Ascita
Acumularea de lichid în cavitatea peritoneală poate să aibă mai multe cauze: sindrom nefrotic (anasarcă nefritică, carenţială), sindrom de malabsorbţie, hipertensiune nervoasă, afecţiuni peritoneale, afecţiuni ale inimii sau ficatului (stază portală-ciroze), neoplasm peritoneal, peritonite (tuberculoase). Este prezentă la multe afecţiuni în cazurile de cancer.
Intru cât această afecţiune răspunde foarte bine la tratamentul naturist voi încerca aici să cuprind tratamentul
pentru ascită (dropică), deoarece există cazuri când această afecţiune este produsă de foarte multe ori şi în cazurile de cancer.
Se întâlneşte în sindromul nefrotic, sindromul de malabsorbţie, hipertensiune venoasă în special la tromboza venei splenice, pieloflebită şi tromboza venei porte. Poate fi întâlnită însă frecvent la ciroza hepatică, hepatite, insuficienţa ventriculară, afecţiuni peritoneale, tuberculoase, neoplazice (carcinomatoză peritoneală, tumori ovariene, sindromul Demon-Meigs) etc.
Ascita cirotică. În prima fază: repaus la pat, restricţie sodată, regim bogat în proteine şi vitamine (cură de lămâie 3-4 pe zi şi ceaiuri diuretice). Se va respecta totodată şi tratamentul instituit de medicul specialist. Se vor folosi plantele descrise mai jos.
Ascitele abdominale: se va insista suplimentar pe comprese şi cataplasme cu plantele de mai jos în special cu ienupăr. Intern se indică mai ales pirul sau rădăcina de soc sau dud dar se poate folosi cu mare succes cu atenţie şi bozul. De asemenea cataplasme cu cartofi fierbinţi fierţi şi transformaţi în piure sau pastă. Iarba neagră de asemenea este foarte activă luată sub formă de infuzie intern 2-3 căni pe zi. Sau osul iepurelui, ruşcuţa de primăvară. Pelinul consumat ca ceai şi apoi miere cât mai multă în alimentaţie ajută în foarte multe cazuri.
Ascita din insuficienţa cardiacă, boli renale, hepatice sau cancer: se vor consuma ceaiuri din cele de mai jos şi cataplasme locale fierbinţi cu plante fierte sau chiar cu foi de varză sau argilă. Se poate de asemenea folosi ceapa care se taie mărunt şi se aplică extern.
Tratamentul implică pe lângă tratarea afecţiunii de bază (inimă, ficat, rinichi),care a produs ascita şi tratamente care să elimine apa din organism care de foarte multe ori nu reuşeşte cu ajutorul medicamentelor. Afecţiunile tumorale sau ciroza, sau multe altele dau o afecţiune care se tratează foarte greu şi ineficient cu ajutorul medicamentelor sintetice. În mare se va aplica acelaşi tratament în toate cazurile în care există apă în surplus în organism. Evacuarea lichidului din abdomen cu ajutorul siringii este foarte dificilă, traumatizantă şi în plus se va reface foarte repede acest lichid, ajungând să fie extras tot mai des şi în cantitate tot mai mare fără să se poată vindeca afecţiunea ci doar se agravează.
Este bine ca în timpul tratamentului să nu se consume nici un pic de alcool, băuturi acidulate, sau sucuri din comerţ. Se evită de asemenea folosirea chimicalelor.
Plante medicinale care se pot folosi: ai de munte, alge marine (în cazurile de operaţii a tiroidei) arpagic, bănuţi, boz, busuioc, caprifoi, cartofi, cătină, cârligei, ceapă, coada calului, creţuşcă, dropşor, dud alb, fasole, ginseng (la toţi cei cu lipse de glande), Ginko-biloba (la cei care au afecţiuni ale hipotalamus şi hipohiză), ghimpe, hrenoasă, ienupăr, isop, lăcrimioară, lămâi, lemn dulce(în cazul lipsei ovarelor), luminiţa nopţii, mărar (în cazurile de lipsa ovarelor), mesteacăn, morcov, mutătoare cu poame negre, osul iepurelui (după operaţii pe glande), ovăz, pătrunjel (după operaţii la glande), pătrunjelul câmpului, pelin, pir, plesnitoare, porumb, praz, schinel seminţe (în cazul operaţiilor la pancreas), soc, splinuţă, şofrănaş, talpa gâştei, tarhon, turtă, ţelină, ulm, urzică, urzică mică, varză.
