Popular posts

    Comentarii recente

    Recent Comments Widget

readers online

Jul 31, 2009

Afectiunile splinei


Splina este un organ mare cam cat un pumn, aflat in zona superioara a abdomenului, intre coaste si diafragma, avand un rol foarte important pentru o imunitate puternica. Ea cantareste aproximativ 200 de grame si are o culoare inchisa.
Rolul ei pentru imunitate este asemanator cu cel al ganglionilor limfatici, caci produce elemente esentiale pentru organism pentru a tine la distanta infectiile si virusurile.

Afectiunile ovarelor


Durerea de ovare este localizată în abdomenul inferior şi, în funcţie de cauză, poate să radieze în zona lombară sau în coapse. Durerea poate fi intermitentă sau continuă şi o poţi resimţi ca o senzaţie de înţepătură, arsură sau o durere surdă.
Uneori, durerea este abia perceptibilă, alteori e foarte gravă. Poate să se înrăutăţească în anumite situaţii, de exemplu atunci când urinezi sau când faci efort fizic.

Afectiunile glandei tiroide

Afectiunile tiroidiene sunt in general mai des intalnite la femei decat la barbati. De cele mai multe ori, femeile ignora simptomele, punandu-le pe seama altor afectiuni (menopauza sau depresie). De asemenea, exista un risc crescut de a prezenta afectiuni tiroidiene dupa sarcina. Glanda tiroida poate elibera hormoni tiroidieni in exces (hipertiroidism) sau intr-o cantitate insuficienta (hipotiroidism).

Jul 30, 2009

Afectiuni ale glandelor salivare


Afecţiunile celor 3 perechi de glande salivare sunt rare. Uneori constau numai din tulburări funcţionale cum sunt în unele cazuri hipersecreţia salivară (sialoree) sau hiposecreţie (asialie). Creşterea cantităţii de salivă în cavitatea bucală (sialoree) însoţeşte unele stomatite, diferite alte afecţiuni digestive, nervoase, ca şi intoxicaţiile cu unele medicamente (strofantină, digitalină, etc). Scăderea secreţiei salivare (asialia) se întâlneşte în diabet, în diferite boli însoţite de deshidratarea organismului ca şi în intoxicaţiile cu nicotină, opiu, atropină, etc.

Afectarea ficatului cu diabet

Afectarea ficatului cu diabet şi preparat hipoglicemiant.

Se pot folosi următoarele plante medicinale: afine (100g), teci uscate de fasole (100g), rădăcină de obligeană (100g), seminţe de armurariu (100g), seminţe de schinduf (100g), rădăcină de păpădie (100g).
Se vor măcina separat fiecare din aceste plante. Fiecare trebuie să fie trecută apoi în câte un recipient de sticlă curat şi acoperit cu câte 500 ml alcool alimentar de 70 grade (sau ţuică tare)- adică la fiecare parte de plantă se va pune 5 părţi alcool alimentar (nu sanitar). Este bine ca fiecare din plante să fie mărunţite cu râşniţa de cafea transformându-se în praf fin. Atenţie însă la seminţele de armurariu, pentru că acestea se oxidează foarte repede şi va trebui ca imediat ce le-am măcinat să le punem în alcool pentru că altfel se oxidează şi-şi pierd din proprietăţi.
Se vor ţine apoi timp de 15 zile la temperatura camerei având grijă ca să le agităm zilnic de 2-3 ori pentru a omogeniza acest preparat. După 15 zile se vor strecura apoi se vor pune toate împreună în sticluţe de capacitate mai mică cu capace ermetice. Se va ţine apoi la întuneric şi la frigider. De aceia este foarte bine ca acestea să se ţină în sticluţe de culoare închisă.
Se va lua apoi câte 5-10 picături din preparatul astfel obţinut diluat în 100 ml apă cu 15 minute înainte de fiecare masă. Se va lua de 3 ori pe zi, înainte de fiecare din cele trei mese.
Se poate face un tratament de durată cu acest preparat.
Se va respecta cu stricteţe dieta alimentară instituită de medicul specialist în toate cazurile şi se mai poate suplimenta cu sucuri de legume şi fructe din fructele şi legumele admise. Din acestea se va lua cel puţin 600 ml de suc pe zi în cure de lungă durată.
Ţelina- este un excelent drenor hepatic, tonic al sistemului nervos şi hipotensor, acţionând şi asupra epitelului renal, determinând creşterea urinei eliminate. Stimulează activitatea de drenare a bilei, provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat. Se fierb 3 linguri de rizomi mărunţiţi la 1 litru de apă timp de 20-30 minute. Strecuraţi şi apoi beţi 2 căni pe zi. Se pot folosi şi frunzele- 4 linguri de frunze mărunţite se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.


Cură de dezintoxicare: dimineaţa la trezire se ia în gură 1 lingură de ulei de floarea soarelui cu care se clăteşte gura timp de 15 minute, fără să se înghită absolut nici o picătură (devine foarte toxic). Se aruncă la Wc şi se clăteşte foarte bine gura cu mai multe ape. Se spală bine pe dinţi. După ce se clăteşte gura cu uleiul, acesta trebuie să fie alb la culoare, în caz contrar înseamnă că nu s-a clătit cu suficientă forţă. Se face timp de 15 zile apoi se face o pauză de 7 zile şi în cazurile mai grave se poate repeta. Nu se va întrerupe tratamentul chiar dacă apar anumite tulburări, pentru că în acest caz înseamnă că tratamentul a fost eficient. Se dovedeşte util în toate afecţiunile ficatului, în boli cronice respiratorii, oboseală cronică, afec-ţiuni renale, ginecologice, intestinale, bolile pielii, afecţiuni articulare, flebite, tromboflebite, migrene, varice, etc.
Mesteacăn (Betula verrucosa) are saponozide, rezine, mucilagii, etc. Poate combate cu mare succes bolile renale şi de asemenea o serie întreagă de infecţii ale aparatului uro-genital. Se va pune 2 lingu-riţe de frunze bine mărunţite de mesteacăn la 250 ml de apă în clocot. Se va lăsa apoi acoperit 20 de minute şi se va strecura. Se adaugă la acesta obligatoriu un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu ali-mentar. Se lasă apoi 6 ore şi se poate abia atunci consuma. Cu 4 linguriţe de plantă preparate identic, se obţine un ceai concentrat care se poate consuma în cursul zilei. La acest ceai este obligatoriu să se pună un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar înainte de a se consuma. Se indică ca diuretic fiind cel mai util ceai, în plus are capacitatea de a elimina acidul uric, colesterolul în exces şi multe alte toxine. Pentru aceste efecte deosebite se indică a fi folosit în: afecţiuni renale, vezicale chiar calcu-loză renală ,(fiind foarte utilă combinaţia cu coada racului în acest caz), scleroză, afecţiuni cardiace, diabet. În plus este un antiinflamator cutanat şi articular putând fi folosit cu succes la artroze, reumatism, hipertensiune, edemele cardiace, boli de ficat, dereglări uremice. Foarte important este faptul că distruge stafilococul auriu fiind deci şi un excelent antibiotic.
Se mai poate folosi seva, mugurii, coaja, ameţii. Seva este extraordinară la afecţiuni renale sau oculare. Intern seva se ia te 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se pot face cure de lungă durată.

Jul 29, 2009

Afazie


Tulburare de limbaj- se vor trata ca orice tulburare circulatorie. Bolnavul va apela în plus la un logoped pentru a reînvăţa să vorbească.
În plus se vor lua ceaiuri calmante, care vor ajuta bolnavul să treacă mai uşor peste această afecţiune. Se poate lua şi ceai sedativ de la Plafar sau se fac ceaiuri sau tincturi din plantele: ciuboţica cucului, păducel, roiniţă, sunătoare, talpa gâştei, valeriană.

Administrarea diureticelor în obezitate


Nu este necesară şi dacă se abuzează este chiar dăunătoare. Regimul alimentar fiind unul hiposodat, pierderea de sodiu prin aceste preparate produce un nedorit hiperaldosteronism secundar.
Dacă se doreşte totuşi se vor prefera ceaiuri din: alun, ceapă, coacăz negru, coada calului, fasole, ienupăr, mesteacăn, osul iepurelui, vulturică. Din acestea în funcţie de toleranţă şi cât de multă apă există se pot consuma 1-3 căni pe zi, preferabil înainte de mesele principale. Se pot consuma cel mai bine la temperatura corpului, nu reci sau prea calde.

Adenopatie satelită


Proces prin care un grup ganglionar sau un ganglion sunt interesaţi, fie inflamator, fie neoplazic. Adenopatia este satelită (regională) pentru că este afectat grupul ganglionar spre care se dirijează drenajul limfatic al unui anumit teritoriu care prezintă leziunea primară.
Adenopatie satelită inflamatorie acută- se caracterizează prin ganglioni sau grup ganglionar măriţi de volum, dureroşi la palpare.

Adenoidita acuta a copilului mare


Pentru desfundarea nasului se va învăţa copilul să-şi sufle nasul. Întâi o nară ţinând astupată cealaltă cu batista şi suflând, apoi cealaltă. Se va spăla de asemenea nasul cu apă cu sare. Pentru aceasta se va pune o linguriţă de sare la 1 litru de apă. Se trage pe o nară apă din aceasta care este pusă în prealabil în palmă. Se trage mai multă până va ajunge în gură unde se va elimina apoi. Se face alternativ când pe o nară, când pe cealaltă, trăgându-se apa cu putere.

Adenoidita acuta a sugarului


Tratament local:
Permeabilizarea foselor nazale prin aspirarea mucozităţilor cu o pară de cauciuc. Instilaţii locale cu o soluţie de tinctură de propolis 10% care se va amesteca cu 2 părţi de ulei. Sau se poate să se facă miere cu ser fiziologic. Într-o fiolă de ser se va dizolva o jumătate de linguriţă de miere polifloră. Se pun de mai multe ori pe zi picături, în funcţie de cum reacţionează organismul.

Adenoidita

Adenoidita acuta si cronica

Daca cel mic este mai tot timpul bolnav, tuseste, sufla greu in somn si chiar sforaie, atunci cel mai probabil are o adenoidita cronica. Sau polipi, cum este denumita boala popular. „In spatele nasului exista o aglomerare de tesut limfatic care se numeste amigdala faringiana Luschka. Adenoidita cronica inseamna hipertrofia acestei amigdale insotita de infectie”, explica medicul Marius Ursuleanu.

Adenocarcinom


Cancer de obicei al unei glande, care are o evoluţie mai lentă decât alte forme de cancer. Se întâlneşte la: stomac, glanda mamară, intestinul gros, rect, mucoasa uterină, bronhii, piele, etc.
Regim alimentar fără grăsimi animale, zahăr, sucuri din comerţ, alimente conservate chimic. Se vor consuma sucuri naturale din fructe şi legume, multă miere, ceaiuri.

Aclorhidrie

Aclorhidrie. (Anaciditate).

Lipsa acidului clorhidric din sucul gastric. În consecinţă, activitatea digestivă a pepsinei este, la rândul său, micşorată şi deci procesul de sfărâmare a moleculelor de proteină în stomac este incomplect. Microbii intraţi cu alimentele nu se distrug şi atunci apare şi o „greutate” în stomac, iar trecerea microbilor în intestin produce infecţii de enterocolite. În aclorhidrie unele săruri de fier nu pot trece sub formă de cloruri.

