Ce este si cum se tratează timiditatea
Ce este si cum se trateaza timiditatea
Farmecul personal nu este ceva ereditar, el se dezvolta pe
parcursul vietii. Dar
prima conditie pentru
a va manifesta farmecul este vindecarea de timiditate.
Aratati-le celor din jur ceea ce
sunteti!
In situatiile in
care v-ati saturat
sa pareti o persoana stearsa, care nu stie sa se impuna, cu toate ca aveti
foarte multe idei de impartasit si dispuneti de o adevarata personalitate
creativa pe care nu v-o exprimati de frica sa nu cadeti in dizgratiile
interlocutorului sau de frica unui esec al conversatiei, trebuie sa va ganditi
sa va dezvoltati farmecul personal si sa incepeti sa va dati cu parerea. De
fapt, daca dumneavoastra insiva recunoasteti ca sunteti simpatic, tot ce e
de facut este le aratati si celorlalti acest lucru. Dar pentru aceasta trebuie
sa stiti cum sa va etalati farmecul.
Nu tineti cont de parerea
altora si nu va subapreciati!
Pentru a putea vorbi in public fara a va balbai sau pentru a nu fi
siliti sa taceti pentru a evita o situatie jenanta, sau pentru a va impune,
adica sa iesiti din tiparul figurantului tacut, va trebui sa invatati sa va
spuneti parerea si sa o sustineti, sa abordati cu incredere o situatie
necunoscuta si sa inspirati respect celor din jur. Daca v-ati decis sa va schimbati
felul de a fi, atunci trebuie sa faceti in asa fel incat sa reusiti. Pentru a
va impune in fata altora, trebuie sa va impuneti in primul rand in fata
dumneavoastra, adica sa cresteti increderea in sine. De cele mai multe ori,
inhibitia sociala apare datorita fricii de a fi criticat sau judecat si deci de
a fi neplacut in fata celorlalti. Pasul cel mai important si indispensabil este
de a va dezvolta increderea in sine, adica sa nu tineti cont de parerile altora
si sa nu va depreciati.
Admiteti ca nimeni nu-i
perfect
Trebuie sa invatati sa actionati, nu sa evitati contactul cu cei
din jur, sa incercati sa va infiltrati, nu sa asteptati ca ceilalti sa va bage
in seama, tinand cont de momentul prielnic, bineinteles. Cu cat sunteti mai
natural posibil, cu atat va veti simti mai bine. Daca sunteti o persoana mereu
in cautarea perfectiunii, veti avea tot timpul teama de a nu-i dezamagi pe
ceilalti si nu va veti exprima decat atunci cand aveti ceva extraordinar de
spus. Si cum aceste afirmatii stralucatoare sunt rare, accesele noastre de
genialitate fiind destul de limitate, va veti simti mereu deceptionat de
propria persoana, ceea ce va scadea si mai mult increderea in sine. In
concluzie, nu alergati mereu dupa perfectiune.
Farmecul se dezvolta, nu se
mosteneste.
Comunicarea nonverbala inglobeaza atitudini, gesturi, mimica etc.
si are acelasi impact ca si continutul mesajului verbal. Acestea se pot invata
de la persoanele cu care ati vrea sa semanati prin incercarea de a le decoda atitudinile,
comportamentele, strategiile. Cu usurinta, fara a incerca sa imitati, doar prin
simpla inspirare, ati putea sa va creati un mod propriu de comunicare, iar daca
acest nou comportament va imbunatateste farmecul, atunci el se va integra cu
usurinta personalitatii dumneavoastra.
Tracul, dusmanul
discursurilor publice
Tracul nu trebuie privit ca pe o boala. Din contra, este un lucru
normal, pentru ca este exprimarea trecatoare a emotiilor inaintea unei
activitati importante. Esential este sa stiti sa-l controlati pentru a va putea
demonstra cunostintele, aptitudinile. Asa ca adio maini umede, ritmuri alerte
ale inimii, picioare tremurande, gura uscata inainte de a da un examen oral, de
a intra pe scena intr-o piesa de teatru, de a lua cuvantul in fata semenilor
etc.!
