la macerat timp de 12 ore (de seara până dimineaţa. Se va strecura dimineaţa şi se va consuma câte 1 linguriţă pe oră. Se va face până la dispariţia icterului- De obicei în 3 zile trece icterul cu acest procedeu.
Este o plantă care produce o depurare puternică a organismului.
Tarhon (Artemisia dracunulus) se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. De asemenea se poate aromatiza orice mâncare cu această plantă. Ajută la stimularea secreţiilor.
Ţelina (Apium graveolens)- este un excelent drenor hepatic, tonic al sistemului nervos şi hipotensor, acţionând şi asupra epitelului renal, determinând creşterea urinei eliminate. Stimulează activitatea de drenare a bilei, provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat. Se fierb 3 linguri de rizomi mărunţiţi la 1 litru de apă timp de 20-30 minute. Strecuraţi şi apoi beţi 2 căni pe zi. Se pot folosi şi frunzele- 4 linguri de frunze mărunţite se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.
Urzică (Urtica dioica) 2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma zilnic 3 căni ajutând la decongestionarea ficatului
Varză (Brasica oleracea) cel mai util este să se folosească zilnic sub formă de suc (minimum 50 ml de 3 ori pe zi, eventual în combinaţie cu suc de morcovi şi cartofi.
Extern se pot aplica pe regiunea ficatului frunze de varză crudă strivite. Se pot ţine în funcţie de toleranţa individuală până la 24 ore.
Ciroză hepatică: angelică, anghinare, armurariu, banane, cătină, cârligei, dud(coaja de la rădăcină în cazul edemelor),grepfrut, lămâi, orz (sub formă de suc din mlădiţe verzi), pedicuţă, portocale, pufuliţă, răscoage, soc, sulfină, tărâţe de grâu, sunătoare, şofran, varză, zburătoare.
Colici hepato-biliare: coada-şoricelului, frasin, lemnul Domnului, liliac, nuc(frunze), zârnă.
Congestie hepatică: agriş, aloe, armurariu, castan, cicoare, coacăze, dracila, lămâie, păpădie, salată, struguri, turiţă mare.
Hepatită cronică: afin, alun, anghinare, ardei, armurariu, cătină, cârligei, cicoare, cireş, levănţică, lichen de Islanda, lichen de piatră, orz, orzoaică, păpădie, pepene verde, pir, pufuliţă, salată, secară, silur, sulfină, sunătoare, trifoi roşu, urzică, varză.
Icter: cătină, drobuşor, ridichi, ştevie, urzică.
Insuficienţă hepatică: agriş, alun, fereguţă, gutui, păpădie, ridiche, sparanghel, ştevie, urzică.
Intoxicaţii: cicoare, fasole, ienupăr, măcriş, osul iepurelui, piersic, portocal, floarea soarelui(ulei), mei păsăresc, in, siminoc.
Reţeta 1: se pun 2 linguriţe rase de rădăcină de cicoare prăjită în 150 ml apă rece. După ce dă în clocot, se continuă fierberea încă 5 minute. Se lasă să se decanteze. Se bea o jumătate din cantitate dimineaţa, pe stomacul gol, iar cealaltă jumătate înaintea mesei de prânz. Este foarte utilă în hepatită cronică evolutivă, dischinezie biliară şi constipaţie.
Reţeta 2: 1 linguriţă de sunătoare, 1 linguriţă de gălbenele se pun în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea o jumătate din cantitate în jurul orei 18 şi cealaltă jumătate seara la culcare. Utilă în hepatite cronice, dischinezii biliare, constipaţie.
Reţeta 3: dimineaţa imediat după trezire se ia o gură de ulei de floarea soarelui, cu care se clăteşte gura vreme de 15 minute, fără a înghiţi deloc. După ce este scuipat, gura se va clăti bine cu apă de mai multe ori, deoarece uleiul este acum plin de microbi şi de toxine. Dacă după acest sfert de oră uleiul nu este alb, ca o spumă, înseamnă că procedura nu a fost efectuată corect şi trebuie luată de la început. O cură durează 14 zile şi poate fi repetată după 1 săptămână de pauză. Este posibil ca în timpul acestei cure să apară anumite tulburări sau să se accentueze unele deja existente, dar aceasta reprezintă un semn că organismul reacţionează la terapie, purificându-se de toxine şi deci nu trebuie întrerupt tratamentul.