Jul 28, 2009

Anovulatia

ANOVULAŢIA.

Absenţa ruperii foliculului de Graaf. Ciclurile menstruale în care nu se rupe folicului ovarian se numesc „cicluri anovulare”.
Această anomalie este trecătoare sau permanentă şi suprimă, în ambele situaţii, funcţia generativă a ovarului prin lipsa de eliminare a ovocitului din interiorul foliculului.
Cunoaşterea acestei disfuncţii are importanţă în tratamentul sterilităţii femeii, din cauza sterilităţii –este de natură ovariană.

Anorexia

ANOREXIA. (lipsa poftei de mâncare).

Tratament:
Se pot folosi una sau mai multe din plantele de mai jos: afin, albăstrele, aloe, anason, angelică, anghinare, busuioc, busuioc sălbatec, călţunaşi, cicoare, cimbru, coacăz negru, coada şoricelului, coriandru, creţişoară, fenicul, gutui, ghinţură, hrean, isop, lemnul Domnului, lemn dulce, leuştean, lichen de Islanda, mesteacăn, negrilică, obligeană, orz, paltin, păpădie, pătrunjel, pătrunjelul câmpului, pelin, pepene galben, podbal, revent, ridiche neagră, roiniţă,

Anorectita


Cuprinde ansamblul patologiei inflamatorii a colonului terminal. Se va face distincţia între anite şi rectite, cu toate că ambele au parte de aceleaşi simptome care constau în dureri şi tenesme.
Semne precoce: jenă la defecaţie, modificarea orarului defecaţiei, etc.
Medicul este singurul care poate pune diagnosticul.

Ankilostomiaza


Agentul etiologic- un parazit Ankilostoma de formă cilindrică (Ankilostoma duodenale) din clasa nematodelor. Femela măsoară aproape 2 cm în lungime şi 1 mm grosime. Masculul este mai scurt şi mai subţire.
Este foarte frecvent în zonele calde, dar în zonele temperate cum este la noi se găseşte mai mult în zonele miniere. La Anina a fost foarte frecventă dar se pare că a fost eradicată în mare parte.
Surse de infecţie omul parazitat care elimină prin fecale ouăle parazitului.

Anhidroza

Anhidroza.

Lipsa de sudoare se numeşte anhidroză. Boala este rară, ea putând constitui o distrofie congenitală, sau să apară la bolnavi astenici, la mineri şi muncitorii din spălătorii, unde aerul este cald, în eritrodermii generalizate, în ihtioză, prurigo, etc. Pielea acestor bolnavi este uscată şi predispusă la infecţii microbiene.
Tratament: băi calde în special cu iederă, nalbă sau tărâţe, masaj, emoliente simple.

Angiom


Tumoare benignă a vaselor sangvine (hemangiom) sau limfatice (limfangiom). Se prezintă sub formă de noduli roşii- violacei, bine delimitaţi, moi sau mai duri, de forme cavernoase sau capilare întâlniţi în special sub piele (de multe ori aceste tumori sunt congenitale) dar şi în alte organe.
Spre deosebire de hemangioame, limfoamele sunt palide. Se tratează numai prin excizie chirurgicală. Tratamentul naturist nu este eficient decât în formele descrise la hemangioame sau limfoame.
În cazurile maligne se va apele la tratamentul de specialitate.

Angiocolitele


Se mai numeşte şi colangită şi este o inflamaţie de regulă acută a mucoaselor căilor biliare intra şi extra hepatice. De cele mai multe ori însoţesc litiazele biliare sau cancerul căilor biliare sau unele boli infecţioase.
Pot fi catarale, supurate sau gangrenoase.
Simptomul cel mai important este temperatura care poate fi foarte mare, starea generală proastă, durere asemănătoare cu cea din colica biliară iradiind în spate şi în umărul drept. Poate apare şi icterul, frisoane, tulburări dispeptice: balonări, inapetenţă, vărsături, greţuri.
Se va recurge la odihna în pat, regim cu ceaiuri, compoturi, sucuri de fructe şi legume, supe de zarzavat.

Angina pectorala



Este de fapt expresia aterosclerozei coronariene : ea traduce o circulaţie coronariană care nu poate satisface adaptarea aportului de oxigen şi de substanţe nutritive la nevoile metabolice ale miocardului. Durerea anginoasă poate să îmbrace aspectul anginei de efort, a anginei de decubit sau a stării anginoase care prin frecvenţa, intensitatea şi durata acceselor dureroase, se poate încadra în angina instabilă.

Anginele acute


Formele uşoare fără febră vor trece foarte repede cu ajutorul următoarelor plante:

aloe (gel sau tinctură intern), angelică (infuzie, decoct, tinctură din plantă rădăcină, seminţe), anghinare (plantă-infuzie), buberic (plantă- infuzie), ceapă (decoct din bulb sau crudă în alimentaţie în special mai multă tăiată pusă pe o felie cu unt), chimen (seminţe- decoct sau se ia praf sub limbă un vârf de cuţit se ţine 10 minute apoi se înghite), cimbru (plantă- infuzie), cârcel (plantă- infuzie), coacăz negru (decoct din fructe sau frunze, sirop, suc sau diferite preparate alimentare), coada şoricelului (flori- infuzie), ienupăr (bace- decoct sau cură), isop (plantă- infuzie), lămâi (suc din fruct proaspăt), lemn căinesc (plantă-infuzie),

Anexita macrolezionala


Se va feri de frig şi umezeli, la fel se va feri de băile locale reci. De asemenea se recomandă să nu se stea mult în picioare.
-Coada şoricelului-2 linguriţe de flori mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pen-tru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, îndulcite cu miere.
-Tărâţe de grâu- se macină cu râşniţa de cafea apoi se amestecă cu miere şi se iau de mai multe ori pe zi, câte 1 linguriţă.

Anexitele


Sunt inflamaţii ale trompelor şi ovarelor. Se mai numesc şi salpingo- ovarite sau metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamaţia se întinde la uter, trompe, ovare.
Leziunile predominante sunt la trompă (salpingă), ovarul fiind mai rar afectat. Leziunile de obicei sunt bilaterale, dar cu acutizare mai mare într-o parte. În formele acute prezintă dureri în abdomen şi regiunea şalelor,

Anevrismul arterial


Anevrismul este un punct slab in peretele unui vas de sange, cauzat de ingustarea vaselor sau a arterelor.
Cand peretele unui vas de sange slabeste pe o portiune, indiferent de motiv, zona respectiva se poate dilata si proemina in afara. "Umflatura" a fost denumita anevrism.
Anevrismul poate fi mortal. Daca nu e tratat, anevrismul se poate rupe, cauzand hemoragii interne de dimensiuni proportionale cu marimea lui.
Alte elemente vinovate sunt traumele, infectiile si problemele congenitale.

Anemia pernicioasa


Anemia pernicioasă, numită şi anemia Biermer, este o afecţiune sangvină caracterizată prin tulburarea funcţiilor eritrocitelor (globulele roşii ale sângelui), determinate de absorbţia deficitară a vitaminei B12 din tubul digestiv. Cauza principală a anemiei pernicioase este secreţia inadecvată a factorului intrinsec de către mucoasa gastrică. Factorul intrinsec este o substanţă care contribuie la absorbţia vitaminei B12 din tubul digestiv. Secreţia lui este insuficientă în afecţiuni ale mucoasei gastrice (gastrita atrofică sau atrofia gastrică), în lipsa unui mediu acid în sucul gastric (hiposecreţie de acid clorhidric sau aclorhidrie), ori în rezecţiile chirurgicale ale stomacului.

Jul 27, 2009

Anemia feripriva

Anemia feriprivă (fierodeficitară, lipsa de fier) este cea mai răspândită formă de anemie și probabil cea mai frecventă carență alimentară întâlnită în lume. Prevalența acestei boli este estimată la circa 600 de milioane de pacienți de pe întregul glob. Carența de fier afectează producția de globule roșii (hemoglobină). Persoanele care suferă de anemie feriprivă prezintă deseori simptome de oboseală sau slăbiciune și tind să se albească la față.
Cele mai importante surse de Fe sunt carnea, cârnații și ficatul, deoarece laptele și ouăle îngreunează asimilarea fierului, în timp ce pâinea albă, cu toate că are o rată de resorbție bună, nu are o concentrație de Fe decât de cca. 10% din cea a pâinii integrale. Deoarece vegetarienii nu consumă carne, pește și alte produse animale, ei folosesc surse alternative care sunt si ele bogate in fier.

Anemia

Alimentația este principalul element în tratamentul împotriva majorității formelor de anemie (mai ales cea feriprivă) Trebuie să fie bogată în alimente neprocesate și nerafinate, cât mai aproape posibil de starea lor naturală. în funcție de sezon și posibilități, căutați să consumați unele din următoarele sucuri de fructe, legume și verdețuri (sunt cele mai eficiente)
Toate formele de anemie se tratează identic. În primul rând se va depista care este cauza care a produs anemia şi se va îndepărta cauza după care se va administra un tratament naturist care poate rezolva această afecţiune.

Anchiloze

ANCHILOZE.

Prezente la cei cu afecţiuni cronice în mai mare sau mai mică măsură şi constau în imposibilitatea mişcărilor unui segment ale unei articulaţii. Mişcarea poate fi uneori foarte dureroasă sau în cazurile mai grave poate lipsi omul ne mai putând să mişte articulaţia respectivă.

Tratament (se va alege unul din cele de mai jos):
Pentru calmarea durerii:

-Apireven (venin de albine sub formă de unguent) care se găseşte la Apicola şi se aplică conform prospectului.
-Boicil forte (un preparat pe bază de spânz) cu care se va unge local. Se poate alege soluţia lichidă sau unguentul.
-Pell Amar (unguent) un unguent foarte util cu care se va putea unge local.
-Cataplasme locale cu foi de varză, de brusture, de nap, etc. acestea se vor aplica local şi în funcţie de rezultatele obţinute se lasă între 2-6 ore.
-Se va fierbe un ou tare apoi se taie pe lung şi se aplică cu tăietura pe locul dureros cât este fierbinte. De regulă o dată cu răcirea acestuia dispare şi durerea.
-Tinctură de untul pământului cu care se unge local.
-Băi calde cu diferite plante medicinale.

