Ansa aderenta (sindrom)
Este o suferinţă tardivă, care poate apare după rezecţia gastrică terminată cu un tip de anastomoză derivată din Billroth II sau după gastroenteroanastomoză şi la care ansa jejunală aferentă a fost lăsată prea lungă (de obicei), ceea ce a dus la stagnarea secreţiilor biliopancreatice şi a alimentelor, cu reflux bilioalimentar gastroesofagian.
Pe plan clinic, suferinţa este caracterizată prin senzaţie de jenă şi tensiune dureroasă epigastrică şi în hipocondrul drept, postalimentaţie sau acuze ce pot surveni brusc, violent (colică duodenală) şi care se calmează după o vărsătură abundentă, totdeauna biloasă. Se poate descoperii la raze.
Tratament curativ.
Bolnavii se vor alimenta frecvent (şase- opt mese pe zi), în cantităţi mici, evitând lichidele multe şi decubitul lateral drept. Când stagnarea este masivă şi îndelungată, cu pericol de blocarea ansei, se indică bolnavului ca după alimentare să ia un pahar de ceai călduţ de mentă sau muşeţel, uşor îndulcit şi să stea apoi 10-15 minute culcat pe partea dreaptă, apoi se stânga tot 10 minute. Prin aceasta se diluează conţinutul ansei şi se favorizează evacuarea ei.
Regimul alimentar va evita alimentele contraindicate unui operat de stomac şi mai ales grăsimile, în special cele de proastă calitate (untură de porc, seu) şi prăjite, ca şi alimentele cu reziduu abundent (celulozicele: varză, gulii, conopidă, castraveţi, leguminoase uscate, etc) şi condimentele.
În cazurile mai grave se recomandă o nouă intervenţie chirurgicală.
0 comentários:
Post a Comment