-->

Bolile regiunii ano-rectale

Bolile regiunii ano-rectale.
Ano-rectitele (proctitele) şi rectitele (recto-sigmoiditele)

Ano-rectitele sunt inflamații ale regiunii ano-rectale, iar rectitele sau recto-sigmoiditele sunt inflamații ale mucoasei recto-sigmoidiene.
Acestea au acelaşi tratament așa că sunt prezentate împreună din acest motiv.

Sunt determinate de:
Ano-rectitele şi rectitele de natură medicamentoasă sunt determinate de folosirea în exces a unor medicamente ca supozitoarele sau chiar instilaţiile iritante sau clisme. In acest caz pe lângă durerea prezentă sau arsuri în această regiune se mai poate observa şi sângerarea. Ca tratament se indică doar întreruperea acelor medicamente şi totul va reintra în normal fără alte tratamente.
Ano-rectitele sau rectitele radioterapice se întâlneşte în cazul tratamentelor de acest fel a organelor din apropiere. Se prezintă la început cu hemoragii apoi apare atrofierea mucoasei. La această afecţiune nu există tratament pentru refacere. Ce s-a distrus este bun distrus fără a mai fi refăcut.
Ano-rectitele tuberculoase, sifilitice, blenoragice, dizenterice sunt produse de aceste afecţiuni şi pentru că cel care sufere de acestea este de obicei internat într-un spital de specialitate nu are rost să ne ocupăm de acestea.
Ano-rectitele şi rectosigmoiditele parazitare sunt cel mai des întâlnite în dizenteria amibiană, balantodoză şi mai rar în lambliază, tricocefaloză, strongiloidoză, etc. La acestea tratamentul este doar cel de îndepărtarea parazitului. O dată ce nu mai sunt paraziţi va dispare şi afecţiunea aceasta.
Ano-rectitele şi rectitele micotice sunt determinate de specii din genul Candida (C.albicons). Acestea sunt cele mai frecvente din cauza folosirii antibioticelor în exces. In acest caz tratamentul se poate face şi cu tratamente naturiste. La această afecţiune se adaugă senzaţia de scaun imperioasă fără a putea efectiv să facă ci doar această senzaţie este prezentă permanent. De asemenea această senzaţie este dureroasă. In cazul în care totuşi se produce scaunul este în cantitate mică iar acesta este plin de mucozităţi şi membrane micotice.

Tratament:
Supozitoare cu propolis câte unul în fiecare seară, ar fi foarte util.
Se vor face ceaiuri la care se va adăuga o linguriţă de bicarbonat de sodiu alimentar. Acesta nu se va pune în ceaiul fierbinte ci doar înainte de a se bea, nu când ceaiul este fierbinte. Aceste ceaiuri se vor putea bea de 3 ori pe zi câte o cană. De asemenea se indică să se facă clisme cu aceste ceaiuri în care de asemenea se va pune bicarbonat. Clismele se fac doar seara zilnic, până la trecerea afecţiunii.

Se vor folosi una din următoarele plante:
-Gălbenele(flori)-infuzie din 2 linguriţe de flori mărunţite la o cană de apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se va strecura. Se va pune bicarbonat de sodiu alimentar- o linguriţă la cană, apoi se va bea cu înghiţituri mici. Se poate bea şi îndulcit cu miere polifloră, dacă se doreşte. In cazul clismelor se va face cu cantitatea dublă de plantă.
-Muşeţel (flori) 2 linguriţe de flori mărunţite se vor pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se vor strecura. Se va introduce o linguriţă de bicarbonat de sodiu alimentar şi se poate consuma 3-4 ceaiuri pe zi, dacă se doreşte se poate şi acesta îndulci cu miere preferabil polifloră. Clismele se vor face tot cu acest ceai neîndulcit şi cu cantitate dublă de plantă.
-Pelin plantă 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune în 250 ml de apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute după care se va strecura şi după răcire se va pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu alimentar. Se poate de asemenea îndulci cu miere polifloră după gust. Se poate şi din această plantă să se facă clisme dar cu cantitatea de plantă dublă.
-Salvie (plantă) se vor pune 2 linguriţe la o cană de apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute după care se va strecura. După răcire de asemenea se va pune bicarbonat de sodiu alimentar o linguriţă şi se va putea consuma tot îndulcit cu miere polifloră. Clismele vor fi făcute cu cantitate dublă de plantă.
-Se mai pot folosi fructele de afin care s consumă aşa cum sunt în cazul în care este sezon sau aveţi proaspete, dacă nu este preferabil să se facă ceai din ele sau să se folosească tinctura.
-Tinctura de propolis se poate folosi luând câte 2 picături la fiecare 5Kg. \corp de trei ori pe zi, înainte de mese. Se va pune pe pâine şi se mestecă bine în gură după care se va înghiţi. Se mai pot folosi supozitoare cu propolis în acest caz folosindu-se supozitoarele cu 0,5g propolis la supozitor. Se vor lua două supozitoare pe zi. Unul dimineaţa şi unul seara.
 