Pentru tratarea afecţiunii:
-Cataplasme cu oţet de mere cu sare, se aplică cel puţin pentru 4 ore în fiecare seară.
-Cataplasme cu foi de brusture local apoi se stă la soare pentru a transpira. Înainte se unge cu apă cu oţet de mere în proporţii egale.
-Cataplasme cu mămăliguţă fierbinte. Aceasta se va pune pe o bucată de pânză de mărimea necesară. Se pune în strat de 3-4 centimetri pe o bucată de pânză, iar pe partea pe care se aplică pe piele nu se pune decât tămâie pisată foarte fin şi aplicată în strat foarte fin sau mai bine aşa cum se pune sare pe o bucată de pâine cu unt. Se pune apoi cu partea cu tămâie pe piele, cât mai fierbinte se suportă (să nu ardă) şi se acopere cu ceva de lână pentru a menţine mai mult timp temperatura locală ridicată. Se face mai multe seri la rând.
O dată cu unul din cele de mai sus este bine să se facă şi gimnastică în măsura posibilităţilor. Nu trebuie forţat, dar se va face zilnic mişcare, pentru că fără mişcare nu se poate reface articulaţia.
De asemenea este foarte util masajul mai ales dacă acesta este făcut de către un bun profesionist.
Băile cu: paie de ovăz, coada calului, flori de fân sau alte plante medicinale aplicate zilnic pentru 30 minute sunt de mare ajutor în vindecarea mai rapidă a afecţiunii.
Se pot folosi de asemenea cataplasme cu argilă caldă care se aplică atât pe locul afectat cât şi pe coloana vertebrală. Sunt foarte eficiente mai ales dacă se moaie argila cu ceai mai concentrat din cimbru (ramuri înflorite- 4 linguri de flori mărunţite fierte timp de 2 minute în 500 ml apă)
Este bine ca în toate cazurile să se respecte regimul alimentar instituit pentru că în cazurile în care nu se respectă acesta se vor ivi foarte multe complicaţii, mai ales în cazul în care se iau şi medicamente concomitent cu tratamentele acestea.

Amnezia

Amnezia.

Tulburarea de memorie caracterizată prin incapacitatea fixării şi evocării faptelor trăite: pierderea totală sau parţială a memoriei.
-Anterogradă sau de fixare este forma cea mai frecventă şi mai înseamnă pierderea posibilităţii de a reţine faptele noi.
-Retrogradă sau de evocare, caracterizată prin lipsa capacităţii de reproducere sau de recunoaştere a faptelor anterioare.
Sunt în majoritatea lor mixte adică antero-retrograde.
Amnezia lacunară se caracterizează prin imposibilitatea bolnavului de a-şi aminti unele perioade din viaţă.
Amnezia apare în traumatisme cranio-cerebrale, epilepsie, arterioscleroză cerebrală, demenţă, isterie, stări tensionale, abuz de alcool, etc.
Tratament:
La această afecţiune de un real ajutor este suplimentarea alimentaţiei cu vitamine naturale în primul rând. Se indică:
-Cura de grâu încolţit.
-Cura de suc de orz verde.
-Cura de polen.
-Cura cu lăptişor de matcă.
-Sucuri naturale din legume şi fructe zilnic.
Plante medicinale utile: angelică, cicoare, ciuboţica cucului, coada calului, coada şoricelului, ginko-biloba, ginseng, leurdă, păducel, roiniţă, rozmarin, usturoi, vâsc, veronică.
Angelică- se poate folosi orice parte a plantei dar cea mai puternică este rădăcina- 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este foarte utilă în tratarea oricărei forme de amnezie. Se poate lua o perioadă foarte lungă de timp.
Tinctură- 10 picături de 3 ori pe zi puse în 250 ml apă.
Păducel- frunzele şi florile sunt mai puternice ca fructele. 2 linguriţe de frunze şi flori se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară, Se vor consuma 3 căni pe zi. Fructe- 4 linguriţe se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute apoi se strecoară. Se vor putea consuma câte 3 căni pe zi.
Ambele sunt foarte utile în tratarea lapsusurilor de memorie.
Mai puternică este însă tinctura care se va putea lua câte 10-20 picături de 3 ori pe zi diluată la 100 ml apă.
Vâsc- 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă şi se lasă peste noapte (12 ore) la macerat în apa la temperatura camerei. Dimineaţa se strecoară fără să se încălzească. Se pot consuma 2-3 căni de ceai. Este foarte indicat datorită faptului că ajută la refacerea circulaţiei sângelui la nivelul capilarelor.
Se poate folosi şi tinctura câte 10-20 picături de 3 ori pe zi, puse în 100 ml apă.
Veronica- 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se strecoară după ce a fost acoperit timp de 10 minute apoi se consumă seara la culcare 1 cană.

Amiloidoza

AMILOIDOZA.

Boală gravă a metabolismului proteic care apare de obicei secundar, în urma unor supuraţii cronice prelungite, bronşiectaziei, osteomielitei, tuberculozei, reumatismului cronic, etc.
Boala se manifestă prin depunerea unor mase mari de amiloid (compus dintr-o albumină specială) în pereţii vasculari precum şi în ţesutul conjunctiv interstiţial al diferitelor organe. Semnele principale sunt mărimea de volum a splinei, ficatului, albuminurie mare, edeme, diaree.
In primul rând se va respecta cu stricteţe regimul alimentar impus de către medicul specialist şi care diferă pentru fiecare caz în parte şi de asemenea se va respecta tratamentul medicamentos.
Tratamentul naturist poate să vină în ajutorul celui medical, dar nu să-l înlocuiască în totalitate.
In funcţie de simptomele fiecărui caz se va institui tratamentul adecvat.
In toate cazurile se va încerca tratamentul cu propolis.
Cel mai eficient antibiotic natural fiind acesta şi în cazul în care el va fi aprobat de către medicul specialist poate să înlocuiască cu succes orice alt antibiotic de sinteză la această afecţiune. Se va lua pentru tratament câte 2 picături de propolis la fiecare 5 kg\ corp de trei ori pe zi. Este bine ca dimineaţa să se ia la trezire, la amiaza înainte de mese cu 15 minute, iar seara să se ia doar înainte de culcare, pentru a rămâne mai mult timp în contact cu acest produs organismul. Pentru a se lua corect este bine ca acesta să fie pus pe un miez de pâine şi apoi amestecat în gură şi înghiţit. În acest fel nu va rămâne nici pe vas, nici pe linguriţă şi se va putea verifica ce cantitate se ia de fiecare dată. În plus cu amidonul din pâine este mult mai util în tratament. De asemenea prin mestecarea în gură va fi în contact mai mult timp cu mucoasa din gură lucru foarte util.
Pentru că acest produs poate să îngălbenească dantura, se va spăla cel puţin de 2 ori pe zi cu sare. Pentru aceasta se va pune pe periuţa de dinţi sare alimentară, cu care se vor freca dinţii. Sarea va albi dantura şi totodată o va curăţa. Unii care sufereau de paradentoză, după o lună de asemenea tratament au observat că s-au vindecat şi de această afecţiune.
Propolisul este un antibiotic care poate fi administrat ani de zile fără să producă efecte secundare nedorite, ca alte antibiotice de sinteză. Sunt cazuri în care apicultorii au consumat ani de zile propolis în cantităţi destul de mari şi nu au avut nici o reacţie nedorită.
De asemenea tinctura 30%, care se produce la Apicola este mult mai eficientă în comparaţie cu celelalte, pentru că este recoltată de la foarte multe familii de albine şi datorită acestui fapt este mai activă.
In cazurile în care se doreşte, se va putea consuma cât mai multe sucuri de legume şi fructe, care ajută foarte mult la toate cazurile.
Sunt indicate în special următoarele sucuri: morcov, pătrunjel ( 1\10 din toată cantitatea de suc), ţelină, păstârnac, castravete, salată verde, sfeclă roşie, fructe ori de care sunt în comerţ la momentul respectiv. Se va putea consuma până la 1,5-2 litri de suc proaspăt pe zi. Consumul acestuia va face ca revenirea organismului la normal să se facă mai repede. Consumul sucurilor însă vor trebui să fie introduse doar treptat. La început se va da doar 50 de ml diluat şi în funcţie de reacţia organismului, se va mări treptat cantitatea de suc. În caz contrar se va produce un efect nedorit şi este păcat ca să nu se poată omul folosi de aceste produse. Deci veţi folosi cu cumpătare şi numai după ce s-a obişnuit organismul se va ajunge la cantitatea de 200 ml de trei ori pe zi, cât este necesar, sau se poate chiar la cantităţi mai mari, în funcţie de toleranţa individuală.
Dintre plante pentru tratament menţionăm următoarele: albăstrele, anghinare, brad, brusture, castravete, cimbru, cireş, pepene roşu, coacăz, drobiţă, iarbă neagră, tătăneasă, izmă, nalbă, năvalnic, năprasnic, nemţişori de câmp, păpădie, urechelniţă, urzică. Acestea se vor lua în felul următor:



Albăstrele (Centaurea cyanus)-conţine alcaloizi, hidrocarburi şi terpinoide. Se folosesc florile. Se va lua o linguriţă de flori mărunţite care se vor pune în 250 ml de apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
Anghinare (Cynara scolymus)- conţine cumarină, flavonozide, etc. Se va pune o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi. Este indicat în special la cei care sufere şi cu ficatul.
Brad- se indică mai ales datorită faptului că are posibilitatea să distrugă microbii. Se vor folosi pentru aceasta vârfurile ramurilor tăiate mărunt. O lingură de asemenea rămurele tăiate mărunt se vor fierbe pentru 15 minute în 250 ml apă. Se strecoară apoi şi se va bea călduţ. Se mai poate folosi răşina 20g (2 linguri),care se va pune în 100ml de alcool de 70 de grade, până se topeşte după care se va lua câte o linguriţă diluată de trei ori pe zi. Este un medicament care contribuie foarte mult şi la cicatrizare.
Brusture (Arctium lappa), este indicat şi pentru cei care sufere de lipsa poftei de mâncare. Se va folosi rădăcina mărunţită. O linguriţă de rădăcină mărunţită se va fierbe pentru 10 minute în 250 ml apă. Se poate consuma în cursul unei zile până la 3 astfel de ceaiuri.
Castravete, sucul de castravete este indicat pentru mărirea diurezei, adică pentru a se mări cantitatea de urină eliminată din organism. In special este destinat celor care au reţineri de apă în organism cu edeme. Se poate consuma atât castravetele la masă cât şi sub formă de suc în amestec cu alte sucuri, în cantitate de minimum 50 ml de trei ori pe zi.
Cimbru (Sautreja hortensis)-are tanin, mucilagii şi substanţe antibiotice. Se va pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, se strecoară. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi. Este foarte eficient ca dezinfectant. Se indică şi celor care mai au în plus şi afecţiuni respiratorii.
Cireş- se indică consumul cireşelor chiar sub formă de cură, dacă este cumva sezonul cireşelor. Se va putea în acest caz să se consume la fiecare masă câte 500 g de cireşe proaspete. In cazul în care nu este sezon se va face ceai din codiţele cireşelor. Se vor pune o mână de codiţe la 500 ml de apă. Se vor fierbe apoi timp de 15 minute. Se strecoară şi se va consuma în cursul zilei.
Pepene roşu- se consumă zilnic dacă este sezon minimum câte 500 g la fiecare masă. Este indicat să fie consumat înainte de masă şi nu după cum se face de obicei, greşit.
Coacăze (Ribes nigrum) fructele sunt diuretice, astringente
(conţin tanin şi vitamina C), antibiotice renale. La fel de utile pot fi însă şi frunzele. Se va face deci unul din următoarele: a) frunze mărunţite o linguriţă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi. B) se vor consuma de trei ori pe zi fructe proaspete câte 50g sau se va folosi sirop( o linguriţă de 3 ori pe zi) sau orice altă formă.
Drobiţă (Genista tinctoria), are ulei eteric, substanţe amare, etc. Este foarte indicată în cazurile în care există şi dureri. Se va pune o cantitate de 2 linguriţe de vârfuri florifere la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
Iarbă neagră (Calluna vulgaris) conţine arbutină, acizi, tanin, etc. Se folosesc flori mărunţite o linguriţă, care se va pune în 250 ml apă clocotită. Se pot folosi 2 astfel de ceaiuri pe zi.
Tătăneasă (Symphytum offricinalis) conţine substanţe mucilaginoase, tanante, alcaloizi, etc. Se va folosi rădăcină mărunţită. 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
Izmă (mentă Mentha crispa), are în principal carvonă, ulei volatil, etc. Este o plantă care poate ajuta şi în cazul durerilor. Se va pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.
Nalbă (Malva silvestris), are tanin, mucilagii, etc. Se indică mai ales pentru că este emolientă şi cicatrizantă, dar şi antibiotică, ne dând voie să se mai înmulţească microbii. Se poate folosi planta întreagă cu rădăcină cu tot. Se va pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă care se va fierbe apoi timp de 10 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se poate de asemenea folosi doar frunzele, caz în care se poate pune planta în apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară şi consumă.
Năvalnic(Phillitis scolopendrium),conţine tanin, mucilagii, etc. Se va face din rădăcini pisate care se vor pune 1 linguriţă la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.

