Popular posts

    Comentarii recente

    Recent Comments Widget

readers online

Feb 11, 2009

Procedee de preparare

Procedee de preparare

Pentru a obţine efectul maxim al substanţelor care se găsesc în plantele medicinale se pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazează pe extracţia principiului sau grupului de principii active folosindu-se dizolvanţi ca apa, vinul, alcoolul, oţetul sau uleiul. Împreună cu principiul activ al plantei se extrag şi unele substanţe secundare, care au proprietatea de a mări efectul terapeutic al plantelor.

Infuzia (ceaiul) este forma cea mai simplă şi mai utilizată de a extrage substanţele active din plantele medicinale. Infuzia se obţine din menţinerea plantei medicinale în contact cu apă clocotită timp de 15 minute. Într-un vas smălţuit sau de porţelan se pun 1 - 2 linguriţe din planta mărunţită, peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Vasul se acoperă şi se lasă 15 minute. După aceea ceaiul se strecoară şi se îndulceşte. Unele plante se prepară numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate dispărea. Este cazul florilor de muşeţel, de tei, al frunzelor de mentă sau de roiniţă.

Decoctul este procedeul prin care planta se amestecă cu cantitatea indicată de apă rece, apoi produsul se fierbe un anumit timp. Decoctul se strecoară fierbinte şi se completează cu apă caldă, cât este necesar.
Frunzele, florile şi planta întreagă se fierb 10 - 15 minute, iar cojile şi rădăcinile se fierb 30 - 40 de minute. După fierbere decoctul se strecoară. Prin decoct se prepară plantele a căror consistenţă este lemnoasă.

Maceratul se foloseşte la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor şi oţeturilor medicinale, pentru că unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu dizolvantul.
Unele plante, ca rădăcina de nalbă sau seminţele de in, se prepară numai prin macerare cu apă rece, fără a se fierbe.
Plantele mărunţite ce urmează a fi macerate cu apă se spală în prealabil. Maceratul se prepară cu apă la temperatura camerei (15 - 25 de grade). În timpul extragerii, lichidul se agită de câteva ori. După trecerea timpului indicat, maceratul se strecoară prin tifon. Preparatul se consumă în timp de 24 de ore şi se păstrează la rece, în sticle de culoare închisă.


Cataplasma este un preparat de consistenţă moale, care se obţine din plantă măcinată, amestecată cu apă până se formează o pastă. Această pastă se pune între două bucăţi de pânză şi se aplică pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apă rece (cataplasma de muştar) sau cu apă fierbinte (cataplasma de in).

Tinctura se obţine prin tratarea plantelor mărunţite cu alcool de diferite concentraţii. Tincturile sunt soluţii extractive alcoolice, mai concentrate în principii active decât infuziile. Se administrează intern, în puţină apă sau ceai sau pe zahăr.

Siropurile sunt soluţii extractive apoase la care se adaugă zahăr (640 g de zahăr la 360 ml de lichid). În general siropurile se prepară dizolvând zahărul într-o soluţie ce conţine substanţele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe în baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat în reţetă. Siropurile se prepară în vase smălţuite. Se strecoară fierbinţi prin tifon, direct în sticle uscate, de capacitate mică. Dopurile se fierb în prealabil şi se fixează imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se păstrează la rece.

Vinurile se prepară prin macerarea plantelor mărunţite, folosindu-se 30 - 40 g de plantă pentru un litru de vin vechi de bună calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. După 7 - 8 zile se strecoară. Se lasă 24 de ore, apoi se filtrează printr-o pânză deasă sau printr-un filtru de hârtie. Se adaugă zahăr după gust şi se completează cu vin până la un litru.

Oţeturile aromatice se prepară prin macerarea plantelor mărunţite cu oţet de vin, la temperatura camerei, timp de 7 - 8 zile. După trecerea acestui timp întregul conţinut se strecoară printr-o pânză deasă, apoi se completează cu lichid. Pentru prepararea oţeturilor aromatice se folosesc plante în proporţie de 5 - 10 g la 100 ml de oţet. Se întrebuinţează numai extern.


Uleiurile medicinale se obţin prin macerarea plantelor în ulei, timp de 4 - 6 săptămâni. Peste plantele mărunţite se adaugă ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de măsline). Sticla se ţine într-un loc răcoros şi întunecat, astupată cu un dop de plută. O dată la 2 - 3 zile se agită preparatul, iar după 3 săptămâni se strecoară. Se păstrează în sticle de culoare închisă, ferite de căldură sau lumină.