IATA SAPTE SFATURI ANTITRAC:
1. Ganditi pozitiv
Pentru acesta, imaginati-va un auditoriu entuziast, colaboratori incantati,
un public fermecat pentru a va reda increderea in sine. Nu va imaginati
scenarii catastrofale si puneti tot timpul binele inainte!
2. Fiti perfect pregatit
din punct de vedere profesional
Orice necunoastere va fi o sursa in plus de stres si, sub
influenta emotiilor si a fricii, riscati sa uitati pe loc ceea ce n-ati
aprofundat perfect. Pentru o intrunire la munca scrieti-va niste notite cu cateva
cuvante-cheie subliniate pentru a putea interveni in orice moment sau pentru a
va ajuta in cazul in care ati pierdut sirul discutiilor. Daca trebuie sa
invatati textul pe dinafara pentru o piesa de teatru sau pentru un examen la
facultate, recitati textul pana cand considerati ca ati retinut perfect
informatiile.
3. Antrenati-va
Cereti-i unui prieten sa va ajute sa va pregatiti. El poate sa va
asculte, sa joace rolul unui profesor, in caz de examen la facultate, va poate
pune intrebari si poate incerca sa va incurce. In acest fel va veti antrena
pentru a reactiona mai bine la reactiile celorlalti si nu veti fi depasit de
situatie.
4. Ritualizati
Marea majoritate a vedetelor au mici secrete antitrac, de exemplu,
un talisman pe care il ating inainte de a monta o scena, un aliment sau o
imbracaminte deosebita pe care il consuma sau o imbraca. Deci, si dumneavoastra
puteti incerca aceste mici secrete antitrac.
5. Nu va enervati, din
contra, relaxati-va!
Chiar inainte de interventia dumneavoastra incercati sa ramaneti
calm. In loc sa recitati a mia oara notitele si sa va enervati in acest fel,
relaxati-va: puteti asculta muzica sau va puteti plimba cateva minute in parc.
6. Controlati-va respiratia
Controlul respiratiei este esential. Inchideti ochii, asezati-va o
mana pe piept, cealalta pe abdomen, inspirati profund pe nas, apoi expirati
incet. Acest gest antistres trebuie repetat de mai multe ori inainte de
momentul ales.
7. Actionati cat mai repede
Nu va invartiti de colo pana colo lasand sa va treaca randul,
pentru ca nu se va intampla nimic altceva decat sa creasca stresul, si
incercati sa terminati cat mai repede posibil. Tracul, de fapt, se defineste ca
teama dinaintea unei probe, care dispare repede cand aceasta incepe. Nu exista
efecte secundare, nu va fie teama!
De dragoste nu trebuie sa
va speriati
Cand timiditatea este mai mare ca intensitate decat dragostea,
trebuie sa va luati inima in dinti si sa incercati sa faceti ceva! Indiferent
ca se numeste timiditate, anxietate sociala, frica de semeni, de fata cu
persoana care v-ar putea face cel mai fericit om de pe Pamant, simptomele sunt
aceleasi: inrosire, maini umede sau tremurande, balbaiala, ochi inlacrimati
etc.
Timizii viseaza mai repede
la o relatie decat s-o traiasca
Tacerea este refugiul anumitor persoane timide. In ceea ce
priveste intalnirile amoroase, unii timizi nu vin la intalnirile fixate cu
persoana iubita sau vin prea tarziu, sau se imbolnavesc. Dificultatea de a intalni
persoana iubita este atat de mare incat timidul prefera sa viseze la o relatie
mai degraba decat s-o traiasca.