B) Din plantă mărunţită se vor pune 2 linguriţe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2 căni în cursul unei zile.
Năprasnic(Geranium robertianum), conţine tanin şi substanţe amare. Din cauza uleiului eteric este bun şi pentru efectul analgetic pe care-l are. Acesta are renumele că opreşte şi orice scurgere şi se poate da şi la cei care sufere de cancer. Se vor pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri. Este util de asemenea şi pentru femeile care doresc să aibă copii. Se mai poate lua sub formă de praf fin realizat cu râşniţa de cafea. Se va lua în acest caz un vârf de cuţit de praf care se va pune sub limbă, de 3 ori pe zi înainte de mesele principale. Se va înghiţi cu puţină apă.
Nemţişori de câmp (Delphinium consolida), conţine substanţe amare, tanin şi alcaloizi specifici. Este foarte utilă şi în cazul durerilor, dar se ia cu precauţie ne depăşindu-se doza deoarece este o plantă veninoasă. Este utilă şi la femeile care doresc să aibă copii. Se va face un ceai din 1 linguriţă de plantă care se va pune la 500 ml apă clocotită. Se strecoară. Se va consuma cu linguriţa luând 1 linguriţă la 2 ore.
Păpădie (Taraxacum officinale), conţine: inulină, substanţe amare, tanin, rezine, mucilagii. Se va folosi rădăcina care se mărunţeşte şi se va pune 1 linguriţă de rădăcină mărunţită la 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 15 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Este indicată în special la cei care mai au şi dereglări glandulare sau afecţiuni la ficat.
Urechelniţă (Sempervivum tectorum), se foloseşte în special când există dureri. Se ia 1 linguriţă de plantă care se va pune mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Urzică (Urtica dioica), conţine tanin, vitamina K, şi este indicată în cazul când se pierde şi sânge în urină. Este foarte utilă în oprirea hemoragiilor, dar şi pentru mineralele care le poate aduce în organism. Se vor pune 2 linguriţe de vârfuri de plantă mărunţite, în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor consuma 2-3 ceaiuri pe zi în cursul zilei, sau mai bine înainte de mese cu 15 minute.
Se vor face ceaiuri în funcţie de preferinţa personală, dar se vor consuma minimum un litru de lichide sub formă de ceai pe zi. Prin acest lucru se va putea menţine filtrul renal în funcţie şi nu se va ajunge la insuficienţă renală.
Tratamentul la această afecţiune este unul de durată şi este bine să se facă cu toată seriozitatea pentru că de multe ori dacă nu se face tratamentul corect se întâmplă accidente uneori mortale.

Jul 23, 2009

Amigdalita cronica

AMIGDALITA CRONICĂ.

Se vor putea folosi următoarele plante medicinale: brad, buberic, busuioc, cartof, căpşun, ceapă, cerenţel, coacăz negru, coada calului, creţuşcă, crin alb, lămâi, lichen de Islanda, măr, mur, muşeţel, năprasnic, nuc, pătlagină, pătrunjelul câmpului, porumb, secară, smochine, sorbestrea, tei, toporaş, turiţă mare, zmeur.
În toate cazurile se va încerca tratamentul cu tinctură de propolis sau muguri de plop negru care este foarte eficient. Se va lua tinctură de propolis făcută de Apicola. Este vorba despre tinctura de propolis 30%, care se găseşte de vânzare la toate magazinele Apicole din ţară. Aceasta este recoltată de pe suprafeţe mai mari de teren şi este mult mai eficientă ca cea recoltată de pe suprafeţe mai mici de teren.
Se va lua câte 2 picături de tinctură la fiecare 5 kg corp. Dacă aveţi 50 kg atunci va trebui să luaţi 20 de picături de 3 ori pe zi. Cel mai eficient este să se pună pe un miez de pâine, se mestecă bine în gură, apoi se înghite. Se face acest lucru de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale.
Este bine să se ia o perioadă de minimum 15 zile, se poate însă lua şi ani de zile fără să producă efecte negative în organism. Este utilă fiind un antibiotic natural cu spectru mare de acţiune, care se poate lua fără antibiogramă. Trebuie doar să se testeze dacă nu există alergie la acest produs. Pentru aceasta se va pune 3-5 picături de tinctură pe o bucată de pâine şi se mestecă bine în gură, după care se înghite. Se face acest lucru seara. Dacă până dimineaţă nu apar fenomene alergice înseamnă că puteţi s-o luaţi fără teamă. Este bine ca tratamentul acesta să se facă zilnic cel puţin 15 zile, fără întrerupere.
De asemenea se va introduce în alimentaţie cât mai multe sucuri proaspete de legume şi fructe care se prepară pe loc şi se consumă înainte de a se oxida.
Dacă este posibil se va întării imunitatea organismului, iar după trecerea afecţiunii se va căuta să se întărească imunitatea corporală. Când este vorba despre o simplă durere de gât, fără febră sau ganglioni măriţi încercaţi mai întâi remediile din casă.



Infuzie de flori de soc- se pun 2 linguriţe de flori mărunţite la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Are efect foarte bun producând o transpiraţie mai abundentă.
O remarcă deosebit de interesantă: există anumite plante ca: scorţişoară, cuişoare, ghimber, etc, care deşi sunt plante aromate sunt foarte eficiente. Se pun 1 linguriţă la 250 ml de apă clocotită şi se lasă apoi 10 minute acoperite. Se strecoară şi se pot consuma 2- 3 căni pe zi. Sunt eficiente şi pentru distrugerea microbilor şi virusurilor din organism.
Mai notez o plantă deosebit de utilă în tratament şi anume ciuboţica cucului- aceasta se preferă să se folosească rădăcina. Se va pune 1 linguriţă de plantă mărunţită în 250 ml apă şi se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Mai eficient este dacă se va pune în acest ceai şi suc de lămâie şi miere după gust (dacă nu există contra indicaţii). Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este util şi pentru calmarea nervoasă care o produce.
Apa. Faceţi o gargară cu apă sărată la primele simptome ale guturaiului şi apoi puneţi un ceai cu multă lămâie şi miere din plantele de mai sus şi beţi-l cald ca metodă de prevenire.
-Ardei iute- dacă vi se înfundă sinusurile consumaţi ardei iute şi vi se vor desfunda imediat.
-Dacă aveti nasul înfundat respiraţi deasupra unui vas în care fierbe muguri de pin, eucalipt, brad, ghimber, mentă sau chiar uleiuri esenţiale de: mentă sau eucalipt.
Se poate să se pună tărâţe de grâu 4 linguri la litru şi se lasă 12 ore, apoi se bea apa aceasta. Este un tratament foarte simplu care face să treacă guturaiul.
Cimbrul- Se va pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Este indicat să se folosească îndulcit cu miere. Este un bun antiseptic.
Ghimbirul şi usturoiul au puternice proprietăţi antiseptice. Se pot găsi şi sub formă de capsule la magazinele naturiste, sau ca plantă cu care se face ceai, sau se ia praf ghimbirul şi usturoiul crud în alimentaţie fiind mult mai activ aşa.
Roiniţa- se foloseşte pentru efectul antiseptic. Se va pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Este indicat să se folosească îndulcit cu miere.
Schinduful- Se face un ceai din 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Este indicat să se folosească îndulcit cu miere. Foarte util pentru desfundat nasul. Acest ceai se poate folosi şi la spălături nazale, dacă se pune o linguriţă de sare în acest ceai. Este un foarte bun decongestionant. Se poate înlocui cu feniculul.
Socul- flori- Se va pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Este indicat să se folosească îndulcit cu miere. Este foarte util pentru favorizarea transpiraţiei şi reducerea febrei.
Miere şi lămâie. Se amestecă 1 linguriţă de miere cu câteva picături de suc de lămâie. Luaţi pentru a uşura senzaţia de iritare în gât.
De asemenea se poate consuma borş din tărâţe de grâu, în orice cantitate.
Se consumă multă vitamina C naturală din fructe proaspete.
Frunze de nuc 2-3 linguri se pun la 250 ml şi se fierb în 250 ml apă timp de 10 minute. Se strecoară şi apoi se pun comprese cu acest lichid extern.
Dacă amigdalita se repetă des se indică tratamentul chirurgical.

Amigdalita acuta

AMIGDALITA ACUTĂ.

Inflamaţia acută a amigdalelor, de cele mai multe ori cauzată de microbi, viruşi, ciuperci, dar şi de banale expuneri la frig sau de consumul unei îngheţate mai reci şi cu poftă.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: brad (conuri sau muguri-decoct sau sirop), buberic (infuzie din plantă), busuioc (infuzie din plantă), cartof (extern se aplică cartof fiert pasat şi pus pe o pânză compresă), căpşun (indicat pentru că acesta conţine acid acetilosalicilic şi este foarte uşor acceptat de către copii- se poate folosi la fel de bine sirop sau dulceaţă din căpşuni), ceapă( se consumă crudă intern şi extern se aplică ceapă coaptă în cuptor caldă), cerenţel (este indicat intern 2-3 decocturi din rădăcină pe zi), coacăz negru (fructe ca atare, suc, sirop, gem, etc), coada calului (intern pentru remineralizare şi extern se aplică cataplasmă caldă), creţuşcă(infuzie din plantă), crin alb (decoct- se poate aplica şi extern şi de asemenea se poate consuma şi intern), gălbenele(flori-intern infuzie), iarbă neagră (intern- plantă infuzie), iasomie(flori-intern infuzie), lămâi (suc introdus în orice alt lichid şi este mai eficient cu miere), lichen( decoct din plantă), măr( intern sub orice formă şi extern măr pasat fiert aplicat pe amigdale cu ajutorul unui pansament), mur (decoct din frunze atât intern cât şi extern iar intern se mai pot adăuga fructele sub ori ce formă), muşeţel (decoct -din flori atât intern cât şi extern), năprasnic (plantă -infuzie intern), nuc (frunze-decoct intern şi extern), pătlagină (plantă- infuzie sau sirop intern şi extern infuzie), pătrunjelul câmpului (plantă sau rădăcină-decoct intern), porumb (decoct din mătase intern şi extern aplicată o mămăliguţă făcută din făină aplicată caldă), secară (intern decoct din seminţe şi extern sub formă de cataplasme din făină), smochin (fruct intern şi extern), sorbestrea (infuzie din plantă intern), tei ( infuzie din flori intern), toporaş(decoct din rădăcină intern şi extern), turiţă mare(plantă infuzie-extern şi intern), vulturică (decoct din plantă intern), zmeur (fructe intern şi frunze decoct extern).
Se pot lua 2-3 ceaiuri intern pe zi. De asemenea se poate face inhalaţie.
Dintre cele mai utile notăm următoarele tratamente:



