Argila
Renumitul medic francez Jean Valnet are un capitol întreg despre folosirea argilei în diferite tratamente. Aduce o serie de argumente pentru folosirea acestei miraculoase substanţe.
Se foloseşte de mii de ani cu efecte deosebite nu numai la afecţiunile renale ci la toate afecţiunile organismului. Această substanţă va şti singură unde este ceva în neregulă în organism şi va acţiona pentru redresare.
De mult românii foloseau această argilă atât la construcţia fântânilor (cu ea fixau pietrele de pe marginile fântâni), ci şi la podit prin camere sau pentru multe altele.
Oricine consuma apă din acele fântâni consuma deci apă care a fost trecută prin argilă şi a primit o serie de însuşiri. Se folosea de asemenea la fabricarea vaselor.
Astăzi începe să se recunoască de forurile ştiinţifice importanţa acesteia în organismul uman.
Argila este bună de orice culoare ar fi ea. Principalul este să se folosească doar argilă din locuri nepoluate.
Se poate folosi orice culoare de argilă. De asemenea cea mai bună este argila care se foloseşte din locurile de unde sunteţi, pentru că aceasta poate să complecteze în organismul dv. exact substanţele care lipsesc din acel loc.
Preparare: mulţi spun că trebuie preparată în mai multe moduri. Este greşit. Nu are nevoie de nici o prelucrare. Prelucrarea nu ar face decât să i se piardă din calităţi. Se poate însă sfărâma. Apoi se pune la soare. După ce s-a uscat bine se cerne pentru a nu avea impurităţi.
Administrare: se va putea pune într-un pahar cu apă o linguriţă de argilă. Se amestecă apoi se va lăsa până dimineaţa. Se va acoperi cu o pânză pentru a nu intra ceva peste noapte în pahar. Dimineaţa se va consuma apa aceasta din pahar fără să se agite. Se va face acest lucru câteva zile (5-7), după care se va consuma agitând conţinutul paharului. Se va consuma totul fără eventualele pietricele care vor rămâne la fundul paharului.
În funcţie de gravitatea afecţiunii se va folosi între un pahar şi 3 pahare pe zi, dar zilnic o perioadă cât mai lungă, chiar toată viaţa.
Extern: se vor putea face cataplasme cu argilă care se pun calde sau reci în funcţie de toleranţă sau de afecţiune. De asemenea se poate folosi înmuiată cu ceaiuri din plante medicinale ca să aibă efecte mai puternice. Se păstrează de la câteva minute la 24 ore, în funcţie de toleranţa individuală. În orice caz cu cât va sta mai mult în contact intim cu pielea cu atât va acţiona mai eficient. Se poate folosi la orice afecţiune şi nu are nici o contraindicaţie nici intern nici extern.
În privinţa afecţiunilor renale: calculoze renale- diminuează calculii, este antibiotică, dezinfectantă, cicatrizantă, analgetică, etc. Se poate folosi la absolut toate afecţiunile renale. De asemenea ajută la distrugerea tuturor microbilor şi reface celulele lezate.
Argila se spune că este atât de inteligentă încât singură ştie unde să acţioneze şi acţionează exact unde trebuie, pentru că are în componenţa sa o serie de minerale care nu prea sunt consumate de om pentru că în general în alimentaţie acestea lipsesc. Consumând argilă, de fapt organismul primeşte un surplus de minerale mai rare, dar indispensabile organismului.
Nu există nici o afecţiune în care să fie contraindicată şi de asemenea nu are nici un efect nedorit pentru organism. Se poate lua de asemenea perioade foarte lungi de timp.
Tipuri de argilă.
Argila albă-(caolin)- este bogată în silicaţi de aluminiu şi este utilizată intern pentru gargarisme, înghiţită ca pulbere cu efect cicatrizant, ca pansament gastric, ca absorbant al substanţelor toxice şi al gazelor din intestin, iar extern în cosmetică, intrând în compoziţia unor paste de dinţi, a unor măşti cosmetice indicate în cazul tenurilor uscate sau a unor cataplasme aplicate contra căderii părului. Caolinul este folosit în medicina alopată, ca ingredient în unele medicamente recomandate în câteva afecţiuni ale aparatului digestiv: enterite, enterocolite, colite de fermentaţie, sau de putrefacţie. Are proprietatea de a absorbi toxinele, produşii de putrefacţie sau de fermentaţie din intestine şi de a creşte consistenţa scaunelor (efect mecanic antidiareaic). Cu o doză de 5-15 g, administrată în 2-3 prize, pe nemâncate, timp de câteva zile, se poate obţine ameliorarea, dacă nu chiar vindecarea, în numeroase boli digestive în care simtomul dominant este diareea. Un alt preparat medicamentos bazat pe argilă albă este silicatul dublu de aluminiu şi magneziu, cunoscut sub denumirea de smectită sau diosmectită, iar comercială Smecta (produs de o renumită firmă farmaceutică franceză) Se prezintă sub forma unor pulberi fine, care în momentul utilizării se diluează în apă. Se recomandă în tratamentul tulburărilor de tranzit intestinal mai ales la copii (de orice vârstă), dar adeseori şi la adulţi, deoarece acţionează rapid, are efect absorbant intens şi prelungit, reduce agresivitatea microbilor din tubul digestiv, neutralizează şi elimină produşii toxici exogeni sau endogeni din stomac. În plus ca şi celelalte argile, nu prezintă efecte adverse şi nu este alergizant.
Argila roşie. Denumită şi bentonită, are proprietatea de a hidrata şi tonifica pielea, întârziind procesele de îmbătrânire celulară.
Are în acelaşi timp şi efecte antiacide (combate hiperaciditatea gastrică şi implicit efectul ei asupra mucoaselor stomacală şi duodenală) dar şi antialgic( reduce durerile cauzate de unele procese infecţioase locale).
Argila verde- bogată în săruri de magneziu şi de calciu, favorizează vindecarea şi cicatrizarea plăgilor, combate inflamaţiile reumatismale şi durerile superficiale.
În cosmetică se indică persoanelor cu tenul gras, acneic şi în prevenirea căderii părului. Având şi efect decongestiv şi astringent local, s-a dovedit un bun antihemoroidal.
Argila cenuşie- denumită şi argilă refractară, este săracă în oxizi de fier şi substanţe alcaline, motiv pentru care singurele ei indicaţii terapeutice sunt cele din cosmetică. Se aplică pe faţă sub forma unor soluţii demachiante sau a unor măşti, în scopul detoxifierii tenului.
0 comentários:
Post a Comment