Inhalaţiile se obţin din plante medicinale aromatice sau din uleiurile extrase din plante. Peste planta mărunţită sau uleiul volatil, puse într-un vas smălţuit sau de porţelan, se toarnă apă fierbinte. Vaporii de apă antrenează uleiul volatil care este inhalat odată cu aceştia, acţionând la nivelul căilor respiratorii.

Băile din plante medicinale sunt utilizate în scop terapeutic. Se obţin fie prin turnarea unei infuzii concentrate în apa de baie, fie prin introducerea plantelor mărunţite, puse într-un săculeţ de tifon, direct în apă.

Alcoolism si Tabagism


15. Alcoolism si tabagism

Alcoolismul este o boală în care o persoană continuă să consume alcool chiar şi atunci când acesta îi creează probleme de sănătate şi de familie. Când un alcoolic nu bea, are simptome de renunţare. Începe să tremure, are frisoane şi halucinaţii.
Efectele de scurtă durată ale alcoolului sunt răspunsuri încetinite faţă de mediu, scăderea coordonării, alterarea memoriei, vomă, tulburări de vedere, dificultatea de a merge sau a sta în picioare, pierderea cunoştintei, coma şi decesul.
Efectele de lungă durată ale alcoolului sunt alcoolismul, pierderea memoriei, ciroza hepatică, boli de inimă, scurtarea duratei de viaţă.
Dacă o persoană cunoscută prezintă două din următoarele caracteristici, este posibil să fie alcoolică - bea la o anumită oră, bea dimineaţa, bea singură, ascunde alcoolul, are pierderi de memorie în timp ce bea sau după ce a băut, devine furioasă, tristă sau iritată după ce a băut, se simte vinovată din cauza comportamentului său, evită prietenii sau activităţile sociale, afectează comportamentul familiei, se plânge de scădere în greutate şi insomnie, se scuză că bea de nevoie. Semnele care îi avertizează pe cei din anturajul unui posibil alcoolic că acesta se confruntă cu boala, deşi el rareori o recunoaşte, sunt consumul frecvent de alcool pentru a face faţă problemelor zilnice, evitarea responsabilităţilor casnice sau ale celor de la serviciu, certurile în familie, lipsa de respect faţă de sinepromisiuni nerespectate de a se lăsa de băut, pierderea memoriei.


Fitoterapie
Cătina albă conţine vitamina C, B1 şi B2, pigmenţi carotidieni, acid folic, acizi graşi, fitosteroli, fiind o polivitamină naturală. Se face o infuzie din două linguri de fructe zdrobite la o jumătate de litru de apă clocotită. Se lasă vasul acoperit 30 de minute, apoi se bea treptat, de-a lungul întregii zile.
Ceaiul de măceş, preparat din două linguri de fructe zdrobite la un litru de apă fierbinte, fiert timp de 5 minute şi băut zilnic, este excelent în cura de dezintoxicare. Este, în plus, un tonic vitaminizant, datorită conţinutului de vitamine, beta caroten, lecitine şi pectine.
Tinctura de ardei iute, preparată din din 200 g de ardei iute macerat timp de 7 zile în 100 ml de alcool, este folosită în curele de dezalcoolizare. Se pun 20 de picături de tinctură în o cană de ceai de anghinare şi se serveşte imediat.

Apiterapie
Se administrează câte 6 linguriţe de miere din 30 în 30 de minute dimineaţa, apoi, după fiecare masă, câte 4 linguriţe, timp de o săptămână. Se continuă apoi cu administrarea a 2 linguriţe de miere în fiecare dimineaţă, timp de o lună.

Presopunctură
Masaţi punctul Colţul Peştelui situat pe palmă, la baza degetului mare, prin tonifiere, timp de 5 minute.
Masaţi punctul Valea Adunării situat la un deget deasupra urechii prin tonifiere.
Strângeţi puternic vârful nasului sau masaţi zona din jurul ombilicului.


Alte remedii:
20-30 de frunze de dafin opărite cu o cană de apă şi lăsate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv şi antitoxic redutabil. Se bea dintr-o dată întreaga cantitate preparată, având un efect de eliminare foarte prompt. Infuzia se foloseşte pentru persoanele aflate în stare de beţie avansată.