Coajă de salcie gargară. Se vor pune 2 linguriţe de coajă de salcie măcinată la 250 ml apă şi se fierb timp de 15 minute. Se strecoară şi se face gargară de 2-3 ori pe zi.
Se mai poate folosi ceai de troscot. Câte 2 ceaiuri pe zi.
Extern comprese calde sau cataplasme cu una din plante. Foarte util este cataplasma cu cartof fiert transformat în pastă ca la pireul de cartofi care se aplică extern.
Se mai poate pune petrol pe o bucată de zahăr cubic şi se va suge în gură apoi se înghite.
În cazurile infectate se va aplica tratamentul cu tinctură de propolis 30 %. Se va lua tinctură de propolis făcută de Apicola. Este vorba despre tinctura de propolis 30%, care se găseşte de vânzare la toate magazinele Apicole din ţară. Aceasta este recoltată de pe suprafeţe mai mari de teren şi este mult mai eficientă ca cea recoltată de pe suprafeţe mai mici de teren.
Se va lua câte 2 picături de tinctură la fiecare 5 kg corp. Dacă aveţi 50 kg atunci va trebui să luaţi 20 de picături de 3 ori pe zi. Cel mai eficient este să se pună pe un miez de pâine, se mestecă bine în gură, apoi se înghite. Se face acest lucru de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale.
Este bine să se ia o perioadă de minimum 15 zile, se poate însă lua şi ani de zile fără să producă efecte negative în organism. Este utilă fiind un antibiotic natural cu spectru mare de acţiune, care se poate lua fără antibiogramă. Trebuie doar să se testeze dacă nu există alergie la acest produs. Pentru aceasta se va pune 3-5 picături de tinctură pe o bucată de pâine şi se mestecă bine în gură, după care se înghite. Se face acest lucru seara. Dacă până dimineaţă nu apar fenomene alergice înseamnă că puteţi s-o luaţi fără teamă. Este bine ca tratamentul acesta să se facă zilnic cel puţin 15 zile, fără întrerupere.

Amibiaza

Amibiaza.

Amibiaza intestinală dizenterică este produsă de E. Histolytica. Forma vegetativă a parazitului are două forme:
-Una agresivă, patogenă numită şi Enatamoeba histolytica care măsoară 20-40 microni şi care se hrăneşte cu hematii din sângele uman, provocând anemia.
-A doua care nu este aşa de periculoasă şi care se numeşte Enatamoeba histolytica minuta, care se hrăneşte cu componente ale conţinutului intestinal. Numai aceasta însă produce chisturi cu care se înmulţeşte. Forma aceasta pătrunde în submucoasa peretelui intestinal, unde produce un abces “buton de cămaşă” caracteristic şi ulterior ulceraţii larg deschise la suprafaţă.
Simptome: un atac de dizenterie amibiană este caracterizat prin dureri abdominale şi tenesme, însoţite de scaune frecvente şi sanguinolente. Se mai poate complica cu infecţii microbiene secundare, perforaţia peretelui intestinal, determinarea pe cale sanguină de focare la distanţă (abces amibian hepatic, pulmonar sau cerebral) , producerea de pseudo-tumori în peretele intestinal, cu bază alergică (amibioame), precum şi alte tulburări alergice în diferite organe (tulburări oculare, articulare, cardiace).
Tratament:
Există două plante care se pot folosi cu mare succes la aceste afecţiuni şi aşi vrea să le explic de această dată mai pe larg modul de folosire pentru a fi mai bine înţeles şi să nu se producă accidente.
Radix Ipecacuanhae (rădăcină de Ipeca)
Fam. Rubiaceae-Psichotriaeae.

Rădăcina de ipeca conţine 2% alcaloizi din care 56-60% emetină, 40% cefelină şi 2%psihotropină, precum şi cantităţi mai mici de emetamină şi o-metilpsichotrină. Dependent de zona geografică raportul între emetină şi cefelină este inversat.
In afară de alcaloizi mai conţine acid ipecacuanic, un glicozidic, ipecaucuanină, un glicozid scindabil în glucoză şi un aglicon fenolic şi ipecozidul un glucozid azotat ortodifenolic. In rădăcina de ipeca se mai află acid citric, malic, o saponină (2,5%) cantităţi mai mari de amidon şi un complex glucoproteic cu caracter de alergenă.
Este indicat ca să se apeleze la un farmacist care să poată să verifice dacă acest produs nu este prea concentrat.
Se va face tinctură din 50g de rădăcină de Ipeca care se va măcina foarte fin cu râşniţa de cafea. Praful se cerne prin sită deasă şi ce a rămas se mai cerne încă o dată după o nouă măcinare.
Se pune apoi într-o sticlă de un litru care are dop ce se poate închide ermetic. Se va pune apoi peste acest praf alcool farmaceutic de 70 de grade-500ml. Se va ţine la temperatura camerei timp de 14 zile. In timpul acesta de 14 zile se va agita des pentru a se putea extrage substanţele active din plantă. După această perioadă se va strecura. Se va pune apoi într-o altă sticlă la rece pentru 24 ore pentru a se decanta. Se va lua lichidul de la suprafaţă cu grijă pentru a nu lua şi ce s-a decantat.
In această tinctură se va pune şi 50ml de suc de lămâie. Se va păstra la întuneric în sticle bine închise şi preferabil la temperaturi mai scăzute, când se poate păstra o perioadă de 2 ani.
Tinctura este un lichid limpede, galben-brun, cu gust amar-dulceag.
Este bine să se meargă apoi la farmacie să se verifice cantitatea de emetină care o conţine.
Intrebuinţări: preparatele de ipeca sunt întrebuinţate ca expectorante sau ca emetice dependent de doză. Această acţiune se datoreşte emetinei şi cefelinei care din punct de vedere sunt calitativ identice. Ele diferă numai în ce priveşte efectul cantitativ, cefelina fiind mai iritantă şi mai toxică. Ele excită direct centrul vomei la care se adaugă acţiunea iritantă locală asupra terminaţiilor emetico- senzitive ale mucoasei gastrice. Stimulează secreţiile mucoaselor, fluidifică expectoraţia. Sunt recomandate în bronşite, bronhopneumonii, astmul bronhial al copiilor, deoarece nu provoacă tulburări secundare. Prin emetina ce o conţin au o slabă acţiune amibicidă (formele histolitice), în abcesul pulmonar cu amibe.
Sunt contraindicate la cardiaci, caşectici, la bătrâni, în tuberculoza cavitară, ateromatoză, în sarcină avansată, la psihastenici, alcoolici. Nu se asociază cu alcoolul, deoarece produce o inhibiţie a proceselor enzimatice care condiţionează metabolismul alcoolului, mărind concentraţia de aldehidă acetică şi acid piruvic în sânge.
In cazul acesta, pentru a distruge acest protozoar se va lua 1g de 3 ori pe zi .La copii nu se administrează. Este foarte indicat însă să se facă tot în farmacie un preparat din Ipeca şi rădăcină de ferigă. Această combinaţie este foarte utilă.
Rhizoma Filicis maris.
Dryopteris filix mas Fam. Polypodiaceae.

Se foloseşte rizomul de ferigă din care se prepară extractul sau concentratul de ferigă.
Conţinutul:rizomul de ferigă conţine compuşi fluoroglucinici( esteri ai acidului butiric), acid filixic, acid flavaspidic, albaspidină, aspidimol.
Numărul derivaţilor cetoflorglucinici este mult mai mare: floraspidinol, floraspină, aspidiol, desaspidină, aspidină, paraspidină, floraspirona, etc.
Mai conţine un tanin catehic (acid filicitanic), acid protofilicitanic şi alţi tanoizi, ulei volatil, etc.
Intrebuinţări:
Preparatele din ferigă sunt folosite contra infestării cu cestode, datorită prezenţei derivaţilor de floroglucină esterificaţi cu Filicina manifestă o acţiune paralizantă asupra musculaturii viermilor, determinând desprinderea acestora de pe peretele intestinului.
După desprinderea viermilor de pe intestin, care are loc în aproximativ 4 ore de contact, este necesară administrarea unui purgativ pentru a-i elimina. Nu se va folosi uleiul de ricin care solubilizează filicina favorizând resorbţia, cu pericolul de a provoca un efect toxic şi asupra organismului gazdă.
Doze: extractele se administrează pacienţilor care au fost supuşi cu 24-36 ore înainte la o dietă uşoară cu lapte, pâine, ceai, ouă. Seara se administrează un purgativ salin şi dimineaţa o cafea cu lapte.
Doza maximă este şi la acest preparat tot 1g odată şi 3g la 24 ore.
Combinaţie: având în vedere faptul că ambele plante se pot prepara sub formă de tincturi, se vor face câte o tinctură din fiecare din aceste plante separat. Se vor combina apoi ambele şi se vor dilua apoi cu apă fiartă şi răcită. La 100ml de concentrat se va adăuga un litru de apă fiartă şi răcită.
Administrare: având în vedere faptul că ambele se pot lua în cantitate de maximum 1g o dată şi se pot lua 3g la 24 ore este foarte simplu de văzut că o cantitate de 10 ml din acest concentrat diluat, conţine câte 0,5 ml de tinctură din fiecare din cele două plante. O lingură de supă are aproximativ 10 ml şi atunci din diluţie se va putea lua câte o lingură de trei ori pe zi. In acest fel nu se va petrece în nici un caz nici un efect secundar nedorit şi dacă se va administra o perioadă mai lungă atunci cu siguranţă că se vor distruge din organism o serie de paraziţi care există.
Important în acest caz este ca în funcţie de celelalte afecţiuni ale bolnavului să se dea în compensaţie alte plante care să ajute la fiecare caz în parte. Se poate lua împreună cu tinctură de Ginseng în cele mai multe cazuri şi cu angelică şi Ginkgo-Biloba, sau cu alte plante tot sub formă de tinctură care se vor amesteca cu cele două înainte de diluare. Se pot face de asemenea tincturi concentrate (triple) cu care se va amesteca aceste două tincturi (de ipeca şi ferigă).
In funcţie de vârstă, afecţiuni care mai există, parazitul care este prezent, se poate doza şi administra o perioadă de 2-4-6 luni acest preparat cu efecte deosebit de bune pentru fiecare organism, deoarece omoară cu certitudine în timp toate cestodele care sunt în organism..
Am ţinut să dau această reţetă pentru că este foarte utilă în toate cazurile de paraziţi intestinali în special în cazurile în care s-au încercat o serie de tratamente fără rezultat.
In cazurile amibiazei este utilă în prima fază de exemplu folosirea clismelor care se vor face cu un ceai făcut din: pelin (plantă), ipeca (rădăcină) şi ferigă (rădăcină). Se va folosi pentru aceasta câte o linguriţă de ipeca şi ferigă mărunţite care se vor pune la 5ooml de apă, se vor fierbe apoi 5 minute, după care se pune şi o linguriţă de pelin. Se ia de pe foc şi se acopere. Se mai lasă 10 minute după care se strecoară. Când a ajuns la temperatura corpului se va face clismă căutând să se menţină cât mai mult timp această apă în interiorul organismului înainte de a se expulza. Se poate face de 2 ori pe zi. Rezultatele sunt foarte bune şi omul va scăpa de parazit.
Intern se poate lua preparatul de mai sus o perioadă mai lungă pentru a nu mai exista nici măcar suspiciunea că mai există în organism vre-un parazit. Este un tratament simplu care dă rezultate spectaculoase.
Se mai poate lua intern tratament de la diaree în special se poate lua afine care sunt extraordinar de bine venite la aceste afecţiuni. Tratamentul cu acestea se va face până omul nu va mai avea diaree.
Ar fi foarte bine să fie înţeles că emetina din Ipeca este de fapt în concentrat destul de puţină. 50g de rădăcină are maximum 2% alcaloizi din care maximum 60% poate fi emetină, care este şi toxică deci în întreaga cantitate ar fi maximum 1g de emetină (exact cât se prescrie ca tratament forte o dată, dar se va lua acea cantitate de 3 ori pe zi.), ori eu am indicat aici să se facă 500ml de tinctură care toată conţine 1g pentru că mai mult nu are cum. Din această cauză este necesară combinaţia cu ferigă şi în acest fel se poate lua nu numai sub formă de clisme ci şi ca tratament intern o perioadă mai lungă chiar şi la alte forme de paraziţi unde s-a dovedit foarte utilă această formulă.
Se poate face în casă, dar este mai bine să se facă în farmacii din mai multe motive: (acurateţe, profesionalism, etc). La fel este şi în cazul ferigii.
La tratament se poate da emetină câte 120mg pe zi, dar aceasta este strict dozată şi se face tratamentul minimum 10 zile.

