Google translate

    readers online

Vitamine si Minerale






VITAMINE SI MINERALE










Vitamina A
- necesar : 5000 UI = 2 mg/zi (un morcov mediu conţine ceva mai mult de 10.000 UI). Dacă vitamina A luată constant perioade îndelungate la doze mari prezintă riscuri notabile, precursorul său, beta-carotenul se pare că nu prezintă nici un risc, chiar la doze mamut (x 100 doza zilnică). Trebuie spus că majoritatea fructelor şi legumelor conţin cantităţi mult mai mari de beta-caroten decât de vitamină A. Deşi este o coincidenţă de denumire, nu cred că este greşit ca această vitamină să se bucure de o consideraţie deosebită din partea noastră, ca fiind vitamina…A ! Carotenoizii, dintre care potenţa cea mai mare o are beta-carotenul, au efecte identice cu ale vitaminei A, dar riscul dezvoltării unei intoxicaţii este aproape nul la doze foarte mari. Diareea cronică, medicaţia de scădere a colesterolului, uleiul mineral, contraceptivele orale, alcoolul, fumatul, stresul, sarcina şi alăptarea, hepatitele şi ciroza hepatică antrenează de fiecare dată deficite semnificative de vitamină A.
- funcţii : - antiinfecţioasă
- substanţă anti-oxidantă redutabilă
- vitamina nr. 1 în lupta anti-cancer
- atenuează mult simptomele şi efectele secundare ale curelor citostatice şi / sau radioterapice
- reglementează somnul şi TA
- creşte numărul şi stimulează activitatea limfocitelor T „ajutătoare” (LTh)
- frenator folicular în sindromul premenstrual
- stimulează şi creşte sinteza progesteronului
- ajută la formarea smalţului dentar
- utilă în tratamentul retinitei pigmentare
- asigură vederea normală (participă la sinteza rodopsinei, pigment fotosensibil din ochi) şi protecţia epiteliilor. Determină inducţia, diferenţierea şi creşterea ţesuturilor epiteliale, le menţine integritatea şi previne keratinizarea
- rol important în reproducere
- stabilizează membranele celulare
- stimulează ARN-ul mesager, cât şi sinteza unor proteine şi glicoproteine
- determină secreţia lizozimului salivar
- stimulează creşterea osoasă şi dentară
- este un antagonist tiroidian
- protectoare împotriva radiaţiilor
- împreună cu vitamina C, reduce mult secreţia de mucus bronşic la astmatici şi la bronşiticii cronici (BPCO)
- i s-a demonstrat eficienţa şi-n SIDA, studiile fiind încă în curs
- utilă în tratamentul calviţiei, al ridurilor şi al acneei juvenile
- îmbunătăţeşte toleranţa corpului la grefe
- scade riscul dezvoltării unor boli cardio-vasculare la persoanele care asociază şi un stil de viaţă sănătos ; reduce semnificativ frecvenţa infarctului miocardic, iar recuperarea post-infarct este de mai scurtă durată, iar riscul recidivelor este mai mic. Acelaşi efect îl prezintă şi Coenzima Q10 (vezi mai departe)
- este vitamina longevităţii şi întârzie mult apariţia senilităţii
- protejează ADN-ul celular de acţiunea nocivă a toxinelor
- surse (mg / 100 g produs) : lucerna (4,818), morcov (3-9), migdala (5-6), salata (4-8), măceşe (5), alune (4,4), arahide (3,6), spanac (2,5), varza (2), sfecla roşie (1,78), mango (1,454), papaya (1,25), pătrunjel, nucă (1,2), pepene galben (1,03) caisa (0,606), măslina (0,2), roşia (0,133), uleiul de cătină, germenii de grâu, leguminoasele, rădăcinoasele, citricele, prune, usturoi, ceapă, fasole verde, tot ce-i verde, zmeură, pere, mere, smochine, creson, mazăre, bostan, dude, gutui, avocado, castane, cireşe, banane, nap, castravete, ananas, coacăze, mei, ovăz, orez, păpădie, struguri, ţelină, aloe.