Tabagismul
Este o intoxicare cronică cu nicotină şi poate produce tulburări cardiace, simptome de neurastenie, tremurături, inflamaţie a căilor respiratorii, bronşite, cancer pulmonar.

Fitoterapie
Pătrunjelul se foloseşte în tratarea tabagismului, datorită compoziţiei frunzelor şi rădăcinilor sale, bogate în săruri minerale - sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier şi vitamine A, C, B1, B2. Rădăcina mărunţită foarte bine şi amestecul de frunze, rădăcină şi seminţe, foarte bine măcinate, se administrează înainte de mese, amestecat cu puţină apă caldă.
Mai puteţi consuma 20-30 g de frunze de pătrunjel proaspete pe zi, atunci când aveţi tendinţa de a vă aprinde o ţigară. În plus, pătrunjelul face să dispară şi mirosul urât al gurii.
Dacă sunteţi nervos din cauză că încercaţi să vă lăsaţi de fumat, mestecaţi câteva flori de muşeţel când simţiţi nevoia să fumaţi.
Ceaiul de mentă este util în special pentru cei care suferă de palpitaţii după ce s-au lăsat de fumat.
Mestecaţi un fragment mic de rădăcină de obligeană, ori de câte ori simţiţi nevoia să aprindeţi o ţigară.

Alte remedii:
Faceţi un amestec de flori de soc, păpădie, trei-fraţi-pătaţi şi cicoare, în părţi egale. Se prepară infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă, se îndulceşte şi se beau 2-3 ceşti zilnic, din care una seara, înainte de culcare.
Amestecaţi câte 10 g de flori de tei, fructe de păducel, talpa-gâştei, conuri de hamei şi rădăcină de valeriană, în părţi egale. Preparaţi un decoct din o lingură de amestec la 250 ml apă, fierbeţi timp de 5 minute, apoi luaţi de pe foc şi lăsaţi vasul acoperit, încă 15 minute.
Se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea câte o cană, atunci când se simte nevoia de ţigară.

Imbatranirea


14. Îmbătrânirea

Este un proces fiziologic normal, la nivelul anumitor aparate şi sisteme. După vârsta de 60 de ani se observă cele mai multe dintre efectele îmbătrânirii, dar ele pot fi întârziate prin câteva manevre simple.
Renunţaţi la fumat. Ţigara este principalul vinovat de o lungă listă de afecţiuni ale inimii, plămânilor, ficatului şi ale altor organe, fiind acuzat şi de scăderea duratei de viaţă a fumătorilor.
Consumaţi cu moderaţie băuturi alcoolice. Alcoolul ajunge în toate celulele corpului, distruge genele şi afectează ficatul.
Respectaţi programul de somn. Organismul are nevoie de 8 ore de somn pe zi pentru a-şi repara celulele şi a odihni inima.
Adaptaţi alimentaţia la corp.
Renunţaţi la grăsimile saturate. Încercaţi o dietă de 2 săptămâni fără carne, fără prăjituri şi îngheţate. Consumaţi cereale integrale, fructe şi legume şi peşte gras - somon, macrou, sardine, care inhibă activitatea distructivă pe care radicalii liberi o au asupra celulelor.
Schimbaţi-vă modul de a privi îmbătrânirea. Persoanele care privesc pozitiv îmbătrânirea trăiesc, în medie, cu şapte ani mai mult decât cei care sunt îngrijoraţi de înaintarea în vârstă.
O reacţie chimică ce produce îmbătrânirea este procesul numit glicozilare. Zahărul se leagă de proteină în interiorul celulelor, făcându-le rigide şi tulburi în loc de limpezi şi elastice. Glicozilarea determină apariţia cataractei şi rigidizează articulaţiile. Aceasta poate fi scăzută prin reducerea glucidelor (zahărului) din alimentaţie.
Corpul poate fi menţinut puternic şi elastic prin exerciţii fizice ca mersul pe jos, înotul şi gimnastica aerobică.


