Popular posts

    Comentarii recente

    Recent Comments Widget

readers online

Jan 2, 2009

Bolile endocrine

6. Bolile endocrine
6.1 - Disfuncţiile glandelor sudoripare
6.2 - Impotenţă, frgiditate
6.3 - Hiperexcitabilitate sexuală
6.4 - Menopauza

6.1. Disfuncţiile glandelor sudoripare
Reprezintă o tulburare nu numai neplăcută, ci şi una medicală gravă. Glandele sudoripare sunt cele care formează sudoa­rea şi au rol atât de excreţie, cât şi de termoreglare a organismului. Disfuncţiile pot fi de scădere a secreţiei glandelor, dar şi de hipersecreţie.

Fitoterapie
Plante sudoripare sunt florile de soc, rădăcina de brusture, florile de tei şi rizomii de pir.
Infuziile de flori de tei şi de soc - se prepară din 2 linguriţe de plantă la o cană cu apă fierbinte. Lichidul se bea fierbinte, până la cantitatea de 500 ml pe zi.
Rizomii de pir - se face infuzie sau decoct, cu o linguriţă la cană, această plantă fiind recunoscută mai ales pentru conţinutul său bogat în zaharuri, săruri de potasiu şi siliciu.
Infuzia de frunze de nuc - preparată din o linguriţă de plantă la o cană cu apă. Se beau două căni pe zi, din ceaiul puţin îndulcit. Puteţi adăuga pentru acest ceai şi o jumătate de linguriţă de salvie.

Băi
Foarte eficiente sunt şedinţele de saună, cu o durată de 15 minute, nu mai dese de trei pe săptămână.
Acasă puteţi face o baie de abur, în camera de baie, unde temperatura aerului trebuie să fie între 38 şi 45 de grade. După expunerea la vaporii de apă puteţi face un duş de 1-2 minute.
Băile generale făcute cu frunze de nuc reprezintă un alt remediu al hipertranspiraţiei. Puteţi adăuga în apa de baie fie un ceai concentrat (4 linguriţe de plantă la o cană cu apă), fie chiar 5-6 linguri de palntă uscată şi mărunţită. Pentru transpiraţiile execive ale mâinilor şi picioarelor puteţi face băi locale cu aceeaşi formulă.

Alte remedii:
Unguent din frunze de nuc - maceraţi 15 g frunze mărunţite în 100 g ulei de floarea-soarelui, la temperatura camerei. După 7 zile, vasul în care se află acest amestec se pune pe baie de apă în fierbere şi se lasă timp de trei ore. Se strecoară lichidul prin tifon, se adaugă 15 g ceară de albine şi se pune din nou pe baia de abur pentru 30 de minute. Se ia de pe foc şi se amestecă până la răcire. Aceast unguent se aplică pe zonele în care transpiraţia este abundentă, o dată pe zi, de preferat seara.

6.2 Impotenţa şi frigiditatea
Absenţa libidoului sau diminuarea lui pot apărea atât la femei, cât şi la bărbaţi din cauze psihologice (cel mai adesea), dar şi datorită unor disfuncţii glandulare. La bărbaţi impotenţa ia forme mai grave - erecţie incompletă sau întreruptă, ejaculare precoce - şi devine o obsesie psihică pentru bărbatul incapabil să săvârşească actul sexual. Blocajul psihic, timiditatea exacerbată, abuzul de alcool, abstinenţa prelungită, neurastenia sunt alte cauze care conduc la impotenţă. Se folosesc plante afrodisiace, dar şi masaje, aromoterapie, formule care induc o stare de excitabilitate temporară.

Fitoterapie
Formula de ceai: frunze de lungoare, tuberculi de bujorei, inflorescenţa morcovului de câmp, seminţe de schinduf, rădăcină de ţelină, frunze şi rădăcină de loarea vântului, busuioc de câmp. Din fiecare plantă se pune câte o linguriţă la doi litri de apă clocotită. Ceaiul se fierbe un minut. Se beau 2 ceşcuţe pe zi, timp de o lună. La nevoie cura se poate repeta.Coriandrul conţine un ulei volatil afrodisiac care se poate obţine prin zdrobirea seminţelor. Se face un ceai din două linguriţe de plantă la o cană cu apă. Se consumă îndulcit cu zahăr sau miere.
Plante afrodisiace clasice:
Piperul negru - a fost folosit de asiatici încă din vechime: se prepară un decoct din 2 linguriţe de boabe de piper şi un litru de vin. Se fierbe 15 minute, apoi se filtrează vinul.
Sirop din piper - o linguriţă de piper pisat se fierbe în 250 ml de apă timp de 15 minute. Se mai lasă 10 minute în ibric şi se beau trei-patru linguri, la nevoie.Ţelină cu piper negru - 20 g de seminţe de ţelină şi 10 g de piper negru se fierb 15 minute în 250 ml de apă. Se lasă 10 minute în repaus, se strecoară şi se beau 2-3 linguri pe zi.
Morcovul - are şi el puteri afrodisiace când este consumat crud. Orientalii au descoperit ca uleiul volatil din rădăcina morco­vului este un puternic afrodisiac.
Ardeiul iute roşu - consumat ca atare, pune în mişcare circulaţia sanguină.
Sparanghelul crud - cu puţin ulei de floarea-soarelui, sare şi piper pisat, acrit cu suc de lămâie sau oţet, o reţetă cunoscută în Extremul Orient, Grecia Antică şi în Imperiul Roman.