Vitamina B1 (tiamina)
- necesar : 1,6 mg/zi (după alte date 2-3 mg/zi) Alcoolul şi dulciurile concentrate blochează absorbţia sau / şi o consumă. Diabetul zaharat, hipertiroidia, sarcina şi alăptarea, alimentarea cu o pâine cât mai albă, sunt cauze de hipovitaminoză !
- funcţii : - vitamina performanţei intelectuale şi a bunei dispoziţii
- stimulează pofta de mâncare
- activează peristaltismul intestinal
- intervine în metabolismul glucidic şi lipidic în special la nivel cardiac şi cerebral
- scade necesarul de oxigen al inimii, lucru demn de-a fi luat în seamă pentru pacienţii cu cardiopatie ischemică sau infarct miocardic
- diminuează durerea
- are şi un uşor efect diuretic
- participă la conducerea influxului nervos şi la sinteza mediatorilor chimici din creier
- surse (mg / 100 g produs) : cojile de mere (10-100), drojdia de bere uscată (12), germenii de grâu (2), soia (0,3-1,5), boabele de grâu, orz şi secară (1-2), migdale (0,7), linte, nuci (0,5), mazăre (0,36) castane, mure (0,3), roşii (0,16-0,24), varza (0,15), pere, prune, portocale, smochine, caise, piersici, cireşe, banane (0,1-0,15), cartof (0,08-0,1), tărâţe de cereale, leguminoase, arahide, anason, vinete, aloe. Expunerea la lumină şi procesarea termică a alimentelor reduce cantitatea de vitamină B1 din acestea.

Vitamina B2 (riboflavina)
- necesar : 1,7 mg/zi. În sarcină, alăptare şi agresiuni microbiene ce dau stări de boală, necesarul va fi sporit peste valoarea menţionată anterior. Seminţele de in la un consum de peste 50 g pe zi (uneori chiar sub) blochează absorbţia acestei vitamine. Alţi factori care sunt răspunzători de hipovitaminoză ar fi : stresul, diabetul zaharat, sarcina şi alăptarea, alcoolul, medicaţia cu antidepresive triciclice, diuretice, unele anti-gutoase, cât şi exerciţiul fizic intens şi susţinut. Primul semn de carenţă este reprezentat de o crăpătură dureroasă la colţul gurii (perleşul).
- funcţii : - e un factor de creştere pentru toate celulele şi ţesuturile corpului
- participă nemijlocit în cadrul metabolismului protidic, glucidic şi lipidic, ca factor de oxido-reducere
- asigură buna funcţionare a muşchilor, contribuie la dezvoltarea fizică şi la biosinteza proteică
- este un factor de protecţie şi integritate cutaneo-mucoasă
- ajută la adaptarea la lumină găsindu-se şi-n celulele cu conuri şi bastonaşe din retină
- este necesară funcţiei optime a vitaminelor B3 şi B6
- asigură prevenţia, dar şi tratamentul cancerului esofagian
- intervine în procesul de fixare a Fierului în hemoglobină
- surse (mg / 100 g produs) : spirulina alga (4), drojdii (2-3), nuca, germenii de cereale (0,5-1,5), migdale (0,6), ciuperci (0,4), caise (0,3), varza, anghinaria (0,12), lămâi, polen, grape-fruit, roşia, piersica, soia, smochina, seminţele de in, măr, pară, curmale, orez, vinete, sparanghel, castane, anason, lapte, aloe. Expunerea la lumină şi prepararea termică a alimentelor, determină reducea conţinutului acestora în vitamina B2. O sticlă cu lapte lăsată la lumină pentru câteva ore va determina distrugerea a mai mult de 2/3 din cantitatea de vitamină B2.