Indragostitii sunt mereu
intimidati
Tremuratul si roseala timidului sunt datorate faptului ca el se
crede subapreciat. Din acest punct de vedere, el este preocupat de imaginea sa incat
uita sa se destinda pentru celalalt. El se considera o victima – in primul rand
a timiditatii sale – si asteapta sa fie cautat de catre celalalt. Indragostitul
care roseste se crede a fi ridicol, dar uita ca-l poate intimida si pe
partener.
Timiditatea trebuie dominata
Pentru vindecarea de timiditate, trebuie mai intai sa invatati sa
traiti cu ea pana in ziua cand va simtiti pregatit sa o depasiti. Pentru
aceasta, trebuie sa stiti sa va intelegeti sentimentele, adica de ce credeti ca
sunteti respins etc. Cel mai bine este sa exersati acasa la dumneavoastra, cu
un prieten sau o ruda, scena de care va temeti, pentru ca apoi sa infruntati
adevaratele scene. A lipsi de la o intalnire, apoi sa inventati o scuza de doi
bani, inseamna a va pacali pe dumneavoastra insiva si a va bate joc de
partener, pentru ca e probabil ca si el/ea sa fi avut trac, dar stia sa-l
ascunda.
Invingeti-va timiditatea
pentru a fi dumneavoastra insiva
Timiditatea este o dereglare inofensiva pe care cei mai multi
invata sa o depaseasca. Dar cand ea ajunge sa ne ingreuneze viata, provocandu-ne
suferinte in plan fizic si emotional, ea devine o problema de sanatate care
trebuie tratata inainte sa ne conduca catre izolare sau depresie.
In viata de zi cu zi, fiecare dintre noi a trebuit sa infruntam
situatii intimidante (examene, cuvantari in public, legarea unei discutii cu
necunoscuti). In mod normal, timpul si experienta conduc la disparitia acestei
jene. Dar cand ea devine cronica este mai dificil de pus la punct.
Timiditatea isi are originile
in copilarie
Exista fara indoiala cati timizi atatea tipuri de timiditate.
Adesea, in copilarie se pot gasi cauzele timiditatii. Un copil care a crescut
intr-un cadru familial prea protejat se va simti sufocat sau chiar exclus
intr-un cadru adult, la fel ca si un copil caruia i-au lipsit afectiunea si
intelegerea si care a suferit conflicte familiale. Deci, un individ care este
fragil din punct de vedere emotional va fi predispus suferirii in cursul vietii
de timiditate. De asemenea, esecurile scolare si mutarile neasteptate si dese
cresc riscurile timiditatii.
Manifestari fiziologice si
psihologice
In general, timiditatea consta intr-o atitudine tematoare, o stare
de jena excesiva si o lipsa de incredere in comportament fata de semeni. Dar ea
se poate ascunde si in spatele unui comportament agresiv, care indica o
neincredere in sine. Manifestarile sunt pe rand fiziologice si psihologice. O
transpiratie excesiva, o senzatie de sufocare, inrosire sau, din contra,
ingalbenirea fetei, balbaiala, tremurari, o intepenire musculara care produce
gesturi stangace sunt manifestarile fiziologice cel mai des intalnite la
timizi.
Pe plan psihologic, timidul se simte paralizat, incapabil de a
reactiona in vreun fel, concentrat pe obiectul fricii sale: semenul. El nu
examineaza relatia cu ceilalti decat sub raport dominant/dominat. In cazurile
extreme, isi imagineaza ca i se vrea raul, lui, celui care nu cere nimic
nimanui si care nu intereseaza pe nimeni.
Timiditatea nu are
tratament medicamentos
Tratamentul esential al timiditatii este cel al terapiei
comportamentale, care il ajuta pe timid sa depisteze complexe, rani morale si
frustrari. Adaptata tuturor varstelor, aceasta terapie permite infruntarea
progresiva a tuturor situatiilor care produc teama. Accentul se pune pe cauzele
actuale care produc probleme mai mult decat asupra celor inconstiente. Din
punct de vedere medicamentos nu exista tratament specific care sa vindece
timiditatea, chiar daca anumite medicamente contribuie la atenuarea pe moment a
simptomelor timiditatii. Practicarea sportului este eficace in acest caz,
demonstrandu-se un mod de integrare intr-un grup, care inlatura izolarea. La
copii, de exemplu, comportamentul parintilor este foarte important. Ei trebuie
sa-si incurajeze copiii inca de cand observa o scadere a increderii in ei
insisi, in viata scolara sau relationala.