Ai de munte (Allium rotundum, Alium victorialis), se va face un ceai din 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma 1-2 ceaiuri pe zi cu înghiţituri rare.
Arpagic (Allium cepa), se va lua arpagic din piaţă, se mărunţeşte şi apoi se vor pune 2-3 linguri de arpagic mărunţit la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 15 minute. Se strecoară şi se va consuma cu înghiţituri rare în cursul zilei până la 2 ceaiuri. Este unul din diureticele foarte utile.
Boz (Sambucus ebulus), se poate folosi atât rădăcina cât şi fructele. Este unul dintre cele mai puternice diuretice, însă trebuie să se respecte dozele pentru că se pot ivi intoxicaţii.
Se va folosi în felul următor:
a) rădăcini mărunţite 1 linguriţă se va pune la 250 ml apă. Se lasă să fiarbă până va scădea lichidul la jumătate. Se strecoară şi se va bea în cursul unei zile.
b) fructele se vor strivi şi apoi se vor pune 2-3 linguriţe la 250 ml apă. Se fierb tot până scade apa la jumătate. Se strecoară după care se va consuma cu înghiţituri mici în cursul unei zile.
Caprifoi (Lonicera caprifolium), acest arbust ornamental produce nişte fructe foarte diuretice. Se vor lua 2 linguri de fructe zdrobite care se vor fierbe pentru 10 minute în 250 ml apă. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Cartof (Solanum tuberosum) aceştia se vor fierbe apoi se fărâmiţează şi se amestecă cu seu de oaie sau altă untură şi se aplică extern în cazul ascitei.
Cătina (Tamarix ramosissima) se foloseşte scoarţa rădăcinilor. 2 linguri de scoarţă mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe până va scădea la jumătate. Se va bea în cursul zilei două asemenea ceaiuri.
Ceapă (Allium cepa)
a) se va mărunţi prin tăiere 3-4 cepe de mărime potrivită. Se vor pune la fiert, până va scădea la jumătate cantitatea de apă. Se pot consuma 2 asemenea ceaiuri pe zi.
b) din ceapă tăiată se va face cataplasmă care se aplică în strat de 1 cm pe o pânză, de mărimea locului unde se aplică. Se poate pune de 2 ori pe zi, pentru 1 oră. Această cataplasmă poate să mărească cantitatea de urină eliminată din organism.
Coada-calului (Equisetum arvense)
a) se va face un ceai din 2 linguriţe de plantă mărunţită care se va pune în 250 ml de apă. Se fierbe timp de 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
b) 50g de plantă mărunţită se vor pune la 3 litri de apă. Se vor fierbe pentru 30 minute, după care se strecoară în cada de baie unde se va sta 20-30 minute la temperatura corpului. Din plantele care s-au strecurat se va face o cataplasmă, care se pune pe o bucată de pânză şi se aplică pe caldă pe locurile umflate.
Cârligei (dentiţă-Bidens tripartitus), 2 mâini de inflorescenţe se vor pune la 3 litri de apă. Se vor fierbe timp de 10 minute apoi se strecoară. Se va sta în cadă timp de 30 minute la temperatura corpului. Cu plantele rămase se poate face cataplasmă care se va ţine timp de 2 –3 ore caldă pe locurile umflate.
Dropşor (Isatis tinctoria), se pun 3-4 mâini de plantă la fiert pentru 30 minute după care se strecoară în cada de baie unde se va sta timp de 30 minute la temperatura corpului.