Cura cu argilă
Cura cu argilă, pe care o puteţi folosi de două ori pe an, pentru detoxifierea organismului şi cura cu grâu încolţit sunt două metode simple de tratament şi întreţinere pentru persoanele în vârstă, slăbite de boli sau cu o vitalitate scăzută.
Argila sau lutul este un pământ fin, ale cărui granule au dimensiuni microscopice şi se găseşte în straturile profunde ale solului. Acest pământ are, folosit intern şi extern, calităţi medicinale deosebite.
Argila are un rol important în menţinerea stării de sănătate şi de echilibru a organismului, prin mai multe mecanisme, printre care cel mai important este acela de detoxifiere. Datorită capacităţii sale de absorbţie, argila acţionează ca un fel de burete în organism. Se îmbibă cu toate materiile nocive de pe calea digestivă, materii nocive care apoi sunt eliminate prin urină şi fecale. Curăţă stomacul, vezica biliara şi ficatul, intestinele, protejează rinichii şi vezica urinară.
Prepararea se face foarte uşor, o doză obţinându-se dintr-o jumătate de pahar de apă rece la care se adaugă o linguriţă de argilă. Se lasă să stea 4-5 ore, după care se poate folosi.
Amestecul cu argilă nu se prepară în vase de metal, plastic sau teflon, ci numai în vase de porţelan sau lemn.
În primele şapte zile se bea, înainte cu 20 de minute de fiecare masă numai apa limpede din paharul cu argilă, fără sedimentul de pe fundul paharului. După o săptămână se bea tot conţinutul paharului, amestecând apa cu argilă cu o linguriţă, astfel încât să se omogenizeze. Administrarea se face înainte de masă, fiind luate în total 1-3 doze pe zi, pe tot parcursul tratamentului.
Durata tratamentului de dezintoxicare este de 21 de zile.

Cura cu argilă pentru tratarea anumitor boli
Atunci cand argila se foloseşte pentru tratamentul unor boli cronice, doza rămâne neschimbată - o linguriţă de argilă la un pahar de apă, luându-se zilnic două-trei doze. Perioada de acomodare, în care se bea doar apa limpede, fără argila de pe fundul paharului, este de doar trei zile, după care se consumă apa cu argila omogenizată. În funcţie de tipul bolii, se face cura cu argilă între 10 şi 21 de zile pe lună.
Pe parcursul curei cu argilă se ţine un regim alimentar cu grad redus de toxicitate, din care se elimină carnea, grăsimile, cafeaua, băuturile alcoolice, condimentele. Se vor consuma legume, fructe şi zarzavaturi proaspete, sucuri naturale de legume şi fructe.


Cataplasme cu argilă
Într-un vas de sticlă, de lemn sau de ceramică se amestecă argila cu apă caldă şi cu cantităţi mici de uleiuri, tincturi sau macerate de plante până se obţine o pastă densă. Se pun cataplasme pe zonele afectate, puţin mai mari decât suprafaţa respectivă. Cataplasmele se aplică reci (pe regiuni inflamate sau pe partea de jos a abdomenului) şi călduţe pe regiunea ficatului, pe rinichi, pe vezică, pe oase.

Băi de argilă
Pentru o cură se folosesc 10 pungi de argilă (a 1 kg). În prima zi se pun în cadă 2 pungi de argilă peste care se adaugă puţină apă, până se înmoaie argila. Apoi se adaugă apa caldă şi se face baie, timp de 20 de minute.
A doua zi se scoate apa din cadă cu un furtun şi, peste argila rămasă, se mai adaugă 2 pungi. Se înmoaie, apoi se adaugă apă caldă şi se face baie. În următoarele 3 zile se procedează la fel. Din a şasea până în a douăsprezecea zi baia se face practic cu întreaga cantitate de argilă.
Există mai multe tipuri de argilă:
Argila verde conţine hidroxid de fier, Ca, Mg, K şi Mn. Are o mare putere absorbantă, motiv pentru care este frecvent folosită.
Argila roşie este argilă oxidată, bogată în oxid de fier, se foloseşte în tratarea anemiilor şi a bolilor de sânge.
Argila galbenă este mai rar utilizată, are o formulă asemănătoare cu cea verde.
Argila albă are o putere de absorbţie mai scăzută decât cea verde, este potrivită pentru tratamentul de început cu argilă.
Argila albastră este folosită mai ales în uz intern.
Argila gri este cea mai periculoasă (citotoxică). Poate conţine între 25 şi 75 la sută cuarţ.