Plante afrodisiace exotice:
Ginseng - pe lângă calităţile de tonic general, Ginsengul are o puternică acţiune stimulantă a glandelor sexuale.
Extractul de Coca - se consumă în America de Sud pentru eliminarea inhibiţiei şi îmbunătăţirea performanţelor sexuale.
Boabele de cacao - erau folosite de azteci într-o băutură tonică, asemănătoare cu ciocolata caldă. Feniletilenamina, substanţă care se află în compoziţia boabelor de cacao, măreşte libidoul şi potenţa.
Avocado - conţine o substanţă numită bromocriptină, ce are efecte stimulante pentru activitatea sexuală.

Alte remedii:
Laptele de tigru - este un vechi remediu chinezesc obţinut din 1 litru de lapte, 1 lingură de drojdie de bere, 100 ml de alcool şi miere de albine, după gust. În această compoziţie se macerează timp de 6 zile 200 g de smochine, o ceapă şi o ţelină, ambele rase. Se strecoară şi se bea câte o ceaşcă pe zi.
Vin cu mirodenii - o sticlă de vin alb, 30 g de rubarbă, 30 g de ginseng, o linguriţă de scorţişoară, o linguriţă de vanilie. Se fierb împreună 5 minute, iar băutura obţinută se consumă caldă sau cu gheaţă.
Ciocolata zeilor - 2 linguri de cacao, 2 linguri de miere, o linguriţă de vanilie şi 250 ml de apă. Se fierb împreună 2-3 minute, apoi amestecul se răceşte şi se toarnă peste 20 ml de coniac. Se adaugă câteva cuburi de gheaţă.
Vinul de iris - praful de stânjenel este considerat a fi un bun afrodisiac pentru ambele sexe. Iată o reţetă pentru vinul de iris: la un litru de vin alb sec se pun 1 g de scorţişoară, 8 g de rădăcină de iris, 8 g de ghimbir uscat şi 125 g de zahăr. Lăsaţi-l 24 de ore şi apoi filtraţi-l. Adăugaţi 50 ml de lapte şi 6 migdale proaspete, pisate. Amestecaţi bine şi lăsaţi-l să se învechească o lună. Se consumă câte un pahar pe zi.

Afrodisiace locale
Există multe afrodisiace puternice care se aplică direct pe organele sexuale. Ele sunt eficiente în principal datorită proprietăţilor lor de încălzire sau de răcire.
Uleiul natural din lemn de santal amestecat cu puţin praf de ghimbir şi scorţişoară este una dintre reţete.
Uleiul de cuişoare care este diluat într-un ulei de bază sau combinaţia de camfor şi ulei de floarea soarelui pot avea rezultate revitalizante.

Aromoterapie
Puteţi folosi beţişoare parfumate cu ulei de santal, patchouli, scorţişoară sau lemnul şarpelui, arse în fiecare extremitate a camerei.
Uleiuri aromatice - esenţă de ienupăr, santal, cuişoare, levănţică sau pin. Puneţi 5 g de ulei în 100 ml alcool şi pulverizaţi pe lenjeria de pat.

Masaj
Prima etapă o constituie gomajul cu un preparat după o reţetă orientală. Amestecaţi 3 linguri de orez brun nedecorticat, 2 linguri de mac, 2 linguri de germeni de grâu, o jumătate de pulpă de avocado şi 4-5 linguri de germeni de porumb. Mai adăugaţi 3 picături de esenţă de santal sau două picături de ulei de iasomie. Amestecaţi bine ingredientele într-un vas de sticlă sau de ceramică până când capătă consistenţa unei paste care poate fi întinsă pe piele. Începeţi masajul cu spatele, apoi pe braţe, piept, gât şi picioare. După ce masaţi fiecare din aceste zone, colectaţi pasta şi înfăşuraţi corpul într-un cearceaf sau un prosop. Faceţi un duş călduţ şi puteţi trece la a doua parte a masajului.A doua etapă constă în masarea întregului corpul cu uleiuri sau esenţe de masaj. Se fac mişcări circulare, cu podul palmei, moderate ca intensitate.

Formula 1 - ulei sau esenţă de trandafir, santal, iasomie, ulei de migdale sau floarea soarelui.
Formula2 - ulei sau esenţă de piper negru, portocală, busuioc, ulei din germeni de porumb.

Apiterapie
Ceai de hrean cu miere - frunzele şi florile de hrean proaspete (50 g) se spală şi se lasă să se usuce, cele uscate (25 g) se folosesc ca atare. Se pun la fiert într-un vas cu 200 ml de apă, acoperit cu capac, timp de 5 minute. Se lasă să se răcească, apoi se strecoară. Se adaugă câte 50 g de miere la 100 ml de lichid şi se amestecă până la omogenizarea completă. Se administrează câte trei linguri pe zi, după mesele principale. Puteţi ţine cura timp de două săptămâni pe lună, trei luni la rând.