Dud alb (Morus alba), dud negru (Morus nigra)
coaja de la rădăcini se poate folosi în următoarele feluri:
a) se va fierbe 2 linguriţe de coajă mărunţită la 250 ml apă până va scădea la jumătate. Se strecoară şi se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
b) 3-4 mâni de coajă se va fierbe în 5 litri de apă până va scădea la jumătate apoi se strecoară în cada de baie unde se stă 30 minute.
c) rădăcina care s-a fiert se poate aplica pe un pansament pe locurile umflate de apă.
d) rădăcină pisată după uscare se macină şi se aplică în amestec cu untură de porc nesărată pe locurile umflate.
Fasole (Phasoleum vulgaris) (teci), se fierb timp de 20 de minute 2 linguri de teci de fasole mărunţite în 250 ml apă. Se strecoară. Se folosesc câte 2 căni pe zi din acest ceai.
Ghimpe (Ruscus aculeatus) ceaiul din tulpinile tinere ale acestui arbust ornamental este unul dintre cele mai bune diuretice. Se va pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă care se va fierbe pentru 15 minute după care se strecoară. Se pot bea 2-3 ceaiuri din acestea în cursul unei zile.
Hrenoasă (Lepidum latifolia), 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Ienupăr (Juniperus communis)
a) se vor pune 2 linguri de boabe mărunţite la 250 ml apă sau lapte şi se vor fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
b) bacele se transformă în praf care se va amesteca cu vaselină sau chiar untură de porc nesărată şi se aplică local în strat subţire.
c) Bace împreună cu coada calului şi mătase de porumb în cantităţi egale (câte o linguriţă) se va pune la 250 ml apă. Se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni pe zi.
d) se fierb 50 g de bace mărunţite în 250 ml apă, până va scădea apa la jumătate. Se va lua apoi şi se strecoară. Se va adăuga tot atâta miere de albine. Se va lua câte o linguriţă de mai multe ori pe zi. Nu se dă la cei cu insuficienţă renală sau afecţiuni cu leziuni renale, putând agrava afecţiunile.
Lăcrămioară (Convallaria majalis), planta se va pune 1 linguriţă de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în decursul zilei cu înghiţituri mici. Nu se supradozează pentru că poate produce intoxicaţii.
Limbariţă, limba broaştei (Alisma plantago), 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se lasă să fiarbă timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Luminiţa nopţii (Oenothera biennis), este atât diuretică cât şi purgativă şi emolientă. Se va folosi atât intern cât şi extern în special de către cei care sunt şi constipaţi.
a)1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute după care se strecoară. Se va putea consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
b) Extern se va fierbe o mână de plantă în 3 litri de apă, apoi se va strecura în cadă. In cadă se va sta timp de 20 minute. Plantele se pot aplica sub formă de cataplasme călduţe pe abdomen, sau picioare pentru ca să dispară umflăturile.
Mesteacăn (Betula verrucosa) coajă- se va folosi coajă mărunţită 2 linguriţe care se vor fierbe timp de 15 minute în 250 ml apă. Se strecoară apoi şi se pot consuma 2 căni pe zi. La acesta înainte de administrare se va pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu alimentar. Se pot folosi şi frunzele făcute ceai ca şi coaja.
De asemenea se mai poate lua seva de mesteacăn care se obţine primăvara prin găurirea trunchiului şi colectarea sevei. Se consumă câte 50 ml de 3 ori pe zi.
Mesteacăn muguri- turnaţi 700 ml apă clocotită peste 100 g muguri de mesteacăn. Lăsaţi apoi să fiarbă până scade la 500 ml. Când se mai răceşte se strecoară şi se adaugă u n vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar. Se îndulceşte cu miere după gust dacă nu există contra indicaţii. Se bea fracţionat cu 15 minute înainte de mese sau fracţionat pe parcursul zilei câte o lingură. Tratamentul durează trei zile identic.