Cura cu grâu încolţit
100 de grame de germeni de grâu conţin fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%), vitaminele A, B, E, D, PP, enzime şi anumiţi hormoni vegetali.
Cura cu grâu încolţit trebuie să dureze mai mult de o lună pentru a-şi dovedi eficienţa. Efectele maxime se observă după trei luni de la începerea tratamentului.Adulţii pot consuma 3 - 6 linguri pe zi, iar pentru copiii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani doza este de 1-2 linguri pe zi.
Germenii de grâu se administrează dimineaţa, pe stomacul gol.
100 g de grâu se spală cu apă rece. Apoi se pun într-un vas şi se acoperă cu apă. Se aşază într-un loc cald, în bucătărie, şi se acoperă cu un şervet. După 24 de ore se spală, se dă prin maşina de tocat, pentru a fi mărunţit, după care se amestecă cu miere.
Grâul încolţit este indicat în întârzierile de creştere la copii, boli de piele (acnee, eczeme, afecţiuni infecţioase recidivante), îmbătrânire, îmbătrânire prematură; afecţiuni hepatice, subponderalitate, tromboflebită, artrită, afecţiuni oculare, afecţiuni respiratorii recidivante, impotenţă şi sterilitate masculină, amenoree, dismenoree, anemie, lipsă de calciu şi magneziu, dureri de cap, migrene, insomnie.
Primele efecte care se observă sunt oprirea căderii părului, mărirea acuităţii vizuale, îmbunătăţirea coordonării mişcărilor, întărirea dinţilor, înfrumuseţarea pielii, reglarea activităţii nervoase, mărirea vitalităţii.

Alte remedii:
Folosirea curentă a drojdiei de bere are un efect regenerator, care poate ajuta organismul să rămână tânăr şi în formă. Drojdia conţine nu numai o mare cantitate de proteine, minerale şi vitamine, ci şi acid nucleic. Acesta din urmă conduce procesul de formare a celulelor noi, care le înlocuiesc treptat pe cele deteriorate, iar acest proces întârzie îmbătrânirea prematură. Persoanele în vârstă pot constata în doar câteva luni o ameliorare a stării generale şi un surplus de energie. Pielea devine suplă, tenul se colorează, starea de sănătate se îmbunătăţeşte. Drojdia de bere poate reface flora intestinală distrusă de medicamente şi antibiotice. Are acţiune în afecţiuni diverse, precum enterite, colite şi diaree, ciroză, toate formele de avitaminoză B, diabet, furunculoză, acnee şi seboree, scleroză în plăci, dar poate fi folosită şi în caz de osteomielită, pneumonie, gripă sau anemie.
Cura cu drojdie de bere este eficientă dacă este urmată timp de trei-patru luni. Se administrează de 2-4 ori pe zi, dimineaţa şi seara, amestecată cu lichide, de preferat după mese. Dizolvată şi băută înainte de masă taie pofta de mâncare, micşorând numărul de calorii primite de organism.

Nevralgii


13. Nevralgii

Migrena
Foarte vulnerabile sunt persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 33 de ani. Accesul este însoţit de o durere intensă care pulsează, localizată într-una dintre părţile capului. De asemenea apare greaţa, incapacitatea de a suporta lumina şi zgomotele puternice. De multe ori, debutul durerii este precedat de tulburări vizuale, senzitive şi motorii. După accesul dureros urmează o stare de somnolenţă şi de extenuare. Durata migrenei poate fi între patru ore şi două-trei zile. În acest timp, persoana care suportă atacul migrenei se străduieşte să se concentreze, dar nu poate, vrea să se întindă în pat, să tragă draperiile, să doarmă.
În timpul accesului, durerea se poate răspândi în tot capul, apar frisoanele, senzaţiile de greaţă, vărsăturile. Durerea se poate calma după ce bolnavul doarme 4-5 ore, chiar şi în timpul zilei. În orice caz, imediat ce apar semnele unei migrene, trebuie întreruptă orice activitate, iar bolnavul trebuie să ajungă într-un spaţiu unde se poate relaxa şi chiar dormi câteva ore.
Se observă o uşurare dacă se aplică ceva cald pe cap, fie un prosop înmuiat în apă fierbinte, fie o căciulă sau un batic încălzit la calorifer.

