Popular posts

    Comentarii recente

    Recent Comments Widget

readers online

Apr 27, 2012

Toxoplasmoza

toxo1

1. DEFINIŢIE

Ø zoonoză, produsă de protozoarul Toxoplasma gondii, care la om se manifestă sub 2 forme: congenitală (severă prin distrugeri ale SNC, oculare şi viscerale) şi dobândită (ganglionară, septicemică, oculară sau inaparentă).

2. ETIOLOGIE
Ø Toxoplasma gondii, protozoar ce face parte din clasa Sporozoare, existând sub formă de: trofozoit (formă invazivă, responsabilă de manifestările acute ale bolii), chist (responsabil de infecţia persistentă şi latentă), oochist (se întâlneşte numai la pisică-singurul animal la care parazitul înscrie un ciclu evolutiv complet)
Ø este sensibil la căldură (la 560C, moare în 10 minute), la frig (la -200C), e distrus de alcool, fenol, formol, acizi, baze tari.
3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Boala are o evoluţie endemică-sporadică, fiind mai frecventă la cei care lucrează în sectorul zootehnic.
4. DIAGNOSTIC POZITIV
4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

Toxoplasmoza dobândită
Ø de cele mai multe ori este latentă şi frecvent are manifestări clinice benigne: limfadenopatie cervicală, suboccipitală, supraclaviculară, axilară, inghinală (ganglionii sunt mici, fermi sau moi, mobili, nedureroşi, nu supurează); febră, mialgii, artralgii, cefalee, angină, exantem maculopapular, urticarie.
Ø formele grave apar deobicei la organisme cu imunitate compromisă; ele se manifestă ca infecţii severe cu febră ridicată, stare generală alterată, artralgii, erupţii cutanate, meningoencefalită, pleuropneumonie, miocardită, hepatită, corioretinită.
La bolnavii cu SIDA la care s-a produs o reactivare a toxoplasmelor din creier, pot apare leziuni focale sau sub formă de noduli microgliali diseminaţi, care produc o encefalită difuză, cu evoluţie rapidă şi exitus în câteva zile.
Toxoplasmoza congenitală
În cazul în care mama se infectează în cursul sarcinii, infecţia ajunge la nivelul placentei, difuzând în sângele fetal. În cursul primului trimestru al sarcinii, infecţia fetală este rară, dar gravă, producând frecvent avortul; în cel de-al treilea trimestru este frecventă, dar benignă. Dacă copilul se naşte viu, boala poate fi latentă, gravă sau atenuată.
Ø formele grave se manifestă prin: atingere multiviscerală, sindrom hemoragic, icter, hepatosplenomegalie, encefalopatie şi deces rapid sau sechele neevolutive ale unei maladii fetale cu hidro sau microcefalie, calcificări intracraniene, corioretinită.
Ø formele atenuate sunt: oculare (microftalmie izolată, strabism, corioretinită), neurologice (hipotonie, somnolenţă tranzitorie), hepatice (icter la câteva săptămâni).
Ø boala latentă în perioada neonatală se poate exprima mai târziu prin retard psihomotor din ce în ce mai manifest, convulsii, hidrocefalie.