Mesteacăn (Betula verrucosa) are saponozide, rezine, mucilagii, etc. Poate combate cu mare succes bolile renale şi de asemenea o serie întreagă de infecţii ale aparatului uro-genital. Se va pune 2 linguriţe de frunze bine mărunţite de mesteacăn la 250 ml de apă în clocot. Se va lăsa apoi acoperit 20 de minute şi se va strecura. Se adaugă la acesta obligatoriu un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar. Se lasă apoi 6 ore şi se poate abia atunci consuma. Cu 4 linguriţe de plantă preparate identic, se obţine un ceai concentrat care se poate consuma în cursul zilei. La acest ceai este obligatoriu să se pună un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar înainte de a se consuma. Se indică ca diuretic fiind cel mai util ceai, în plus are capacitatea de a elimina acidul uric, colesterolul în exces şi multe alte toxine. Pentru aceste efecte deosebite se indică a fi folosit în: afecţiuni renale, vezicale chiar calculoză renală ,(fiind foarte utilă combinaţia cu coada racului în acest caz), scleroză, afecţiuni cardiace, diabet. În plus este un antiinflamator cutanat şi articular putând fi folosit cu succes la artroze, reumatism, hipertensiune, edemele cardiace, boli de ficat, dereglări uremice. Foarte important este faptul că distruge stafilococul auriu fiind deci şi un excelent antibiotic.
Se mai poate folosi seva, mugurii, coaja, ameţii. Seva este extraordinară la afecţiuni renale sau oculare. Intern seva se ia te 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se pot face cure de lungă durată.
Morcov (Daucus carota) seminţe-
a) se vor măcina seminţele cu râşniţa de cafea şi la 2 linguriţe de seminţe măcinate, se va pune 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se va consuma 2 ceaiuri pe zi.
b) se poate pune 50 g de seminţe măcinate la 1 litru de vin de bună calitate. Se va lăsa apoi timp de 8 zile la temperatura camerei agitând de 2 ori pe zi. Se strecoară apoi şi se va consuma câte o lingură din preparat de 3-4 ori pe zi.
Mutătoare cu poame negre (Bryonia alba), se fierbe împreună cu coajă de soc. Din fiecare se va lua câte 100 g şi se vor pune în 3 litri de apă. Se vor fierbe apoi timp de 30 minute după care se strecoară în cada de baie unde se stă timp de 30 minute în cazul în care există umflături la picioare.
Nalbă (Malva crispa), se foloseşte în diferite combinaţii de ceaiuri sau băi şi se aplică comprese sau cataplasme cu rolul de a înmuia pielea. Se poate folosi în acest scop şi seminţele de in.
Năut (Cicer arietinum), boabe de năut măcinate cu râşniţa de cafea. Se va pune apoi 2 linguriţe la 250 ml apă. Se fierbe timp de 3 minute după care se strecoară. Se poate consuma câte 250 ml pe zi.
Osul iepurelui (Ononis spinosa) conţine alfa-onocerina, acid citric, taninuri, fitosteroli, ulei gras, etc. Produce diureză şi are un efect antibiotic destul de puternic. Se va face un ceai din rădăcină. 2 linguri de rădăcină mărunţită se vor pune la 500 ml apă clocotită. Se vor acoperi pentru 15 minute după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile până la 3 căni pe zi. .
Pătrunjel (Petroselinum crispus)-rădăcină, se va fierbe 500 g de rădăcină tăiată mărunt la 1 litru de apă, până va scade apa la jumătate. Se va strecura şi se consumă în decursul unei zile.
Pelin (Artenmisia absinthum). În prima săptămână se va lua câte 1 linguriţă de praf cernut prin sită după măcinare, de 3 ori pe zi. În a doua săptămână se va lua 2 linguriţe de praf de 3 ori pe zi, iar în a treia se vor lua 3 linguriţe de praf de 3 ori pe zi. Cu ajutorul acestui tratament se poate elimina tot lichidul acumulat. Se poate îndulcii cu miere pentru că este foarte amar.
Perişor (Pirola secunda), se va folosi 2 linguriţe la 250 ml de apă fiert timp de 10 minute apoi strecurat. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
Pir (Agropyron repens), foarte util pentru a se face băi sau cataplasme cu plantele rămase după fierbere pe locurile umflate de apă. Se va pune 100 g de rădăcină la 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 10 minute, se strecoară apoi în cadă unde se va sta timp de 30 minute. Plantele rămase se pot pune pe o bucată de pânză şi se aplică calde pe abdomen sau picioare.