Fructele şi legumele:
Agrişele. Stimulează funcţia ficatului. Sucul de agrişe se consumă în doze de 100-200 ml pe zi, în 3-4 reprize.
Căpşunele şi fragii- se recomandă ca atare făcându-se cure în timpul sezonului cu câte 300-500 g pe zi, o cantitate mai mare dimineaţa. Este utilă pentru refacerea celulei hepatice.
Cireşele şi vişinele- ajută la regenerarea ficatului, în special în urma leziunilor cauzate de hepatitele virale. Se consumă ca atare, făcându-se cure de 500 g de fructe pe zi, sau sub formă de suc, în cure de 200-300 ml pe zi. Se pot pune şi la uscat deoarece în lipsa fructelor proaspete se recomandă o infuzie din 1 lingură de cireşe sau vişine uscate la 250 ml apă clocotită, infuzie din care se bea 2-3 căni pe zi.
Lămâi- au şi ele efecte remarcabile în refacerea celulelor hepatice. Ele se pot consuma ca atare sau sub formă de limonadă, în cure de lungă durată, folosind zilnic 300 g de lămâi.
Morcovii- se utilizează sub formă de suc câte 100-200 ml băut dimineaţa, înainte de micul dejun.
Ridichea neagră- se consumă rase şi eventual amestecate cu mere rase câte 200 g pe zi. Se poate bea şi suc de ridichi negre (câte 30-50 ml pe zi) amestecate în părţi egale cu suc de morcovi, cu 15 minute înainte de mesele principale.
Salata verde- consumată proaspătă, are la rândul ei efecte pozitive pentru restabilirea funcţiei hepatice.
Silimarina- este foarte utilă pentru refacerea celulei hepatice. Se foloseşte conform indicaţiilor producătorului, perioade mai lungi de timp.
Se consumă obligatoriu sucuri de legume în special morcovi câte 200 ml de 3 ori pe zi, perioade de 30 zile cu 7 zile apoi pauză şi se poate repeta. În cazurile în care pielea se va îngălbenii în timpul acestui tratament este semnul că organismul nu reuşeşte să se dezintoxice aşa de repede şi se diminuează sau chiar se opreşte cura pentru 7 zile după care se reia cu o cantitate mai mică.
De asemenea este indicat să se consume zilnic pepene verde cel puţin 30 zile.
Lăptişorul de matcă ajută la refacerea hepatică. În funcţie de ce se găseşte se ia conform indicaţiilor producătorului (cu miere, capsule, injecţii, drajeuri, etc). Se face o cură de 30 zile apoi o pauză de 7 după care se repetă.
Iaurtul- s-a stabilit de cercetătorii Americani că cei care consumă zilnic iaurt sunt feriţi de o serie de boli întărind sistemul imunitar. Introdus în vagin apără de o serie de infecţii şi chiar vindecă. Consumat ca aliment apără de o serie de afecţiuni şi întăreşte imunitatea ajutând la lupta contra infecţiilor. Scade colesterolul, conţine prostaglandine E2 care luptă cu ulcerul şi sunt o protecţie contra alcoolului şi tutunului. De asemenea ajută la lupta contra cancerului inclusiv cel de sân sau alte localizări. Stimulează activitatea creierului. Conţine calciu în cantitate mare care este asimilat foarte bine de către organism. De asemenea conţine potasiu care ajută la reglarea tensiunii arteriale. Distruge bacteria E coli. Ridică nivelul gama interferonului din sânge.
-Ceai combinat- se face din gălbenele şi sunătoare în părţi egale. 1 linguriţă din fiecare se pune la 200 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit 15 minute. Se strecoară se bea jumătate la ora 18 şi cealaltă jumătate seara la culcare. Este foarte util ca dimineaţa să se bea ceai de cicoare.
Se va asigura o alimentaţie bogată în vitamine. Pentru aceasta este foarte important să se cunoască ce anume se poate consuma pentru a putea să se consume vitaminele necesare organismului mai ales că discutăm despre afecţiunile aparatului digestiv unde vitaminele au un rol foarte important.
Dintre tratamentele aplicate pentru a se vindeca nu putea însă să lipsească tratamentele cu plante medicinale care ocupă un rol important în terapia acestei afecţiuni.
0 comentários:
Post a Comment