Adenomul periuretral
ADENOMUL PERIURETRAL. (Adenomul prostatei)
Tratament: cuprinde o serie întreagă de măsuri igienice şi dietetice. Vor fi îndepărtate toate cauzele de congestie pelviană, şederea îndelungată pe scaun, muncile fizice grele, constipaţia, reţinerea voluntară de urină. Din alimentaţie se vor suprima băuturile alcoolice şi condimentele, cafeaua neagră, ciocolata. De asemenea vor fi interzise prânzurile copioase. Bolnavul va face plimbări uşoare, neobositoare. În rest tratamentul se axează pe fazele de dezvoltare ale adenomului sau ale complicaţiilor sale.
Faza de congestie sau a tulburărilor prodromice. În cazurile cu polakiurie, bolnavul va face seara o baie de şezut caldă la 35-40 grade timp de 15-20 minute, după care este bine să se introducă un supozitor cu propolis sau cu răşină de brad. Dacă bolnavul nu se poate odihni din cauza tenesmelor vezicale se recomandă seara o clismă cu ceai mai concentrat de nalbă, mei păsăresc, tătăneasă (una din ele). Clisma va fi păstrată intra-rectal puţin mai mult pentru calmarea durerilor.
Se mai poate adăuga la acesta administrarea de lăptişor de matcă 1 g pe zi timp de 20 zile, după care se va face pauză timp de 7 zile şi se poate relua.
Faza de retenţie cronică incomplectă fără distensie. Regimul alimentar va fi hipoazotat. Se va face acelaşi tratament ca în cealaltă fază se poate însă adăuga praf de seminţe de pătrunjel sau mărar câte 1 linguriţă de praf de 3 ori pe zi care se va pune sub limbă pentru 10 minute apoi se va înghiţi. Se mai poate lua tinctură de mlădiţe de zmeur (există la orice magazin de plante medicinale.). se iau conform indicaţiilor din prospecte.
Pentru retenţie de urină se mai poate pune cataplasme cu ceapă tăiată fin pe partea de jos a abdomenului şi pe regiunea renală. De asemenea se mai poate adăuga una dintre următoarele plante medicinale sub formă de ceai consumat intern: asmăţui, babornic, fasole, limba mielului, mei păsăresc, osul iepurelui, pătrunjelul câmpului, răscoage, scai vânăt, trifoişte de baltă, ţelină, viţa de vie.
În faza de retenţie cronică cu distensie. Trebuie avută în vedere deosebita lor fragilitate. Se recomandă regimul la pat şi alimentaţie hipoazotată. Se preferă tratamentul în spitale fiind mai sigur.
COMPLICAŢIILE ADENOMULUI PERIURETRAL.
Retenţia acută: în cazurile în care tratamentele de mai sus nu dau rezultate se va introduce sonda cu debit încetinit, luându-se măsuri pentru a reduce riscul infecţiilor. Acestea prevăd atât sterilizarea sondelor cât şi administrarea de preparate care să evite infecţiile foarte frecvente.
Retenţia complectă cronică: dacă în faza de retenţie acută, în ciuda sondajelor şi a tratamentului micţiunile nu apar se va introduce sonda permanentă. Bolnavul se va putea deplasa cu sonda astupată cu un dop steril pe care-l va scoate de 3-4 ori pe zi în 24 ore pentru a-şi goli vezica.
Incontinenţa fără distensie: se poate pe lângă tratamentele de mai sus să se introducă sonda permanentă.
Hematurie: se recomandă repaus la pat. Se pot de asemenea administra ceaiuri din: sclipeţi, slăbănog, sorbestrea, strugurii ursului, vâsc, vulturică. De asemenea se mai poate încerca cu: angelică, cerenţel coada racului, năprasnic, nuc, traista ciobanului, urzică, vindecea, vineriţă. Acestea vor fi folosite în cazurile mai grave. Dacă după acestea mai există hemoragie va fi consultat medicul curant care va stabili cauza acestei hemoragii.
Prostatita: se va trata corect.
Epidermita şi orhiepidermita acută. Se va institui un tratament cu tinctură de propolis. În cazurile în care nu dispar fenomenele afecţiunii după 10 zile de tratament se va interveni chirurgical.