Plesnitoare (Ecballium elaterium), se foloseşte sucul proaspăt din planta verde care se va consuma zilnic câte o lingură de trei ori pe zi.
Porumb (Zea majs) (mătase), se va face un ceai din 2 linguriţe de mătase mărunţită care se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi.
Soc (Sambucus nigra)-coajă de rădăcină şi fructe, Se va putea face în următoarele modalităţi:
a) se ia coaja de rădăcină şi se mărunţeşte bine. Se va folosi apoi 4 linguri la 5oo ml apă. Se va fierbe apoi până va scădea apa la jumătate. Se strecoară şi se va putea consuma în cursul unei zile.
b) se iau fructe de soc coapte. Se va strecura apoi sucul din acestea şi acest suc se va lua câte o linguriţă de 2-3 ori pe zi, preferabil înainte de mese cu 15 minute.
Splinuţă (Solidago vrigaurea), 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se vor acoperi pentru 15 minute după care se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile.
Talpa gâştei (Leonorus cardiaca), se va folosi 2 linguriţe de plantă care se vor pune în 250 ml apă. Se fierbe pentru 5 minute, după care se strecoară. Se va consuma 2 ceaiuri pe zi. Este foarte eficientă mai ales la cei care au şi afecţiuni cardiace.
Ţelină (Apium graveolens), se va folosi sucul obţinut din frunze. Se va obţine după ce se spală frunzele. Este preferabil ca sucul să se obţină cu storcătorul de fructe. Se va consuma câte 40-50 ml de trei ori pe zi. Se poate face şi prin fierberea frunzelor în apă timp de 5 minute, dar nu este aşa de eficient ca cel proaspăt.
Urzică (Urtica dioica) rădăcină, se va mărunţi 2 linguriţe de rădăcină, care se vor pune la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2 ceaiuri pe zi.
Urzică mică (Urtica urens), se vor folosi vârfurile de ramuri tinere. Se vor fierbe 2 linguri de vârfuri proaspete de urzici, timp de 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni cu ceai din acesta pe zi.
Varza (Brasica var)- se pun frunze de varză strivite pe locurile cu apă.
Întrucât majoritatea plantelor de mai sus se pretează la prepararea tincturilor vom da mai jos modalitatea de preparare a tincturilor, care sunt foarte indicate la această afecţiune având în vedere faptul că nu este indicat să se dea în majoritatea cazurilor suplimente de lichide, ci chiar se vor restrânge consumurile acestora. Tincturile îşi vor face efectul fără să mai încarce organismul cu alte lichide.
Tinctură se poate face atât din fructe cât şi din rădăcină sau plantă.
Rădăcina se va transforma în praf după uscare, iar la fructe se va folosi doar sucul prin stoarcerea fructelor, sau fructele mărunţite. In cazul plantelor, acestea vor fi cât mai mărunţite pentru a se putea extrage principiile active din aceste plante. Se vor pune apoi într-o sticlă şi la o parte de plantă se va pune 5 părţi alcool alimentar de 70 de grade. Se va astupa. Se ţine apoi la temperatura camerei timp de 15 zile, timp în care se va agita des pentru a se putea extrage principiile active din plante, apoi se va stoarce, se strecoară (filtrează). Se va pune în sticle de capacitate mai mică, după care se poate folosi. Se va lua câte o linguriţă de trei ori pe zi diluată cu puţină apă. Dacă numai tinctura nu este suficientă se va putea complecta cu altele inclusiv cu ceaiuri tot din aceleaşi plante sau din diferite combinaţii de plante în funcţie de posibilităţile de obţinere a acestora.
-Combinaţii:
-Hrenoasă + rădăcină de Dud sau Soc + pătrunjel (rădăcină) + ceapă: se vor tăia toate mărunt se pune o parte de plante şi 5 părţi de apă. Se vor fierbe până scade apa la jumătate şi apoi se strecoară. Se consumă în cursul unei zile minimum 250 ml de ceai din acesta. Este unul dintre cele mai eficiente combinaţii.