Vitamina B3 (niacina, PP, NAD)
- necesar : 15-20 mg/zi. În sarcină, alăptare, sau în cazurile în care se prestează un exerciţiu fizic intens, se suplimentează dieta cu cantităţi corespunzătoare de vitamină B3. Alcoolul este şi el răspunzător de scăderea nivelului plasmatic al acestei vitamine ! Dacă dieta conţine suficient Triptofan şi vitamină B6, corpul şi-o poate sintetiza şi singur.
- funcţii : - cel mai important crescător al HDL-C. Reduce şi nivelul trigliceridelor
- creşte capacitatea de memorizare
- intensifică metabolizarea glucozei, rol important în diabetul zaharat
- participă la integritatea mucoaselor, prevenind instalarea a multiple dermatoze
- ameliorează simptomele artritei
- ajută la eliminarea toxinelor
- carenţa sa dă pelagra (cei 3 “D” : dermatită, demenţă, diaree)
- vindecă schizofrenia (?)
- participă la producerea energiei în corp
- ajută la sinteza unor hormoni : insulină, testosteron, estrogeni
- combate un eventual miros neplăcut al gurii (halena)
- combate şi / sau ameliorează durerile ulceroase
- în doze mari stimulează eliberarea de Histamină (vezi capitolul respectiv)
- surse (mg / 100 g produs) : drojdii (50-100), caise uscate (6,7), soia (5), cartof (1), piersica (0,9), germenii şi tărâţele de grâu, nuci, orez, polen, grape-fruit, anason, ovăz, varza, gutui, lămâi, mere, pere, vinete, roşii, sfecla roşie, smochine, seminţele de in, castane (urme), aloe. Este o vitamină relativ stabilă termic, la lumină şi oxigen.

Vitamina B5 (acidul pantotenic)
- necesar : 10 mg/ zi, dar doze de până la 100 mg/zi pot fi folosite fără risc de supradozare. Stările însoţite de o urinare excesivă (diabet zaharat, insipid, medicaţie diuretică) şi consumul cronic de alcool se însoţesc de carenţe ale acestei vitamine.
- funcţii : - anti-oxidant redutabil
- vitamină anti-cancer
- utilă în combaterea stresului
- în prezenţa sa se reduc semnificativ simptomele artritice
- intervine în metabolismul protidic, glucidic şi lipidic, fiind convertit de organism în Coenzima A şi folosit în generarea de energie
- asigură troficitatea cutaneo-mucoasă, vindecarea rănilor, rezistenţa şi culoarea firului de păr
- ameliorează simptomele din cadrul poliartritei reumatoide
- asigură sintetizarea hormonilor corticosuprarenalei
- reduce colesterolul total sangvin şi nivelul trigliceridelor
- participă la sinteza hemoglobinei şi a neuro-transmiţătorului acetil-colină
- surse (mg / 100 g produs) : este foarte răspândită în regnul vegetal, drojdii (20), tărâţele de cereale (2,25), varza (1), cartof (0,3-0,6), anason, coaja de mere, lăptişorul de matcă, aloe.

Vitamina B6 (piridoxina, piridoxamină şi piridoxal)
- necesar : 2-4 mg/zi. Absorbţia sa poate fi blocată de consumul seminţelor de in în exces, de către folosirea anticoncepţionalelor orale şi a unor medicamente cum ar fi : izoniazida, dihidralazina, cicloserina, penicilamina ! Alcoolul distruge vitamina B5, dieta hiperproteică o consumă, iar sarcina şi alăptarea necesită cantităţi sporite de vitamină. Deficit vitaminic se înregistrează şi în insuficienţa renală cronică.
- funcţii : - amplifică funcţiile cerebrale
- este necesară pentru producerea HCl gastric
- intervine în metabolismul aminoacizilor şi în procesul de trans-aminare
- participă la sinteza sucului gastric
- ajută la absorbţia şi la efectele Magneziului şi Zincului
- limitează la minimum cantitatea de homocisteină (alături de acidul folic şi de vitamina B12), substanţă extrem de periculoasă pentru vase şi inimă
- stimulator redutabil al imunităţii generale, vitamină specifică în lupta anti-cancer şi melanoamele maligne. Stimulează sinteza anti-corpilor
- micşorează efectele catabolice ale unor hormoni
- creşte fertilitatea
- participă la sinteza Hemoglobinei şi la incorporarea Fierului în molecula de Hemoglobină
- vitamină anti-stres
- intervine în transformarea acidului linoleic în arahidonic
- ajută la transformarea chimică a Triptofanului în niacină
- diminuă problemele legate de menopauză
- previne instalarea convulsiilor la nou-născuţi
- ameliorează metabolismul glucidic şi readuce toleranţa la glucoză la nivel normal. Ajută la transformarea glicogenului hepatic şi muscular în glucoză
- utilă în tratamentul SIDA
- are un slab efect diuretic
- o bună parte dintre diabetici, în prezenţa sa, va fi nevoită să-şi reducă necesarul de insulină
- asocierea cu Magneziul se pare că ar fi cea mai bună soluţie împotriva sindromului premenstrual
- contribuie decisiv la sinteza neuro-transmiţătorilor : serotonină, DOPA-mină, melatonină, adrenalină şi noradrenalină
- surse (mg / 100 g produs) : drojdii (4-10), grăunţele de cereale (0,7-4), germenii de grâu şi de porumb (1-5), nuci (0,87), soia (0,6), avocado (0,5), banane (0,37), ardei (0,27), varză, cartofi, mazăre, spanac, salată, fasole, portocale, pere (0,1-0,5), aloe, lactate, ouă.