Ano-rectitele şi recto-sigmoiditele alergice. Acestea sunt provocate de o sensibilitate a mucoasei din această zonă, faţă de unele medicamente sau alimente pe care le ia bolnavul.
Ca tratament este suficient să se îndepărteze această cauză şi afecţiunea va trece de la sine.
Anorectitele şi recto-sigmoidele banale, de diferite cauze comune se pot prezenta sub diferite forme: catarale, hemoragice, atrofice, etc.
Toate acestea au ca simptom comun durerea care uneori este foarte puternică, iar în timpul defecaţiei este mai violentă. Se mai poate să fie sângerări, de asemenea secreţii seroase sau muco-purulente.
Importanţă majoră prezintă igiena locală care se va face cu mare atenţie. Se pot face ceaiuri cu care se vor face spălături sau clisme cu ceaiuri din următoarele plante: afin, anghinare, arnică, brustur, busuioc, frasin, gălbenele, muşeţel, nalbă, stejar, tătăneasă, urzică.
Spălăturile se vor face cu ceaiuri şi apă la temperatura cât mai apropiată de cea corporală.
In cazul durerilor se vor folosi comprese calde cu apă simplă sau cu diferite plante. Se va face de asemenea tratament pentru situaţia în care este momentan, respectiv constipaţie sau diaree.
Odată cu aceste tratamente se va înlătura şi cauza care le produce.
HEMOROIZII
Hemoroizii sunt dilataţii varicoase ale plexurilor venoase hemoroidale. Ei sunt constituiţi din venele sub-mucoase sau subcutanate, arteriole ne modificate, cu un grad de fibroză şi infecţie cronică înconjurătoare. Se întâlnesc la vârste adulte şi nu produc întotdeauna tulburări.
Se întâlnesc:
-Hemoroizi interni sau sub-mucoşi care se dezvoltă din plexul hemoroidal superior, ce comunică cu sistemul venei porte.
-Hemoroizi externi subcutanaţi care comunică cu sistemul venei cave inferioare
-Hemoroizi intermediari situaţi în canalul anal, acoperiţi cu epiteliul plat, poli-stratificat al acestuia.
In majoritatea cazurilor hemoroizii sunt mici şi nu incomodează pe om, decât că produce o jenă la statul pe scaun, sau când merg la Wc. Când se măresc şi trombozează atunci produc dureri şi sângerări. Din cauza durerii unii bolnavi preferă să nu meargă la Wc şi să nu mai mănânce lucru care duce la o anemie puternică sau chiar la o slăbire a organismului.
Crizele acute cu dureri pot să dureze câteva zile. Ca o complicaţie există hemoragia şi infecţia.
Factorii care determină apariţia acestei afecţiuni sunt foarte mulţi, dar vom enumera câţiva care sunt mai frecvenţi: regimul alimentar necorespunzător cu multă hrană foarte consistentă şi cu lipsă de vegetale şi celuloză, caz în care se indică folosirea tărâţelor de grâu luate după sau înainte de fiecare masă. De asemenea lipsa exerciţiilor fizice şi o viaţă sedentară. Eforturi mari la defecaţie datorită faptului că există o constipaţie cronică. Din această cauză se vor face eforturi la defecaţie. Consumul în exces al cafelei, ciocolatei, cola, care toate creează mâncărimi anale la defecaţie.
 