Amenoreea

AMENOREEA.

Absenţa menstruaţiei se numeşte amenoree. Rărirea menstruaţiei se numeşte oligomenoree sau bradimenoree.
Amenoreea poate apare după o perioadă de oligomenoree. Adică treptat se răresc ciclurile menstruale sau poate să apară brusc. Trebuie să mai explicăm o altă denumire, care de asemenea nu este prea cunoscută: polimenoree sau tahimenoree este apariţia menstruaţiilor la intervale mai scurte de 4 săptămâni.
Amenoreea nu este totdeauna o boală (patologică) ci poate fi şi un lucru natural (fiziologic) de exemplu în timpul sarcinii, al lactaţiei sau la menopauză când este fiziologică.
Este produsă de cele mai multe ori în urma unor boli endocrine ca: deficienţă ovariană, hipertiroidism, insuficienţă hipofizară sau corticosuprarenală. Pe lângă acestea mai poate fi provocată de: leziuni ale endometrului, insuficienţa arterelor, un proces inflamator, infecţii diverse, boli psihice, intoxicaţii tabacice sau alcoolice, etc.
Amenoreea poate fi primară- când se instalează menstruaţia doar la 17-18 ani, sau secundară atunci când se instalează pe o perioadă mai lungă de 2-3 luni după ce femeia a avut cicluri normale. Apare ca fiziologică sau normală în sarcină, perioada alăptării sau menopauză.
Cauzele care pot produce această afecţiune patologică (boală) sunt foarte multe, unele le-am enumerat mai sus fără însă a le scrie pe toate. Mai notăm totuşi: febra tifoidă, variola, orion, pneumonia, T.B.C., sifilisul, nefropatiile, cardiopatiile, epilepsia, saturnismul, drogurile, peritonita, metroanexita, chiuretajul, traume afective, anorexia, psihoze, bolile de sistem, inaniţia cronică, etc.
Notăm de asemenea faptul că această afecţiune este de mai multe feluri. Ar fi foarte greu să le descriem pe fiecare în parte şi ar ocupa foarte mult loc, în general atunci când este vorba despre anumite afecţiuni foarte specifice le prezentăm, în rest unde am considerat că tratamentul naturist este identic nu le-am mai descris, pentru a face economie de spaţiu şi pentru că nu are rost să ne repetăm.
Tratamentul acestei afecţiuni nu se va putea face decât după ce se stabileşte de către medicul specialist care este cauza care a produs această afecţiune. Acest lucru se va stabili în urma unor analize clinice şi de laborator hotărâte doar de medicul curant. Începerea tratamentului înainte de a se face analizele care să stabilească cauza afecţiunii, poate să afecteze rezultatele obţinându-se rezultate eronate, care nu pot decât să încurce viitorul tratament. Deci nu faceţi alte tratamente înainte de efectuarea analizelor sau în timpul în care se fac analizele întrucât riscaţi să vă iasă analizele foarte greşite şi să aveţi pe urmă de tras tot dv. din această cauză.
Tratament naturist:
Se pot folosi următoarele plante medicinale: asmăţui, brânca ursului, coada calului, dafin, fasole, ghimber, hrean, isop, lemn dulce, leuştean, limba mielului, mărar, muştar, păpădie, pătrunjel, pelin, salvie, schinduf, soia, ţelină.
Se va alege unul din tratamentele de mai jos, sau dacă se doreşte se pot alege chiar două în funcţie de ce credeţi că puteţi să aplicaţi şi din cele care le găsiţi la îndemână.


Asmăţui (Anthriscus cerefolium) această plantă conţine
glicozidul apiina, substanţe amare, un ulei eteric, etc. Aceste componente fac ca să fie indicată la tratarea acestei afecţiuni.

Se va putea folosi în următoarele moduri:
a) -Se va face rost de asmăţui- de la magazinele plafar (sau din grădină, cine are) se va lua o linguriţă de frunze care se vor pune după ce au fost mărunţite (indiferent că sunt uscate sau verzi) în 250ml. de apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute cu capac, după care se va strecura. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi. Una se va consuma dimineaţa la trezire, cealaltă se va consuma seara. Este bine ca aceste ceaiuri să se consume înainte de mese şi să se consume călduţe. Tratamentul se va face până la vindecare, adică până la apariţia menstruaţiei.
b)-Asmăţui sub formă de suc se va putea consuma zilnic de trei ori pe zi (din plantă proaspătă) câte 3o ml odată în cură de câteva zile, până la apariţia menstruaţiei.
Brânca ursului (Heracleum spondylium)-
Această plantă este folosită încă din antichitate pentru o serie de boli legate de sfera genitală, atât de către femei cât şi de către bărbaţi. Studiile ştiinţifice făcute recent confirmă faptul că această plantă este foarte eficientă la aceste afecţiuni. Se va folosi sub una din următoarele forme:
A) 2 ceaiuri pe zi-infuzie din 2 linguriţe de plantă mărunţită, puse în 250 ml. de apă clocotită. Se va acoperi apoi vasul pentru 10 minute, după care se strecoară. Se vor consuma cu 15 minute înainte de mese. Se poate face un tratament de lungă durată.
B) se va face pulbere de plantă cu râşniţa de cafea şi se va lua o cantitate de o linguriţă de praf care se va pune sub limbă, pentru 10 minute după care se va înghiţi cu puţină apă. Se va lua de trei ori pe zi, o perioadă de 2-3 luni, până apar rezultatele.
C) Se va face o tinctură din 50 g de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se va pune într-o sticlă şi se va ţine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des recipientul, pentru a se putea extrage toate principiile active din plantă. Se va strecura după 15 zile. Se va lua o linguriţă de tinctură de 3 ori pe zi, diluată cu puţină apă. Se ia înainte de mese cu 15 minute. Are avantajul că se ia mult mai uşor chiar şi de către femeile care nu suportă mirosul sau gustul acestei plante. De asemenea este mult mai eficient deoarece la 15 minute după ingerare se regăseşte în sânge.
D) Cele care cunosc această plantă şi pot să o culeagă proaspătă sunt avantajate pentru că pot să o folosească la spălături. Se va lua o mână de plantă care se va mărunţi după care se pune la fiert în 2 litri de apă. Se fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Este foarte bine să se facă spălături zilnice.
Ghimber (Zingiber officinalis)- 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate lua sub formă de praf câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se pune sub limbă apoi se înghite cu apă. Există în comerţ şi capsule la magazinele naturiste- se pot lua 3 capsule pe zi. Este una dintre plantele foarte eficiente.
Leuştean (Levisticum officinale)- rădăcină sau frunze, conţine ulei eteric, rezine, cumarine. Cea mai eficientă este rădăcina, dar se pot folosi şi frunzele.




Se va folosi sub una din următoarele forme:
A) Se va lua rădăcină uscată şi se va măcina cu râşniţa de cafea. Se va lua o linguriţă de praf sub limbă. Se ţine pentru 10 minute după care se înghite cu puţină apă.
B) Se va lua 2 linguriţe de rădăcină mărunţită pusă în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 10 minute. Se strecoară după care se poate consuma câte 2 căni din acest ceai pe zi. Este preferabil să se consume înainte de mese.
C) Frunze puse la orice mâncare ca şi condiment.
D) Se va lua o linguriţă de frunze mărunţite care se vor pune la 250 ml apă. Se vor fierbe 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
E) Se va pune o mână de frunze şi tulpini la 2 litri de apă. Se vor fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se va face zilnic seara o spălătură vaginală cu irigatorul sau băi de şezut cu acest lichid. • Pătrunjel (Petroselinum sativum)- are în componenţa sa un ulei volatil bogat în compuşi fenolici cu apiol, furano-cumarine, flavonozide, etc. Compoziţia aceasta atât de bogată conferă acestei legume o serie de însuşiri deosebite legate de afecţiunile ginecologice dintre care amintim: reglarea ciclului menstrual în cazul dereglărilor prin lipsa menstruaţiei sau în toate cazurile când cantitatea de menstruaţie este mică cantitativ. Este un diuretic foarte eficient, etc.
Se va putea folosi în următoarele modalităţi:
A) –rădăcină-se va spăla bine cu peria de pământul care poate să fie pe ele, sau alte impurităţi, după care se va tăia mărunt (nu se va curăţi coaja de la suprafaţă pentru că aceasta este cea mai bogată în substanţe active). Se va lua câte 100 g de rădăcină la fiecare 250 ml. de apă, care se va fierbe timp de 3o minute. Se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi după ce s-au strecurat. Este unul dintre remediile cele mai simple în cazul acestei afecţiuni şi care precis îl aveţi în casă, sau care îl puteţi procura foarte uşor.
B) Pătrunjel rădăcină, combinat în părţi egale cu rădăcină de ţelină. Se va lua câte 20 g din fiecare din acestea şi se va pune la fiert pentru 3o minute în 250 ml de apă. Se va strecura şi se vor consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
C) O linguriţă de pelin cu o linguriţă de pătrunjel rădăcină se vor pune în 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute după care se vor strecura. Se vor bea două astfel de ceaiuri. Unul dimineaţa la trezire şi unul seara înainte de masa de seara. Se va face acest lucru timp de câteva săptămâni, până la venirea menstruaţiei.
D) Pătrunjel frunze- se consumă la orice masă cât mai multe.
E) Se va pune 2 linguriţe de frunze de pătrunjel la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
- Dafin (Laurus nobilis)- frunzele
A) 2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 15 minute după care se vor strecura. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi o perioadă până la venirea menstruaţiei.
B) Se va face un ceai mai concentrat din 4 linguriţe de frunze de dafin mărunţite care se vor pune la 250 ml apă. Se fierb timp de 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
În general la aceste afecţiuni se recomandă hormonii sintetici care pot să producă o serie de efecte secundare. Tratamentul naturist oferă de această dată o serie de produse naturale care se pot lua fără teama că vor produce dereglări nedorite.
Fasole (Phasoleus vulgaris) – conţin aminoacizi esenţiali:
arginină, asparagină, tirozină, triptofan, acid salicilic, acid fosforic, acid uric 45%,vitaminele: A, B1, B2, B6, C, PP, acid pantotenic, acid folic, enzime, fito-estrogen, săruri minerale, etc. Păstăile sunt diuretice, antidiabetice, tonice cardiace, antiseptice. Atât păstăile cât şi boabele ajută la regenerarea sistemului nervos.