Vitamina B7 (biotina, vitamina H)
- necesar : 200 micrograme pe zi. Medicaţia anti-convulsivantă (carbamazepină, fenitoin, fenobarbital) reduce eficienţa vitaminei, în timp ce sarcina şi alăptarea necesită doze mai mari. Pilulele contraceptive scad absorbţia acestei vitamine.
- funcţii : - reduce senzaţia de oboseală
- coenzimă importantă în procesele de carboxilare, cu rol important în metabolismele glucidic şi lipidic
- substanţă anti-micotică puternică
- ajută la tratarea dermatitei seboreice
- implicată în metabolismul energetic
- reduce intensitatea durerilor musculare consecutive unui efort fizic intens
- asigură menţinerea integrităţii tegumentare şi mucoase
- împiedică căderea părului şi încărunţirea
- surse : nuci, soia, cereale integrale, legume, lapte, drojdii.

Vitamina B8 (colina)
- necesar : 100 mg / zi
- funcţii : - împreună cu inozitolul intră în componenţa LECITINEI
- previne steatoza hepatică (încărcarea grasă a ficatului)
- se opune formării plăcii de aterom pe pereţii arteriali
- ajută la eliminarea substanţelor toxice rezultate prin metabolism
- contribuie la funcţionarea optimă a memoriei
- surse : germeni de grâu, soia

Acidul folic (folacina sau folatul)
- necesar : 400 micrograme pe zi. Deficitele de vitamină B12, cancerele cu diferite localizări, sarcina şi alăptarea, folosirea anticoncepţionalelor orale, a trimetoprimului, cât şi alcoolismul cronic conduc la stări de deficit al acidului folic.
- funcţii : - esenţială pentru buna închidere a tubului neural la făt. În deficitul sau lipsa acestei vitamine se constată o creştere a frecvenţei spinei bifida şi / sau a anencefaliei
- vitamină anti-cancer importantă în special pentru cancerul de col uterin şi colon
- utilă în leucemii
- participă la transcrierea corectă a informaţiei genetice la nivelul acizilor nucleici
- participă la biosinteza bazelor purinice şi pirimidinice
- ajută la maturarea şi regenerarea hematiilor
- intervine în sinteza Hemoglobinei
- esenţială pentru diviziunea celulară
- rol desensibilizant (anti-alergic)
- creşte capacitatea de memorizare
- stimulează imunitatea anti-infecţioasă
- reduce frecvenţa atacurilor de cord şi scade necesarul de oxigen al inimii ischemice. Ajută la scăderea nivelului seric al amino-acidului homocisteină
- are şi uşor efect vaso-dilatator pe arterele mici cerebrale şi cardiace
- participă la sinteza proteică şi la metabolismul aminoacizilor
- ajută la absorbţia Fierului din intestin
- surse (micrograme / 100 g produs) : frunzele de morcovi (300), drojdii (100-300), cartof (100), sparanghel, spanac (100-150), rădăcina morcovului (40), varza, fasolea verde (10-40), castraveţi, roşii, păpădia, anason, aloe, nuci, broccolli, cereale integrale. Procesarea termică a alimentelor, dar şi expunerea acestora la lumină puternică, diminuă conţinutul lor în acid folic. Discuţie : există unele şcoli medicale care identifică acidul folic cu vitamina B4, în vreme ce altele îi atribuie locul vitaminei B9. Cei mai mulţi autori fiind totuşi dintr-a doua categorie, pe parcursul cărţii de faţă când veţi citi „vitamina B9”, să ştiţi că am făcut referire la acidul folic.