6.3 Hiperexcitabilitatea sexuală
Anafrodisiacele se folosesc în cazul hiperexcitabilităţii sexuale, la persoanele cu un apetit sexual ieşit din comun, pentru calmarea şi liniştirea sistemului nervos central şi periferic.

Fitoterapie
Conurile de hamei - au un miros puternic, plăcut aromat, iar gustul amar-astringent. Datorită uleiurilor pe care le conţine, hameiul este un sedativ al sistemului nervos şi este un calmant al excitaţiilor sexuale. Se prepară o infuzie, din două linguriţe la cană şi se beau două căni pe zi.
Talpa gâştei - are proprietăţi anafrodisiace şi de inhibare a sistemului nervos central, asemănătoare valerianei. Se recomandă în toate stările în care organele sunt antrenate într-o excitaţie nervoasă. Se poate folosi sub formă de ceai (15 g de plantă mărunţită la 200 ml de apă), din care se iau 3-5 linguri pe zi, sau sub formă de tinctură. Tinctura de talpa gâştei se prepară din 20 g de plantă macerată în 100 ml de alcool, timp de 7-8 zile. Se iau 20-30 de picături diluate într-un pahar cu apă, de 2-3 ori pe zi.

Aromoterapie
Puneţi aproape de pernă un săculeţ cu conuri de hamei. Conurile de hamei conţin, într-o proporţie apreciabilă (de 0,5 la sută din masa de substanţe active), uleiuri volatile, dintre care acizii lupulinici sunt adevărate sedative şi anafrodisiace. Conurile trebuie să fie schimbate la 10 zile.
Atenţie!Nu apelaţi la valeriană, este destul de greu de dozat ca să fie doar calmantă şi în doze reduse are chiar efect excitant asupra sistemului nervos. Cu succes puteţi folosi talpa gâştii, care conţine cantităţi mici de alcaloizi, cu efecte de inhibare a sistemului nervos central, chiar anafrodisiac.

6.4 Menopauza
Reprezintă încetarea funcţiei ovariene şi se instalează, în mod natural, în jurul vârstei de 50 de ani. Apariţia menopauzei determină o serie de modificari majore ale sistemului cardio­vascular şi osos, cu consecinţe importante asupra sănătăţii femeii. Menopauza poate fi şi provocată de intervenţiile chirurgicale care au scop extirparea ovarelor, organele răspunzatoare în cea mai mare parte de producerea hormonilor sexuali ai sexului feminin. Scăderea estrogenilor şi progesteronului din sânge aduce modificări în întreg organismul, modificări care crează o stare de invaliditate pentru multe femei.
Primele manifestări sunt transpiraţiile şi bufeurile datorate simptomatologiei vasomotorii, accelerarea osteoporozei, creşterea riscului apariţiei bolilor coronariene, mai ales a infarctului miocardic, depresiile şi labilitatea psihoemoţională, scăderea libi­doului, atrofierea vaginului şi a uretrei.
În afara acestor simptome neplăcute, menopauza se manifestă şi prin efecte negative care apar la mulţi ani după oprirea ciclului menstrual. Cele mai importante sunt: afecţiunile cardiovasculare şi osteoporoza (cauza multiplelor fracturi care apar la femeile în vârstă).

Dieta
Respectaţi o dietă echilibrată, cât mai bogată în elemente nutritive. Greutatea corporală trebuie să se menţină în limite normale. Consumaţi alimente bogate în calciu (produse lactate, salată verde, spanac, urzici, ştevie, broccoli, ardei gras) şi în fitoestrogeni (produse pe bază de soia, cereale, năut, fasole, mazăre, linte).
Luaţi, primăvara şi toamna, suplimente de vitamine (A, C, E, complex B) şi minerale (calciu, magneziu, seleniu, zinc).
Evitaţi cafeaua, zahărul, mâncărurile grase sau prea condimentate, băuturile carbogazoase, sarea. Faceţi cât mai multă gimnastică - exerciţiile fizice sunt esenţiale în menţinerea unui bun tonus fizic şi psihic. Gimnastica aerobică, fitness-ul, dar şi plimbările lungi, mersul pe bicicletă, dansul, alergările în parc sunt indicate pentru femeile care se apropie de vârsta menopauzei, dar şi pentru cele care au ajuns deja în această etapă a vieţii lor.

Fitoterapie
Infuzia din flori, frunze şi fructe de păducel are efect sedativ şi calitatea de a exercita o acţiune calmantă asupra sistemului nervos. În plus, poate scădea puţin şi tensiunea arterială. Ceaiul se prepară din o linguriţă de plantă opărită cu o cană de apă. După 15 minute se strecoară, se îndulceşte şi se bea în cursul unei zile.
Pentru un efect mai puternic, puteţi asocia păducelul cu talpa-gâştei şi cu valeriană.

No comments:

Google translate

Followers

Subscribe Now