Se poate folosi în următoarele moduri:
a) Păstăi verzi- se vor mărunţi şi se vor pune 2 linguriţe la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoară. Se va consuma 3 căni pe zi.
B) Tinctură- se vor pune 50 de grame de păstăi verzi la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se vor ţine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând de mai multe ori pe zi. După 15 zile se strecoară. Se va lua o linguriţă de 3 ori pe zi, înainte de mese cu puţină apă.
C) Se vor folosi la orice mâncare.
D) Se vor lua muguri de fasole verde care se vor mărunţi şi se face tinctură ca mai sus. Se ia câte o linguriţă din tinctură de 3 ori pe zi.
E) Boabe măcinate sub formă de făină. Se va lua câte un vârf de cuţit de 3 ori pe zi, sub limbă, unde se va ţine timp de 10 minute după care se înghite cu puţină apă.
Mărar (seminţe) conţin şi acestea estrogen vegetal. Se vor lua sub formă de praf câte un vârf de cuţit de 3 ori pe zi. Se va pune sub limbă pentru 10 minute după care se înghite cu puţină apă. Se va lua de 3 ori pe zi. Se poate şi din acestea face o tinctură din care se poate lua în funcţie de afecţiune între 10 picături- o linguriţă de 3 ori pe zi.
Pătrunjel (Petroselinum sativum)- seminţe conţin un fito-estrogen foarte util la această afecţiune. Se poate folosi:

A) Seminţe măcinate se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi înainte de mese. Se va ţine sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite cu puţină apă.
B) Se va face o tinctură din 50 g de seminţe de pătrunjel mărunţite care se vor ţine timp de 15 zile la temperatura camerei. Se agită des în acest timp. După 15 zile se strecoară. Se va lua câte o linguriţă de tinctură diluată de 3 ori pe zi.
-Soia (Soja hipoida) sunt foarte bogate în fito-estrogeni care pot nu numai să prevină anumite afecţiuni (cancer de sân, tulburările menopauzei, etc) ci şi să ajute la vindecarea foarte multor afecţiuni. De asemenea este bogată într-o serie de vitamine din grupul B ceea ce o face foarte utilă şi din acest motiv ajutând şi în cazurile de neurastenie sau alte tulburări neurologice.
Se poate folosi:
A) Boabe folosite în diferite preparate culinare.
B) Boabe transformate sub formă de făină- se vor lua câte un vârf de cuţit de 3 ori pe zi. Se va pune sub limbă pentru 10 minute după care se va înghiţi cu puţină apă.
C) Lapte de soia. Se va lua 100 g de boabe de soia care se vor pune pentru 36 de ore la 1 litru de apă la macerat. Se ia pe urmă şi se fierbe acesta timp de 20-30 minute. Se strecoară şi se va consuma zilnic câte un litru de lapte din acesta.
D) Tinctură- se vor măcina boabele de soia. Se vor pune 50 de g de praf de soia la 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se va ţine timp de 15 zile agitând des. Se va strecura după care se va putea pune în sticluţe de capacitate mai mică la rece. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu puţină apă.
E) Se va pune la încolţit boabe de soia. Se va spăla zilnic de 2 ori aceste boabe cu grijă să nu se rupă mlădiţa. După ce a dat un colţ de cca 1 cm se va măcina cu maşina de carne. Se va pune peste acesta alcool alimentar de 40 de grade. La o parte de seminţe încolţite se pun 2 părţi de alcool alimentar de 40 de grade. Se va păstra apoi timp de 15 zile, agitând des. Se strecoară apoi şi se va pune în sticluţe de capacitate mai mică la rece. Se poate păstra în aceste condiţii timp de 2 ani. Se va lua câte 10 picături- o linguriţă de 3 ori pe zi.
-Schinduf (Trigonela foenum graecum) seminţele conţin compuşi azotaţi din: colină, trigonelină, trigliceride, agliconi, compuşi sterolici, trigofoenozide, substanţe minerale, etc. Este cunoscută încă din antichitate pentru proprietăţile afrodiziace remarcabile pe care le are ca şi pentru faptul că tonifică fibra neuro-musculară. În urma cercetărilor s-a stabilit că şi această plantă conţine într-adevăr foarte multe substanţe chimice care pot să producă într-adevăr efectele care le erau atribuite încă din antichitate. Din această cauză se poate folosi în tratamentul dereglărilor hormonale. Se poate folosi
A) 1 linguriţă de seminţe mărunţite puse în 250 ml apă clocotită. Se vor acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
B) 1 linguriţă de seminţe măcinate, se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 5 minute după care se strecoară. Se vor consuma 2-3 căni pe zi.
C) Seminţe sub formă de praf 50 g se vor pune în 250 ml alcool alimentar de 40 de grade. Se va ţine timp de 15 zile agitând zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se poate păstra timp de 2 ani. Se va lua câte o linguriţă, de 3 ori pe zi înainte de mesele principale.
-Ţelină (Apium graveolens) sunt foarte bogate în apiol, hormoni, enzime, vitamine, etc. Este cunoscută din Antichitate. În Evul Mediu era încă socotită o plantă sacră şi foarte apreciată pentru efectele afrodiziac şi pentru reglarea diferitelor mecanisme din corpul uman.
Se poate folosi:
A) Se rade rădăcina şi se consumă la diferite salate cu alte legume care sunt în sezon. Se face acest lucru de 3 ori pe zi.
B) Se va pune 100 g de rădăcină la un litru de apă. Se va fierbe apoi timp de 20 de minute. Se strecoară şi se va consuma în cursul unei zile.
C) O rădăcină se va toca mărunt. Se va pune la 300 ml apă să fiarbă timp de 20 de minute. Se strecoară. Se poate consuma zilnic câte un astfel de ceai.
D) Frunze- consumate proaspete puse în diferite salate.
E) Frunze 2 linguriţe mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni pe zi.
Acestea sunt tratamente naturale, sunt bine asimilate de organism, fără să se producă nici un efect negativ. S-ar mai putea lua încă şi inflorescenţe de morcov sau muguri de zmeură.
Mai menţionăm faptul că băile calde, cu o serie de substanţe obţinute din plante ca: muştar sau hrean, mai ales dacă se aplică pe regiunea picioarelor sau numai pe pulpe ajută foarte mult.
• În multe locuri se mai tratează doar cu ceai mai concentrat de salvie, din care se beau 2-3 căni pe zi. Acesta se va face din 2 linguriţe de plantă mărunţită, puse în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, călduţe şi îndulcite după gust preferabil cu miere.
• Se mai poate folosi rădăcina de păpădie care se va pune 2 linguriţe le 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se va strecura. Se pot bea şi din acest cei 2-3 ceaiuri. Se indică în toate cazurile de dereglări hormonale, mai ales atunci când este prezentă şi o stază biliară pe lângă afecţiunea ginecologică.
Se mai indică luarea de vitamina E- naturală care se găseşte de obicei în toate produsele care conţin ulei vegetal.

Amenorea tiroidiană vor avea parte de alte tratamente pentru că la această afecţiune prima dată trebuie tratament pentru glanda tiroidă. La fel şi în cazul amenoreei ovariene, la care este nevoie să se facă la început tratament pentru revenirea funcţiei ovariene normale. Tratamentele endocrine indiferent că sunt naturiste sau cu medicamentele clasice sunt destul de riscante, în special la cele sintetice, dar nici tratamentele endocrine naturiste nu sunt lipsite de eşecuri, aşa că în cazul în care aveţi o afecţiune endocrină este cazul să vă adresaţi doar unui bun specialist. Din această cauză este foarte important diagnosticul pus de către medicul specialist deoarece, este foarte dificil de pus şi nu se poate pune decât în urma unor examene de laborator amănunţite, care se vor face doar la indicaţia medicului specialist. În caz contrar se poate să se facă un tratament greşit, care ar agrava mai rău boala, sau ar produce o altă afecţiune poate mai gravă. De asemenea tratamentul greşit, făcut sau incorect făcut, poate şi el la rândul său să producă o serie întreagă de dereglări care sunt foarte greu de remediat.

Ameteli (vertij)

AMEŢELI (vertij).

Senzaţie subiectivă ce se manifestă prin tulburări vestibulare cu impresia de rotire a obiectelor sau a propriului corp, cu pierderea echilibrului, adesea este însoţită de greaţă sau chiar de vomă. Este simptomul cel mai important al bolilor urechii.
Acestea pot fi acute sau cronice şi se pot datora foarte multor cauze. Vom cita câteva dintre cele mai frecvente: boli de urechi, intoxicaţii cu alcool sau tutun, traumatisme, epilepsie, scleroză în plăci, tumori în special cu localizare cerebrală, diferite medicamente (streptomicină, chinină, etc), hemoragii cerebrale, tromboze, meningite, spondiloze cu diferite localizări, ateroscleroză, sifilis, menopauză, boli psihice, anemie, etc.

Tratamente:
Se poate folosi una dintre plantele următoare: angelică, cimbrişor, cimbru, cinsteţ, coacăz negru, ghimber, lăcrămioare, leurdă, levănţică, mentă, negrilică, nuc, păducel, rozmarin, sănişoară, vâsc, ventrilică, vinarţ.
În primul rând se va căuta cauza care produce aceste simptome şi se va face tratamentul acestei afecţiuni în mod corect, până la vindecare şi atunci va dispare acest simptom de la sine.
În cazurile accidentale care se pot ivi de exemplu atunci când se priveşte în jos de la înălţime, la învârtirea scrânciobului, etc se poate lua unul din tratamentele de mai jos care diminuează acest simptom:


-Cinsteţ(Salvia glutinosa)- salvia galbenă- 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe timp de 15 minute şi apoi se strecoară. Se va consuma atunci când aveţi ameţeli 1-2 căni pe zi la nevoie.
-Se va lua o linguriţă de ghimber sub formă de praf. Acesta se va ţine sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite. Se poate lua la nevoie de câte ori este cazul. Se poate lua şi tinctură- 1 linguriţă diluată la 100 ml apă.
-Mentă 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, apoi se pot consuma 3 căni de ceai pe zi.
-Se fierb 2 linguriţe de Negrilică (seminţe) în 250 ml apă timp de 10 minute. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se pot fierbe într-un litru de vin 2 linguriţe de negrilică timp de 10-15 minute. Se strecoară şi se beau câte 50 ml de vin de câte ori aveţi nevoie. Se poate face preventiv un tratament cu 3 păhare de 50 ml de vin pe zi (câte unul înainte de fiecare masă).
-Infuzie de rozmarin- 1-2 căni pe zi.
-Sănişoară- 1 linguriţă de pulbere de plantă şi flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea întreaga cantitate la nevoie cu linguriţa.
-Ventrilică infuzie-seara la culcare.
-Vâsc 3 căni pe zi- macerat.
-Tinctură de păducel- 15 picături puse în 100 ml apă. Se poate lua de 3-4 ori pe zi.