-Nalbă (plantă) + urzici (rădăcină) + pătrunjel (rădăcină) + lăcrămioare (plantă): Se va lua câte o lingură din fiecare dintre acestea şi se mărunţesc cât mai bine, sau chiar se dau prin maşina de carne. Se vor pune apoi la un litru de apă. Se va fierbe până va scădea apa la jumătate. Se va strecura. Se consumă întreaga cantitate în cursul zilei. Se poate folosi mai multe zile, până la trecerea afecţiunii.
-Mutătoare cu poame negre (rădăcină mărunţită) + curpene alb (ramuri tinere mărunţite) + zburătoare (plantă mărunţită) + 5 degete (plantă mărunţită) + sovârf (seminţe măcinate) + drob (plantă): acestea toate foarte bine mărunţite se vor pune câte o lingură la 1 litru şi jumătate de apă. Se vor fierbe apoi până va scădea apa la 500 ml. Se va strecura. Se consumă în cursul zilei. Se face alt ceai a doua zi. Este preferabil să se consume călduţ. Este cel mai indicat la cei care sufere şi afecţiuni ale inimii.
-Ienupăr (bace mărunţite) + coada calului (plantă mărunţită) + mătase de porumb (mărunţită) + rădăcină de pătrunjel (rasă sau tocată mărunt): în acest caz se va pune din Ienupăr 2 linguri şi din celelalte plante câte una. Se va turna apoi peste acestea 2 litri de apă. Se vor fierbe la foc mic până va scădea apa la jumătate. Se va consuma în cursul unei zile în porţii mici. Ceea ce sa reţinut la strecurare se poate aplica extern sub formă de cataplasmă pe locurile cu umflături.
-Urzică (rădăcină) + ceapă + pătrunjel (rădăcină) + lăcrămioară (plantă) se taie mărunt se ţine în ţuică timp de 3 zile apoi se va lua câte un păhărel de 3 ori pe zi după strecurare.
In funcţie însă de posibilităţile fiecăruia se va opta pentru unul sau altul dintre tratamentele de mai sus. Se pot face şi alte combinaţii cu plantele de mai sus.
Extern se poate aplica: ienupăr, pastă care se va amesteca cu untură şi se aplică local.
Talpa gâştei- băi, urzică rădăcină făcut decoct tot pentru băi. Cartofi fierţi frământaţi cu seu de oaie, ceapă fiartă şi aplicaţii locale In dreptul rinichilor puse caldă.
Băile de şezut sau chiar băi complecte cu flori de fân, paie de ovăz sau coada calului sunt foarte utile la acest tratament..
Cantităţile de mai sus sunt cantităţile minime de ceaiuri, însă se va putea să se folosească cantităţi şi mai mari în funcţie de fiecare caz în parte sau de toleranţa individuală.
Se mai poate 1 linguriţă de petrol lampant luată dimineaţa pe stomacul gol.
linguriţă de ulei preferabil de măsline sau de bostan luată seara ajută să nu se facă eforturi în timpul defecaţiei lucru foarte important.
Lemn dulce (indicat în special la femeile care au şi dereglări endocrine), mărar (se indică în special la fetele tinere sau în cazul dereglărilor endocrine), alge (sunt foarte eficiente în tratamentul extern dar se pot folosi şi intern), schinduf (util mai ales atunci când activitatea pancreasului este perturbată), ginseng (se indică în cazurile în care este vorba de persoane peste 40 de ani intern), ginko-biloga (util pentru că reface circuitele sangvine deteriorate), se adaugă în plus pe lângă tratamentele acestea care le-am descris.
Toate acestea se pot lua intern câte 1-3 ceaiuri pe zi a 250 ml. Sau se folosesc sub formă de tincturi câte 3 linguriţe pe zi. Adică una după fiecare din cele 3 mese principale. Această tinctură se poate dilua cu 100 ml de apă.
Se pot face şi cataplasme pe locurile afectate cu plantele care au fost folosite la prepararea ceaiului sau se pot face comprese cu acelaşi tip de ceai însă se va folosi în acest caz cantitate dublă de plantă.
0 comentários:
Post a Comment