Fitoterapie
Levănţica are în compoziţie linalol, geraniol şi ulei volatil, toate cu un rol esenţial de calmare a sistemului nervos central. Se beau 2 căni de infuzie pe zi, preparată din o linguriţă de plantă la o cană cu apă clocotită.
Frunzele de mentă, opărite sau zdrobite cu un pahar, se aplică pe regiunea dureroasă, timp de 20 de minute, iar procedeul are un efect de calmare a durerilor intense. Cu acelaşi efect se pot aplica câteva picături de tinctură de mentă, preparată din 5 g de frunze proaspete macerate, timp de 2-3 zile în 95 g de alcool concentrat.


Dieta
Se exclud din alimentaţie produsele care conţin tiromină (ciocolată, cacao, nuci, citrice, fasole, roşii, ţelină, brânzeturi) şi alcoolul.

Aromoterapie
Puneţi 4 linguri din următoarele plante într-un săculeţ de pânză: levanţică, creţişoară, maghiran, petale şi frunze de trandafir, cuişoare. Închideţi săculeţul şi puneţi-l în pat, lângă pernă.
Esenţa de cedru, amoniac şi mentă pulverizată în camera de dormit este, şi ea, utilă.Uleiul volatil de cedru are efect analgezic, fiind indicat în nevralgiile de toate tipurile. Se administrează intern 1-2 picături de 3 ori pe zi în miere cu apă, în ceai sau pe un cub de zahăr.Extern se pot face inhalaţii cu 10 picături în 100 ml de apă fierbinte, băi cu 10 picături în cada de baie, se pot pune comprese cu 10 picături în 100 ml de apă călduţă şi lămpi odorante cu 3-5 picături în 50 ml de apă.

Masaj
Puteţi încerca să vă masaţi tâmplele cu ulei de ghimbir diluat în sucul de la 2-3 căţei de usturoi storşi. Masajul este eficient în cazul migrenei şi al nevralgiei de trigemen.
Aplicaţi pe frunte câteva frunze de varză zdrobite cu un pahar de sticlă. Înveliţi apoi capul cu un prosop călduţ.
Masaţi pulpele degetelor de la picioare, timp de 5 minute, în fiecare seară, înainte de culcare.

Alte remedii:
Amestecaţi 5 linguri de oţet de mere cu 5 linguri apă de trandafir. Frecţionaţi uşor zona dureroasă.
Luaţi după fiecare masă câte o lingură de miere zaharisită, pe care o ţineţi în gură până se topeşte.
Tonic din aloe cu miere - se iau 750 g de frunze proaspete de aloe de la o plantă în vârstă de peste 3 ani, neudată timp de 5 zile, se spală bine şi se toacă mărunt. Se pun într-un vas de sticlă, se adaugă 1 kg de miere şi 500 ml suc de lămâie şi se amestecă până la omogenizare. Se acoperă vasul şi se lasă la macerat timp de 5 zile, într-un loc întunecos, răcoros şi uscat. Se iau 3 linguri pe zi, câte una înaintea meselor pricipale, timp de o lună. După o lună de pauză cura se poate relua. Remediul are acţiune tonică, stimulativă, asupra sistemului nervos şi endocrin.
Se bea un ceai fierbinte în care s-au pus 2-3 vârfuri de cuţit de nucşoară.
Durerea va fi alinată considerabil.

Nevrozele


12. Nevrozele

Nevrozele cuprind majoritatea bolilor neinflamatorii ale sistemului nervos - nevrozele anxioase, nevrozele fobice, nevrozele isterice şi nevrozele obsesive. Nevroza anxioasă cuprinde o gamă de acuze pornind de la frică, teamă, angoasă, teroare până la anxietate şi este cea mai frecventă.
Bolnavul are tulburări nervoase cu mişcări spasmodice, ticuri, delir, se sperie uşor, în special dimineaţa, sare din nimic, vrea să aibă mereu pe cineva lângă el, pentru că îi e frică să stea singur, îi este frică de întuneric, nu poate dormi, are halucinaţii.

Fitoterapie
Formula 1 - 1 g flori de gălbenele, 5 g conuri de hamei, 10 gfrunze de rozmarin şi de mentă, 20 g frunze de zmeur, de lămâiţă, sunătoare sau mur şi 30 g rădăcină de valeriană. Se pun 4 linguriţe din acest amestec la 600 ml de apă, se prepară ca o infuzie şi se beau 3 - 4 căni pe zi.