În cazul când aceste ameţeli nu au o cauză bine determinată sau se descopere foarte greu până la terminarea examinărilor şi stabilirea cauzelor se poate lua: Ginko-Biloba în special sub formă de capsule sau Ginseng mai ales dacă este vorba despre un om cu vârsta peste 45 ani.

Reţeta 1:
Ameţeli cu slăbirea memoriei. 30 g vinarţ, 30 g cimbrişor şi 100 g roiniţă. Se amestecă toate acestea şi din amestec se va lua 1 lingură care se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se bea 1 cană pe parcursul unei zile. Nu se dă la hipertensivi.


Alunite

Aluniţe.

Mică tumoretă de obicei de culoare brună la suprafaţa pielii, făcând parte din grupul negilor.
Se poate folosi una sau mai multe din următoarele plante medicinale: asmăţui, bătrâniş, babornic, coada şoricelului, coada calului, ghiocei, hrean, iederă, laptele câinelui, lămâi, mesteacăn, nuci verzi, păpădie, pătlagină, pătrunjel, pecetea lui Solomon, ricin, scai măgăresc, urechelniţă.

Câteva reţete:
Tinctura de rostopască se aplică de mai multe ori pe zi.
Suc proaspăt de rostopască se aplică pe aluniţe până la dispariţie.
Tinctură de propolis se aplică cu ajutorul unui tampon de vată pe aluniţă de 2-3 ori pe zi, până la dispariţia complectă. Este unul dintre remediile cele mai indicate.

În cazul aluniţelor unice se poate folosi puţină coajă de nucă verde care se va pune strict pe aluni-ţă, ţinându-se câteva minute de mai multe ori pe zi, sau chiar fixată cu un leucoplast.
Sucul proaspăt de urechelniţă se pune pe aluniţă de mai multe ori pe zi sau se pune o bucată de frunză fixată cu un leucoplast.
Comprese zi şi noapte cu coada calului decoct. Se va avea grijă să fie în permanenţă umed. Se pun 2 linguri de plantă la 100 ml apă şi se fierbe 5 minute, apoi se strecoară.
Pătrunjel- rădăcină se fierbe 1 rădăcină la 200 ml apă până va scădea apa la jumătate. Se strecoa-ră şi se vor pune comprese. Se pot ţine umede timp de 24 ore. Se poate apoi schimba cu una proaspătă. Se face acest lucru până la dispariţie.
Iederă- se pun 4 linguri de frunze şi ramuri tinere la 250 ml apă şi se fierb timp de 20 minute. Se strecoară. Se pune compresă cu acest lichid.
Propolis brut se pune sub leucoplast. Se schimbă o dată la 2 zile. Se face până la dispariţie.



Se spune că anumite aluniţe sunt foarte şic şi se mai spune că localizarea lor este foarte importantă, astfel că în funcţie de localizare putem spune:
-O aluniţă în mijlocul frunţii indică o persoană ursuză, mereu pusă pe harţă.
-Când sunt situate pe tâmpla dreaptă înseamnă că avem de-a face cu o persoană foarte capabilă, întreprinzătoare şi tenace.
-Pe tâmpla stângă- risipitori sau încăpăţânaţi.
-Pe sprâncene- noroc în dragoste.
-Pe urechi- bogăţie.
-Pe obrazul drept- bogăţie şi succes în viaţă.
-La rădăcina nasului- o persoană prietenoasă.
-Pe nări- un călător sau oricine iubeşte mult deplasările
-Pe buze- lăcomie, avariţie.
-Pe bărbie- simţ artistic foarte dezvoltat, dar şi conştiinciozitate.

Jul 16, 2009

Alopecia

Alopecia.

Această boală poate fi ereditară sau din cauza diferitelor boli ale pielii (seboree), dar şi bolile infecţioase însoţite de temperaturi ridicate pot da această afecţiune. La fel intoxicaţiile mai ales cele cu mercur, pot provoca alopecia generalizată sau radiaţiile, dar cauzele sunt foarte multe şi este dificil să fie redate toate aici şi nici nu are rost.
Se tratează foarte greu şi este un tratament de durată, de aceia se va face totul pentru a preveni această afecţiune, pentru că este mult mai uşor să previi decât să tratezi.
Se vor trata toate afecţiunile interne care există şi se va face igiena corectă a părului şi a pielii. Este indicat de asemenea să se ofere organismului o gamă cât mai variată de vitamine din legume şi fructe mai ales sub formă de sucuri, care se vor consuma zilnic de cei care sunt predispuşi la alopecie.


Se pot folosi la tratamente o serie de plante medicinale: ardei iute, brustur, brustur dulce, calomfir, călţunaşi, ceapă, coada calului, coada şoricelului, creţuşcă, hrean, ienupăr, levănţică, lumânărică, măghiran, măselariţă, merişor de munte, mesteacăn, mutătoare, muştar, năsturel, norocel, nuc, obligeană, pedicuţă, plop negru, porumb, ricin, rozmarin, salcie, salvie, săpunaş, sporiş, stânjenei, urzică mică, urzică moartă albă.
Cu acestea se vor face ceaiuri cu care se spală pe cap, sau se fac tincturi sau oţet cu care se fac frecţii 1-2 ori pe zi.

Tratament:
În primul rând se vor înlocui şampoanele cu un săpun neutru, apoi clătirea capului se va face cu substanţe acide (oţet, suc de lămâie în proporţii de 10% la litru). Se va începe apoi vitaminizarea organismului cu multe sucuri din legume şi fructe zilnic. De asemenea se va lua drojdie de bere câte 20-40 g pe zi în cure de minimum 30 zile sau dacă nu se poate lua polen de albine câte 20 g pe zi, timp de 30 zile. Trebuie însă să atrag atenţia că dacă se preferă polenul se va avea grijă ca înainte de a se înghiţii să fie foarte bine mestecat în gură, pentru că în caz contrar nu se poate asimila de către organism, deoarece organismul nu are posibilitatea să dizolve echina cu care este învelit polenul.

Câteva reţete:
Brusture (rădăcină)- cu sucul obţinut din rădăcina proaspătă se va unge capul şi se face frecţie în cazul seboreei scalpului. Se vor face frecţii zilnic.
Brusture- decoct din rădăcină cu frunze de mesteacăn şi cu rădăcină de urzică. Se pune câte 1 lingură din fiecare la 500 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. După strecurare se poate spăla pe cap sau se fac frecţii zilnice. În cazul în care se fac frecţii se va adăuga la 500 ml apă 1 lingură de oţet sau suc de lămâie. Se pot face frecţii cu un tampon de vată muiat în această soluţie. Se poate face de asemenea şi tinctură tot din acest amestec caz în care se va pune la 50 g de amestec de plante se pune 250 ml alcool sanitar şi trebuie pus şi 50 g de suc de lămâie.
Calapăr- decoct din frunze fierte 4 linguri la 500 ml apă timp de 5 minute, apoi strecurate. Este util la spălături şi chiar frecţii. Ajută la prevenirea căderii părului sau chiar în chelii.
Coada calului -4 linguri la 500 ml apă. Se fierb apoi timp de 15 minute şi se strecoară. Se poate folosi la spălarea capului sau pentru frecţii.
Hrean- tinctură se pensulează de 2-3 ori pe zi local.
Muştar- făină de muştar se amestecă cu făină, se face o coco cu apă caldă care se aplică local pentru 10-20 minute, în funcţie de toleranţă. Reface circulaţia sângelui şi prin aceasta reface şi firul de păr.
Nuci verzi- după crestarea învelişului se freacă de 3-4 ori pe zi locurile afectate în aşa fel ca să depăşească marginea, ar fi bine ca locul respectiv peste noapte să fie acoperit. În 15- 20 zile se reface părul, apară un puf care cu timpul se formează fir sănătos.
Obligeană- ulei de păr făcut din 100 ml ulei (preferabil de măsline) cu 20 g de rizom măcinat, macerat 10 zile, apoi strecurat. Se fac fricţionări ale capului zilnice. Este indicat la cei care au predispoziţie ereditară sau au părul mai uscat.
Rostopască. Se pun 2 linguri de rostopască la fiert pentru 5 minute în 250 ml apă. Strecuraţi, apoi spălaţi-vă pe cap cu acest lichid. După spălare faceţi o frecţie cu alcool sanitar în care aţi pus ardei iute. Se frecţionează zilnic cu un tampon de vată. Efecte mai bune se obţin dacă omul se tunde la zero şi se rade pe cap.
Rozmarin cu Sunătoare- 2 linguri din fiecare plantă se pun la 500 ml apă şi se fierb timp de 5 minute. Se fac frecţii pentru stimularea creşterii părului şi fortificarea părului.


Urzica. Recent s-a stabilit că urzica are finasterine care sunt foarte utile în cazul tratării alopeciei şi prostatei. Se poate folosi: 2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se spală părul cu acest ceai de 2-3 ori pe săptămână. Se mai poate folosi-rădăcina şi seminţele care se vor fierbe timp de 15 minute (2 linguriţe la 250 ml apă).

Reţetă.
Se pun 1 mână de frunze de urzici, 1 mână de frunze de nuc şi 2 linguri de rostopască. Puneţi totul în 2 litri de apă şi lăsaţi să fiarbă timp de 30 minute. Se strecoară şi apoi se spală cu acest decoct pe cap. Este indicat în cazul alopeciei şi mai ales la cei cu părul negru sau şaten. Se poate face şi frecţie a scalpului cu acest lichid cu ajutorul unei bucăţi de vată zilnic. Se poate lăsa şi lichid din acesta pe păr mai mult timp pentru ca să acţioneze mai eficient.
Tinctură de propolis 10% se vor face zilnic frecţii energice în chelii, pentru creşterea părului. Se pune cu ajutorul unui tampon de vată cu care se fac şi frecţiile.
Sare mare- se va freca pielea capului energic cu aceasta zilnic pentru a reface circulaţia sângelui şi a ajuta la refacerea podoabei capilare.
Ceapă tăiată mărunt, în amestec cu sare şi piper în diferite proporţii. Se freacă bine pielea capului, pentru evitarea căderii părului.
În toate cazurile în care se spală pe cap este indicat să se clătească pielea capului cu apă acidă (oţet, suc de lămâie), la fel la frecţii.

Google translate

Blog Archive

Followers

Subscribe Now