Infecţia vezicală şi urinară: Drenajul urinei prin sondă permanentă. Se vor introduce comprese calde pe abdomen, eventual chiar băi. Se pot folosi pentru tratament intern muguri de plop sau tinctură de propolis la care se va adăuga şi una din următoarele plante medicinale: brad, busuioc, coacăz roşu, curcubeţică, dovleac, dumbravnic, echinaceea, fasole, iarbă neagră, măr, merişor, molid, mur, muşeţel, nalbă, praz, strugurii ursului, vulturică.
Uretero-pielo-nefrita: acelaşi tratament ca şi la infecţia urinară.
Calculi vezicali: se va consuma mult suc de lămâie, tămâie se va lua câte o cantitate de mărimea unui sâmbure de cireaşă, bine mărunţit, care se va pune în miez de pâine şi se va înghiţii aşa o dată la 4 zile.
Se mai pot adăuga ceaiuri de: coacăz negru, coada racului, isop, jneapăn, lemn dulce, năprasnic, osul iepurelui, porumb, turiţă mare, urzică, varză. Se poate de asemenea consuma cât mai multă ridiche care de asemenea mărunţeşte calcului.
Pentru a evita colicele se recomandă băi calde care vor ajuta la dilatarea căilor urinare şi la migrarea mai uşoară a pietrelor după ce au fost mărunţite. Se indică de asemenea în aceste cazuri consumarea tincturii de propolis de 3 ori pe zi câte 2 picături la fiecare 5 kg corp, pentru a evita riscul infecţiilor care pot apărea.
Profilaxie: se evită viaţa sedentară şi abuzurile alimentare. De la vârsta de 50 de ani bărbaţii să se prezinte la controale medicale pentru a stabili dacă nu există un adenom. Când există un asemenea adenom se poate uşor influenţa evoluţia spre vindecare cu un tratament adecvat chiar şi cu hormoni suplimentari care ajută foarte bine. Important este să se prezinte la tratament cât mai repede când este mai uşor de tratat această afecţiune. De asemenea este importantă igiena alimentară şi felul de viaţă.
Tratament: cuprinde o serie întreagă de măsuri igienice şi dietetice. Vor fi îndepărtate toate cauzele de congestie pelviană, şederea îndelungată pe scaun, muncile fizice grele, constipaţia, reţinerea voluntară de urină. Din alimentaţie se vor suprima băuturile alcoolice şi condimentele, cafeaua neagră, ciocolata. De asemenea vor fi interzise prânzurile copioase. Bolnavul va face plimbări uşoare, neobositoare. În rest tratamentul se axează pe fazele de dezvoltare ale adenomului sau ale complicaţiilor sale.
Faza de congestie sau a tulburărilor prodromice. În cazurile cu polakiurie, bolnavul va face seara o baie de şezut caldă la 35-40 grade timp de 15-20 minute, după care este bine să se introducă un supozitor cu propolis sau cu răşină de brad. Dacă bolnavul nu se poate odihni din cauza tenesmelor vezicale se recomandă seara o clismă cu ceai mai concentrat de nalbă, mei păsăresc, tătăneasă (una din ele). Clisma va fi păstrată intra-rectal puţin mai mult pentru calmarea durerilor.
Se mai poate adăuga la acesta administrarea de lăptişor de matcă 1 g pe zi timp de 20 zile, după care se va face pauză timp de 7 zile şi se poate relua.
Faza de retenţie cronică incomplectă fără distensie. Regimul alimentar va fi hipoazotat. Se va face acelaşi tratament ca în cealaltă fază se poate însă adăuga praf de seminţe de pătrunjel sau mărar câte 1 linguriţă de praf de 3 ori pe zi care se va pune sub limbă pentru 10 minute apoi se va înghiţi. Se mai poate lua tinctură de mlădiţe de zmeur (există la orice magazin de plante medicinale.). se iau conform indicaţiilor din prospecte.