Timiditatea nu este neaparat infrinarea expresiei unei
personalitati. Multi comici, cantareti si personalitati publice sunt dovada
acestui lucru, ei depasindu-si timiditatea odata urcati pe scena. Anumiti
timizi vorbesc, se exprima fara retineri si fara complexe, isi asuma riscul de
a fi luati la intrebari, dezaprobati. Timiditatea lor este ascunsa de
personalitatea complexa.
Parinti timizi cu copii
timizi
Chiar de la varsta de 2 ani si jumatate, un copil poate sa-si
manifeste timiditatea. Iata care sunt simptomele: la gradinita sau la scoala ii
evita pe ceilalti copii; nu vorbeste decat cu parintii si tace daca acestia sunt
insotiti de alte persoane necunoscute; refuza jocurile in grup; nu are
prieteni, daca este invitat la un coleg, va decide in ultimul minut sa nu se
duca; in clasa vrea sa treaca nevazut; cand este intrebat roseste si uita tot
ce avea de zis. Mai tarziu se va refugia in activitati individuale (lectura,
jocuri pe calculator).
Timiditatea nu este ereditara, chiar daca destul de frecvent, parintii
unui copil timid sunt si ei, la randul lor, timizi. Atitudinile parintilor pot
intari timiditatea, pentru ca, in general, copiii au tendinta de a reproduce
neincrederea parintilor cu privire la ceilalti pe care o observa la mama sau
tatal lor. Daca anumiti parinti isi subapreciaza inconstient copiii, facandu-i
sa nu mai aiba incredere in ei insisi, altii, vrand sa-si ajute copiii sa-si
depaseasca rezerva, ii fac incapabili sa intre mai tarziu in contact cu
ceilalti. O relatie prea stransa cu parintii de asemenea poate provoca
respingere pentru ceilalti si, in consecinta, timiditate. Sentimentul de a nu
fi ca toata lumea – dezvoltare timpurie sau retard intelectual – poate sta la
baza fricii sociale.
In ceea ce priveste integrarea intr-un nou grup social sau
inceperea unei noi activitati pentru un copil, timiditatea este normala, dar
devine problematica cand paralizeaza fizic copilul, care se teme de gandirea
celorlalti. Acest sentiment este insotit de frica de a nu fi inteles si-i
mobilizeaza toata energia in asa fel incat nu mai poate sa se gindeasca la cel
mai bun mod de a iesi din dificultate.
Parintii care vor sa-si
ajute copiii trebuie sa fie discreti
Lipsa de incredere trecatoare, timiditatea la copii este intarita
si de frica de parinti. De aceea, parintii trebuie sa fie subtili si sa-i ajute
sa-si exprime frica. Incurajindu-i fara incetare sa stabileasca contacte umane,
ei risca sa le mareasca frica si copilul se va gandi ca inclusiv parintii,
care-i stiu problema, nu-l inteleg si se va simti neiubit si-si va concentra
atentia mai mult asupra propriei persoane. Deci, daca vor sa-si ajute copiii sa
aiba relatii cu ceilalti, parintii trebuie sa fi discreti si sa-i ajute sa-si castige
autonomia, oferindu-le progresiv ocazia sa-si invinga timiditatea, care rar
devine patologica. Dar parintii pot apela si la teatru ca mijloc de debarasare
a fricii proprii pentru a juca un alt rol decat al sau, sporturile de lupta, ca
judo de exemplu, marindu-i copilului increderea in propria forta, iar
activitatile de creatie artistica ii permit sa exteriorizeze emotiile ascunse.
0 comentários:
Post a Comment