Formula 2 - 10 g valeriană, 10 g iarbă mare, 10 g frunze de mentă, 10 g frunze de zmeur şi 10 g frunze de lămâiţă. Se prepară o infuzie din 3 linguri de amestec de plante la 500 ml apă clocotită. Se beau 2 - 3 căni pe zi, îndulcit cu miere.

Formula 3 - 10 g frunze de trifoi de baltă, 10 g frunze de mentă şi 10 g rădăcină de valeriană. Se prepară o infuzie din 3 linguri de amestec de plante la 500 ml apă clocotită. Se beau 2 - 3 căni pe zi, îndulcit cu miere.

Formula 4 - 10 g flori de tei, 10 g conuri de hamei, 10 g talpa gâştei, 10 g rădăcină de valeriană şi 10 g fructe de păducel. Se prepară o infuzie din 3 linguri de amestec de plante la 500 ml apă clocotită. Se beau 2 - 3 căni pe zi, îndulcit cu miere.

Formula 5 - 30 g urzică, 30 g muşeţel, 30 g cimbru, 20 g păducel, 40 g roiniţă, 30 g coada şoricelului, 30 g arnică, 20 g sunătoare, 20 g salvie, 15 g frunze de mur, 15 g flori de hamei, 30 g coada calului şi 20 g mentă. Se pun 3 - 4 linguri din acest amestec la un litru de apă clocotită şi se acoperă imediat cu un capac. După 30 de minute ceaiul se strecoară şi se bea, îndulcit cu miere, pe parcursul întregii zile.

Rădăcina de valeriană (odoleană) este planta cu cel mai puternic efect de calmare şi relaxare a sistemului nervos. De asemenea, combate eficient insomniile rebele şi induce o stare de liniştire a întregului organism. Se poate prepara o ceai slab de rădăcină de valeriană, mărunţită bine, apoi infuzată cu o cană cu apă clocotită. Se lasă 10 minute, apoi se îndulceşte şi ceaiul se consumă călduţ, seara, înainte de culcare.

Pentru combaterea stărilor de neurastenie este recomandată cura combinată cu boabe de ienupăr, cu grâu încolţit şi cu suc de orz verde.Infuziile din coji uscate de mere, hamei, busuioc, rozmarin sau păducel, preparate simple sau combinate, din două linguri de plante la două căni cu apă au rol sedativ asupra sistemului nervos şi de liniştire pentru persoanele anxioase şi agitate. Se beau câte 2 - 3 căni pe zi.


Aromoterapie
Se pulverizează în camera de dormit, în fiecare seară, esenţă de pin sau de brad şi esenţă de levănţică.

Băi
Pentru persoanele agitate sunt recomandate băile generale călduţe, în care s-au adăugat fie 2 - 3 linguri de extract de levănţică, fie 100 g de ace de pin proaspete.

Apiterapie

Gem de valeriană cu miere
Rădăcina de valeriană se pisează într-o piuliţă sau mojar. Se ia o linguriţă din praful obţinut, se pune într-un pahar, se adaugă o lingură de miere şi se amestecă până la omogenizare. Se serveşte imediat, la persoanele care sunt în timpul unei crize de nervi. Are acţiune calmantă şi este util şi pentru tratarea insomniilor, asteniilor nervoase, supraexcitabilităţii sexuale, după şocuri emotive.

Alte remedii:
Extract de mac în vin 100 g seminţe de mac se pun într-un litru de vin roşu şi se lasă la macerat timp de 10 zile. Se strecoară şi se beau 2-3 linguri seara, înainte de culcare.
Este bine ca, în afara meselor, să se administreze 50 ml suc de lămâie amestecat cu 20 g de miere de albine şi un gălbenuş de ou.
În cazul insomniei se pun la macerat de dimineaţa până seara 1-2 linguriţe de nucşoară cu o cană de apă. Beţi preparatul îndulcit cu miere seara, înainte de culcare.
Decoctul din frunze de salată - 2 căni pe zi.
Tinctura de ovăz - 20 de picături de 2 ori pe zi
Tinctura de usturoi - 10 picături de 3 ori pe zi.
Vinul de salvie sau rozmarin - 10 linguri pe zi, între mese.

Google translate

Followers

Subscribe Now