Pentru retenţie de urină se mai poate pune cataplasme cu ceapă tăiată fin pe partea de jos a abdomenului şi pe regiunea renală. De asemenea se mai poate adăuga una dintre următoarele plante medicinale sub formă de ceai consumat intern: asmăţui, babornic, fasole, limba mielului, mei păsăresc, osul iepurelui, pătrunjelul câmpului, răscoage, scai vânăt, trifoişte de baltă, ţelină, viţa de vie.
În faza de retenţie cronică cu distensie. Trebuie avută în vedere deosebita lor fragilitate. Se recomandă regimul la pat şi alimentaţie hipoazotată. Se preferă tratamentul în spitale fiind mai sigur.
COMPLICAŢIILE ADENOMULUI PERIURETRAL.
Retenţia acută: în cazurile în care tratamentele de mai sus nu dau rezultate se va introduce sonda cu debit încetinit, luându-se măsuri pentru a reduce riscul infecţiilor. Acestea prevăd atât sterilizarea sondelor cât şi administrarea de preparate care să evite infecţiile foarte frecvente.
Retenţia complectă cronică: dacă în faza de retenţie acută, în ciuda sondajelor şi a tratamentului micţiunile nu apar se va introduce sonda permanentă. Bolnavul se va putea deplasa cu sonda astupată cu un dop steril pe care-l va scoate de 3-4 ori pe zi în 24 ore pentru a-şi goli vezica.
Incontinenţa fără distensie: se poate pe lângă tratamentele de mai sus să se introducă sonda permanentă.
Hematurie: se recomandă repaus la pat. Se pot de asemenea administra ceaiuri din: sclipeţi, slăbănog, sorbestrea, strugurii ursului, vâsc, vulturică. De asemenea se mai poate încerca cu: angelică, cerenţel coada racului, năprasnic, nuc, traista ciobanului, urzică, vindecea, vineriţă. Acestea vor fi folosite în cazurile mai grave. Dacă după acestea mai există hemoragie va fi consultat medicul curant care va stabili cauza acestei hemoragii.
Prostatita: se va trata corect.
Epidermita şi orhiepidermita acută. Se va institui un tratament cu tinctură de propolis. În cazurile în care nu dispar fenomenele afecţiunii după 10 zile de tratament se va interveni chirurgical.
Infecţia vezicală şi urinară: Drenajul urinei prin sondă permanentă. Se vor introduce comprese calde pe abdomen, eventual chiar băi. Se pot folosi pentru tratament intern muguri de plop sau tinctură de propolis la care se va adăuga şi una din următoarele plante medicinale: brad, busuioc, coacăz roşu, curcubeţică, dovleac, dumbravnic, echinaceea, fasole, iarbă neagră, măr, merişor, molid, mur, muşeţel, nalbă, praz, strugurii ursului, vulturică.
Uretero-pielo-nefrita: acelaşi tratament ca şi la infecţia urinară.
Calculi vezicali: se va consuma mult suc de lămâie, tămâie se va lua câte o cantitate de mărimea unui sâmbure de cireaşă, bine mărunţit, care se va pune în miez de pâine şi se va înghiţii aşa o dată la 4 zile.
Se mai pot adăuga ceaiuri de: coacăz negru, coada racului, isop, jneapăn, lemn dulce, năprasnic, osul iepurelui, porumb, turiţă mare, urzică, varză. Se poate de asemenea consuma cât mai multă ridiche care de asemenea mărunţeşte calcului.
Pentru a evita colicele se recomandă băi calde care vor ajuta la dilatarea căilor urinare şi la migrarea mai uşoară a pietrelor după ce au fost mărunţite. Se indică de asemenea în aceste cazuri consumarea tincturii de propolis de 3 ori pe zi câte 2 picături la fiecare 5 kg corp, pentru a evita riscul infecţiilor care pot apărea.
Profilaxie: se evită viaţa sedentară şi abuzurile alimentare. De la vârsta de 50 de ani bărbaţii să se prezinte la controale medicale pentru a stabili dacă nu există un adenom. Când există un asemenea adenom se poate uşor influenţa evoluţia spre vindecare cu un tratament adecvat chiar şi cu hormoni suplimentari care ajută foarte bine. Important este să se prezinte la tratament cât mai repede când este mai uşor de tratat această afecţiune. De asemenea este importantă igiena alimentară şi felul de viaţă.
0 comentários:
Post a Comment