Tratament:
In crizele dureroase o baie de şezut cu plante medicinale, caldă calmează durerea. Se va combate constipaţia cu tratamentele care sunt descrise la constipaţie. In această perioadă este bine ca bolnavul să stea la pat până trece criza dureroasă. Se vor consuma laxative din plante medicinale mai slabe pentru ca scaunul să se producă uşor.
Se vor consuma tărâţe de grâu, care sunt foarte indicate în toate aceste afecţiuni. Pentru aceasta se vor consuma de trei ori pe zi câte o lingură care se va putea lua înainte de masă, după mese sau chiar se poate pune în diferite alimente pentru a fi mai uşor de luat. Aceasta contribuie nu numai la o alimentare cu suficiente fibre vegetale ci şi la alimentarea cu o serie de minerale care sunt conţinute în aceste fibre şi care vor contribui la vindecarea mucoasei.
De asemenea este indicat să se consume iaurt în special din lapte ne pasteurizat care are acidofilus în el şi poate să refacă flora intestinală.
In cazurile infectate se va opta pe administrarea unui supozitor cu propolis 0,5g propolis la supozitor, care se va pune după ce a fost spălată regiunea cu ceaiuri din plante. Acesta calmează şi durerea şi produce cicatrizarea, dacă nu se mai fac eforturi la defecaţie.
Uleiurile de cătină care sunt cu foarte multe vitamine sunt foarte indicate să se folosească, ungând zona după fiecare defecaţie.
Plantele medicinale care se folosesc pentru spălături sunt: afin, alun(coaja albă), angelică, brustur, busuioc, castan, coada-şoricelului, creţişoară, frasin, gorun, gutui(In special seminţele), muşeţel, nalbă, păpădie, pedicuţă, plop negru( muguri), răcuşor, stejar, tătăneasă.
Din aceste plante se pot face şi unguente care se fac punând peste 50 g de plantă mărunţită, puţin alcool , doar cât să le umezească. Se lasă apoi timp de 24 ore după care se va pune acest conţinut într-o cratiţă pe baia de apă şi se va pune 250 ml de ulei vegetal. Se va lăsa să fiarbă pe această baie timp de 3 ore, după care se va strecura. Se va lăsa apoi 24 ore pentru decantare şi după această perioadă se va turna din nou în cratiţă bine înţeles separându-se de ceea ce s-a decantat. Se mai adaugă încă 30 de grame de ceară de albine care se va lăsa să se topească, după care se va lua de pe foc. Se va turna în recipiente potrivite după răcire. In timpul răcirii se va mesteca permanent deoarece are tendinţa să se stratifice la răcire. In cazul în care se doreşte o cremă mai consistentă, se mai poate pune ceară topindu-se din nou. Dacă este prea consistentă se poate adăuga ulei.
Se va folosi doar perioade scurte până trece episodul dureros şi se va întrerupe deoarece folosirea în exces poate să subţieze pielea şi la o nouă constipaţie se pot produce rupturi şi afecţiuni mai grave.
In cazurile infectate se va prefera folosirea de propolis unguent care există sub denumirea de Propoderm, sau chiar supozitoare pe perioada episodului acesta. In unele cazuri acesta produce mâncărimi anale, caz în care se va întrerupe pentru o perioadă de câteva zile acest produs putându-se relua după 2-3 zile din nou.
Se spune că frunzele de stejar care conţin gogoşi sunt cele mai eficiente la băi şi vindecă întotdeauna. Au foarte mult tanin într-adevăr şi produc strângerea ţesuturilor şi poate din această cauză se petrec aşa de dese vindecări cu tratamentele cu frunze din acestea.
Preparare- se vor strânge frunze care conţin aceste gogoşi cum li se spune în popor şi se vor pune 20 de frunze , după ce se mărunţesc în 250 ml de apă rece. Se vor fierbe apoi timp de 10 minute la foc domol. Se vor lăsa timp de 10 minute acoperite după care se vor strecura. Se va folosi la spălături locale sau chiar comprese care se vor pune pe o bucată de pansament steril şi se aplică local de mai multe ori pe zi, până la vindecare.
Share on Google Plus

About Admin

Sa ne indreptam atentia mai mult la sanatatea noastra, folosind arta traiului sanatos, care presupune disciplinarea mintii si a corpului nostru, neuitand ca de hrana si de bautura ce o inghitim, ca si de aerul pe care il respiram depinde sanatatea noastra.

0 comentários:

Post a Comment