4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Ø Izolarea parazitului: în culturi de celule sau inoculare subcutanată sau intraperitoneală la şoarece.
Izolarea toxoplasmelor din fluidele organismului, reflectă stadiul acut al bolii, în timp ce izolarea chisturilor din ţesuturile obţinute prin biopsie, constituie o dovadă a unei infecţii mai vechi.
Ø Imunodiagnostic:
1. Testul de culoare (Sabin-Feldman), care măsoară în special IgG, fiind sensibil şi specific.
2. Reacţia de imunofluorescenţă indirectă, măsoară aceeaşi anticorpi ca şi testul de culoare şi este larg utilizată în practică.
Anticorpii decelabili prin aceste reacţii apar la 1-2 săptămâni după infecţie, ating titruri ridicate (peste1/1000) în 6-8 săptămâni şi scad treptat după câteva luni. Titrurile scăzute (1/4-1/64), pot persista toată viaţa.
3. Testul RIF (Remington) care decelează anticorpii IgM, este folosit pentru diagnosticul infecţiei acute. Anticorpii IgM apar în primele 5 zile de la infecţie şi dispar precoce. Reacţii fals pozitive pot fi date de factorul reumatoid, de IgG anti-toxoplasma care pot bloca detectarea anticorpilor IgM. Unii bolnavi cu imunodepresie, cu toxoplasmoză acută şi majoritatea celor cu toxoplasmoză oculară activă, pot să nu aibă anticorpi IgM, evidenţiaţi prin RIF.
4. Metoda ELISA, care determină atât anticorpii IgM cât şi IgG.
5. IDR cu toxoplasmină, evidenţiază starea de hipersensibilitate întârziată; reacţia devine pozitivă la 3-4 săptămâni de la infecţie şi se menţine astfel toată viaţa.
Diagnosticul infecţiei recente
Ø creşterea titrului în două diluţii seriale pe seruri recoltate la un interval de 3 săptămâni, sau seroconversia de la un titru negativ la unul pozitiv; un singur test pozitiv, cu orice metodă, nu dovedeşte o infecţie acută;
Ø un test de culoare sau RIF cu titru peste 1/1000, un titru RIF-IgM peste 1/80 sau ELISA IgM peste1/256 semnifică o infecţie dobândită recent.
Diagnosticul infecţiilor reactivate
Ø nivelul anticorpilor IgG este scăzut, sub 1/1000, iar anticorpii IgM sunt absenţi.
Diagnosticul infecţiilor la gravide
Ø se efectuează RIF-IgM sau IgM ELISA, care dacă sunt pozitive indică o infecţie acută;
Ø în absenţa acestora, se face RIF IgG, care dacă este peste 1/1000 se repetă la 3 săptămâni; dacă rămâne stabil, rezultă că infecţia are peste 8 săptămâni şi riscul pentru nou-născut este mic;
Ø detectarea antigenelor toxoplasmei în lichidul amniotic.
Diagnosticul infecţiei la făt şi nou-născut
Ø detectarea anticorpilor IgM şi IgA în circulaţia nou-născutului (anticorpii IgA sunt sintetizaţi precoce la făt, fiind prezenţi în titru crescut la nou-născutul infectat);
Ø examinarea ecografică a creierului fetal;
Ø culturi pe fibroblaşti sau inoculare la şoarece a sângelui fetal sau a lichidului amniotic.
4.3 DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Rezervorul de infecţie
- gazde definitive- felinele, care excretă prin fecale oochişti, care după 5 zile devin infecţioşi, păstrându-şi capacitatea infectantă mai multe luni de zile, în solul umed sau în apă;
- gazde intermediare- mamifere şi păsări, în care paraziţii sunt închistaţi în diferite ţesuturi, în special în muşchi şi creier;
- omul bolnav, numai în cazul transmiterii transplacentare.
2. Transmiterea:
- pe cale digestivă, prin consumul cărnii de porc, oaie, bovine, păsări care conţine chisturi de toxoplasme, sau a altor alimente contaminate cu oochişti eliminaţi de pisică;
- contact cu excremente de pisici (mâini murdare), sau pe cale aeriană (aer contaminat);
- transplacentar, dacă infecţia survine în cursul sarcinii;
- prin sânge sau transplant de organe.
3. Receptivitate
- generală, crescută pentru formele inaparente.
4. Imunitate
- scăderea imunităţii organismului în care infecţia există în stare de latenţă, determină reactivarea acesteia şi diseminarea sistemică a parazitului
Profilaxie şi combatere
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie uman
Ø depistare: ancheta epidemiologică, clinic, examene de laborator;
Ø izolarea cazurilor grave, obligatorie în spital;
Ø declarare numerică, periodică.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
Ø depistarea infecţiei acute la gravide; în primele 3 luni se indică avortul terapeutic, peste 3 luni tratament şi profilaxie cu sulfamide şi Spiramicină, 21 de zile;
Ø prevenirea infecţiei prin prelucrarea termică a cărnii, spălarea fructelor, legumelor, evitatrea contactului cu pisicile, spălarea mâinilor după manipularea cărnii, (oochiştii sunt distruşi de căldura uscată 660C sau de apa fiartă).
3. Măsuri faţă de receptivi
Ø chimioprofilaxie în accidentele de laborator cu Pirimetamină 50mg de două ori pe zi, 2 zile sau 25mg de două ori pe zi, 4 zile, împreună cu sulfamide 4g/24h sau Fansidar 2 comprimate/săptămână.
5. TRATAMENT
Ø asocierea de Pirimetamină cu Sulfadiazină, în cură de 4-6 săptămâni;
Ø la adult doza de atac este de 100-200mg Pirimetamină, în prima zi, iar la copil 2mg/kg, în primele 2-3 zile; doza de întreţinere este de 1mg/kg, maxim 25mg/zi, administrate la 3-4 zile interval.
Deoarece Pirimetamina poate provoca depresie medulară, se asociază acid folic 6-10mg/zi.
Ø Sulfadiazina se administrează în doză de 50-75mg/kg/zi, în 4 doze.
Trebuie asigurată o diureză bună pentru prevenirea accidentelor renale.
Tratament Naturist
Toxoplasmoza.
În faza acută a bolii se dă tinctură de propolis 2 picături la fiecare 5 kg corp. Se pune pe miez de pâine se mestecă bine în gură, apoi se înghite de 3 ori pe zi. Acesta ajută la inhibiţia multiplicării toxoplasmelor.
Se face unde este cazul tratamentul encefalitei toxoplasmozei.
Profilaxie: pentru forma congenitală, examen serologic al mamei.
Depistarea animalelor infectate (rezervorul de boală).
Măsuri de dezmuştizare, dezinsecţie.
Tratamentul:
Este bine să se facă în spitalele de specialitate.

No comments:

Google translate

Followers

Subscribe Now