Amibiaza
Amibiaza.
Amibiaza intestinală dizenterică este produsă de E. Histolytica. Forma vegetativă a parazitului are două forme:
-Una agresivă, patogenă numită şi Enatamoeba histolytica care măsoară 20-40 microni şi care se hrăneşte cu hematii din sângele uman, provocând anemia.
-A doua care nu este aşa de periculoasă şi care se numeşte Enatamoeba histolytica minuta, care se hrăneşte cu componente ale conţinutului intestinal. Numai aceasta însă produce chisturi cu care se înmulţeşte. Forma aceasta pătrunde în submucoasa peretelui intestinal, unde produce un abces “buton de cămaşă” caracteristic şi ulterior ulceraţii larg deschise la suprafaţă.
Simptome: un atac de dizenterie amibiană este caracterizat prin dureri abdominale şi tenesme, însoţite de scaune frecvente şi sanguinolente. Se mai poate complica cu infecţii microbiene secundare, perforaţia peretelui intestinal, determinarea pe cale sanguină de focare la distanţă (abces amibian hepatic, pulmonar sau cerebral) , producerea de pseudo-tumori în peretele intestinal, cu bază alergică (amibioame), precum şi alte tulburări alergice în diferite organe (tulburări oculare, articulare, cardiace).
Tratament:
Există două plante care se pot folosi cu mare succes la aceste afecţiuni şi aşi vrea să le explic de această dată mai pe larg modul de folosire pentru a fi mai bine înţeles şi să nu se producă accidente.
Radix Ipecacuanhae (rădăcină de Ipeca)
Fam. Rubiaceae-Psichotriaeae.
Rădăcina de ipeca conţine 2% alcaloizi din care 56-60% emetină, 40% cefelină şi 2%psihotropină, precum şi cantităţi mai mici de emetamină şi o-metilpsichotrină. Dependent de zona geografică raportul între emetină şi cefelină este inversat.
In afară de alcaloizi mai conţine acid ipecacuanic, un glicozidic, ipecaucuanină, un glicozid scindabil în glucoză şi un aglicon fenolic şi ipecozidul un glucozid azotat ortodifenolic. In rădăcina de ipeca se mai află acid citric, malic, o saponină (2,5%) cantităţi mai mari de amidon şi un complex glucoproteic cu caracter de alergenă.
Este indicat ca să se apeleze la un farmacist care să poată să verifice dacă acest produs nu este prea concentrat.
Se va face tinctură din 50g de rădăcină de Ipeca care se va măcina foarte fin cu râşniţa de cafea. Praful se cerne prin sită deasă şi ce a rămas se mai cerne încă o dată după o nouă măcinare.
Se pune apoi într-o sticlă de un litru care are dop ce se poate închide ermetic. Se va pune apoi peste acest praf alcool farmaceutic de 70 de grade-500ml. Se va ţine la temperatura camerei timp de 14 zile. In timpul acesta de 14 zile se va agita des pentru a se putea extrage substanţele active din plantă. După această perioadă se va strecura. Se va pune apoi într-o altă sticlă la rece pentru 24 ore pentru a se decanta. Se va lua lichidul de la suprafaţă cu grijă pentru a nu lua şi ce s-a decantat.
In această tinctură se va pune şi 50ml de suc de lămâie. Se va păstra la întuneric în sticle bine închise şi preferabil la temperaturi mai scăzute, când se poate păstra o perioadă de 2 ani.
Tinctura este un lichid limpede, galben-brun, cu gust amar-dulceag.
Este bine să se meargă apoi la farmacie să se verifice cantitatea de emetină care o conţine.
Intrebuinţări: preparatele de ipeca sunt întrebuinţate ca expectorante sau ca emetice dependent de doză. Această acţiune se datoreşte emetinei şi cefelinei care din punct de vedere sunt calitativ identice. Ele diferă numai în ce priveşte efectul cantitativ, cefelina fiind mai iritantă şi mai toxică. Ele excită direct centrul vomei la care se adaugă acţiunea iritantă locală asupra terminaţiilor emetico- senzitive ale mucoasei gastrice. Stimulează secreţiile mucoaselor, fluidifică expectoraţia. Sunt recomandate în bronşite, bronhopneumonii, astmul bronhial al copiilor, deoarece nu provoacă tulburări secundare. Prin emetina ce o conţin au o slabă acţiune amibicidă (formele histolitice), în abcesul pulmonar cu amibe.
Sunt contraindicate la cardiaci, caşectici, la bătrâni, în tuberculoza cavitară, ateromatoză, în sarcină avansată, la psihastenici, alcoolici. Nu se asociază cu alcoolul, deoarece produce o inhibiţie a proceselor enzimatice care condiţionează metabolismul alcoolului, mărind concentraţia de aldehidă acetică şi acid piruvic în sânge.
In cazul acesta, pentru a distruge acest protozoar se va lua 1g de 3 ori pe zi .La copii nu se administrează. Este foarte indicat însă să se facă tot în farmacie un preparat din Ipeca şi rădăcină de ferigă.
Această combinaţie este foarte utilă.
Rhizoma Filicis maris.
Dryopteris filix mas Fam. Polypodiaceae.
Se foloseşte rizomul de ferigă din care se prepară extractul sau concentratul de ferigă.
Conţinutul:rizomul de ferigă conţine compuşi fluoroglucinici( esteri ai acidului butiric), acid filixic, acid flavaspidic, albaspidină, aspidimol.
Numărul derivaţilor cetoflorglucinici este mult mai mare: floraspidinol, floraspină, aspidiol, desaspidină, aspidină, paraspidină, floraspirona, etc.
Mai conţine un tanin catehic (acid filicitanic), acid protofilicitanic şi alţi tanoizi, ulei volatil, etc.
Intrebuinţări:
Preparatele din ferigă sunt folosite contra infestării cu cestode, datorită prezenţei derivaţilor de floroglucină esterificaţi cu Filicina manifestă o acţiune paralizantă asupra musculaturii viermilor, determinând desprinderea acestora de pe peretele intestinului.
După desprinderea viermilor de pe intestin, care are loc în aproximativ 4 ore de contact, este necesară administrarea unui purgativ pentru a-i elimina. Nu se va folosi uleiul de ricin care solubilizează filicina favorizând resorbţia, cu pericolul de a provoca un efect toxic şi asupra organismului gazdă.
Doze: extractele se administrează pacienţilor care au fost supuşi cu 24-36 ore înainte la o dietă uşoară cu lapte, pâine, ceai, ouă. Seara se administrează un purgativ salin şi dimineaţa o cafea cu lapte.
Doza maximă este şi la acest preparat tot 1g odată şi 3g la 24 ore.
Combinaţie: având în vedere faptul că ambele plante se pot prepara sub formă de tincturi, se vor face câte o tinctură din fiecare din aceste plante separat. Se vor combina apoi ambele şi se vor dilua apoi cu apă fiartă şi răcită. La 100ml de concentrat se va adăuga un litru de apă fiartă şi răcită.
Administrare: având în vedere faptul că ambele se pot lua în cantitate de maximum 1g o dată şi se pot lua 3g la 24 ore este foarte simplu de văzut că o cantitate de 10 ml din acest concentrat diluat, conţine câte 0,5 ml de tinctură din fiecare din cele două plante. O lingură de supă are aproximativ 10 ml şi atunci din diluţie se va putea lua câte o lingură de trei ori pe zi. In acest fel nu se va petrece în nici un caz nici un efect secundar nedorit şi dacă se va administra o perioadă mai lungă atunci cu siguranţă că se vor distruge din organism o serie de paraziţi care există.
Important în acest caz este ca în funcţie de celelalte afecţiuni ale bolnavului să se dea în compensaţie alte plante care să ajute la fiecare caz în parte. Se poate lua împreună cu tinctură de Ginseng în cele mai multe cazuri şi cu angelică şi Ginkgo-Biloba, sau cu alte plante tot sub formă de tinctură care se vor amesteca cu cele două înainte de diluare. Se pot face de asemenea tincturi concentrate (triple) cu care se va amesteca aceste două tincturi (de ipeca şi ferigă).
In funcţie de vârstă, afecţiuni care mai există, parazitul care este prezent, se poate doza şi administra o perioadă de 2-4-6 luni acest preparat cu efecte deosebit de bune pentru fiecare organism, deoarece omoară cu certitudine în timp toate cestodele care sunt în organism..
Am ţinut să dau această reţetă pentru că este foarte utilă în toate cazurile de paraziţi intestinali în special în cazurile în care s-au încercat o serie de tratamente fără rezultat.
In cazurile amibiazei este utilă în prima fază de exemplu folosirea clismelor care se vor face cu un ceai făcut din: pelin (plantă), ipeca (rădăcină) şi ferigă (rădăcină). Se va folosi pentru aceasta câte o linguriţă de ipeca şi ferigă mărunţite care se vor pune la 5ooml de apă, se vor fierbe apoi 5 minute, după care se pune şi o linguriţă de pelin. Se ia de pe foc şi se acopere. Se mai lasă 10 minute după care se strecoară. Când a ajuns la temperatura corpului se va face clismă căutând să se menţină cât mai mult timp această apă în interiorul organismului înainte de a se expulza. Se poate face de 2 ori pe zi.
Rezultatele sunt foarte bune şi omul va scăpa de parazit.
Intern se poate lua preparatul de mai sus o perioadă mai lungă pentru a nu mai exista nici măcar suspiciunea că mai există în organism vreun parazit. Este un tratament simplu care dă rezultate spectaculoase.
Se mai poate lua intern tratament de la diaree în special se poate lua afine care sunt extraordinar de bine venite la aceste afecţiuni. Tratamentul cu acestea se va face până omul nu va mai avea diaree.
Ar fi foarte bine să fie înţeles că emetina din Ipeca este de fapt în concentrat destul de puţină. 50g de rădăcină are maximum 2% alcaloizi din care maximum 60% poate fi emetină, care este şi toxică deci în întreaga cantitate ar fi maximum 1g de emetină (exact cât se prescrie ca tratament forte o dată, dar se va lua acea cantitate de 3 ori pe zi.), ori eu am indicat aici să se facă 500ml de tinctură care toată conţine 1g pentru că mai mult nu are cum. Din această cauză este necesară combinaţia cu ferigă şi în acest fel se poate lua nu numai sub formă de clisme ci şi ca tratament intern o perioadă mai lungă chiar şi la alte forme de paraziţi unde s-a dovedit foarte utilă această formulă.
Se poate face în casă, dar este mai bine să se facă în farmacii din mai multe motive: (acurateţe, profesionalism, etc). La fel este şi în cazul ferigii.
La tratament se poate da emetină câte 120mg pe zi, dar aceasta este strict dozată şi se face tratamentul minimum 10 zile.
0 comentários:
Post a Comment