Inozitolul
- necesar : 100 mg / zi
- funcţii : - alături de colină intră în structura LECITINEI
- surse : germenii de grâu, polen, soia

Vitamina B10 (acidul paraaminobutiric – PABA)
- necesar : 100 mg / zi
- funcţii : - asigură integritatea tegumentelor, protejându-le în special de infecţiile fungice
- implicat în metabolismul Fierului
- este indispensabil în procesul de formare al hematiilor
- surse : germenii de grâu, drojdiile, tărâţele de cereale, soia


Vitamina B12 (hidroxi-cobalamina după unii, cian-cobalamina după alţii)
- necesar : 2-3 micrograme pe zi. Absorbţia sa intestinală este mult redusă de medicaţia hipocolesterolemiantă, alcool, pilulele contraceptive, omeprazol şi colchicină ; rezecţiile gastrice îi blochează cuplarea cu factorul intrinsec (care se va produce într-o cantitate cu atât mai mică cu cât rezecţia gastrică a fost mai importantă), sarcina şi alăptarea necesită doze mai mari de vitamină, în timp ce cuptorul cu microunde distruge cam jumătate din cantitatea de vitamină existentă în alimente.
- funcţii : - constituie un factor de maturare al globulelor de sânge
- stimulează pofta de mâncare
- stimulează sinteza proteică
- scade nivelul seric al homocisteinei, prevenind ateroscleroza şi cardiopatia ischemică
- are proprietăţi hepato-protectoare
- esenţială pentru replicarea ADN-ului, fiind implicată în creşterea şi maturarea celulară
- participă la integritatea fibrei nervoase şi a neuronului şi la sinteza tecii de mielină
- surse : spirulina, aloe vera, polen, orez integral, soia, malţ, spanac, conopidă, ficat, gălbenuş de ou, rinichi, lapte, brânză, carnea de pui şi de vită.

Vitamina B15 (acidul pangamic)
- necesar (?)
- funcţii : - stimulează sinteza glicogenului hepatic şi muscular
- activator al respiraţiei celulare, mărind rezistenţa unor organe (inimă) la hipoxie
- participă la sinteza colinei, metioninei, creatinei şi a adrenalinei
- surse : aloe, cereale integrale, germeni de grâu, polen.

Vitamina C

Vitamina C, sau vitamina antiscorbutică, face parte dintre substanţele pe care organismul nostru nu şi le poate sintetiza singur, dar de care are o absolută nevoie pentru o funcţionare corespunzătoare. Carenţa acestei vitamine dă scorbutul, boală de care sufereau odinioară persoanele care se hrăneau perioade lungi aproape exclusiv cu conserve : soldaţi, marinari, exploratori.
Manifestările carenţiale îmbracă o varietate de forme şi simptome : căderea părului, ulceraţii gingivale, hemoragii subcutanate, rarefiere osoasă (ce ajunge uneori până la tasări vertebrale sau fracturi), respiraţie fetidă, infecţii dintre cele mai diverse care cedează foarte greu sau deloc, scăderea performanţelor intelectuale şi a capacităţii de efort.
După cum se observă, vitamina C are funcţii deosebite în economia organismului, la un necesar zilnic de abia 60 mg pentru adulţi, 75 mg pentru copii şi spre 100-200 mg în cazul unui individ care prestează un efort fizic sau / şi intelectual intens, cât şi-n stările febrile. Totuşi există multe voci avizate şi documentate care recomandă pe bună dreptate cantităţi de vitamina C superioare valorii de 200 şi chiar 500 mg/zi (unii indică doze ce merg până la 1 gram !).

Funcţiile vitaminei C în organism :
1) întăreşte peretele vascular, ceea ce determină prevenirea sau / şi stoparea hemoragiilor care au drept cauză de apariţie fragilitatea capilară ;
2) la valori de 5-10 ori necesarul zilnic (adică la un aport de peste 300 mg/zi), în prezenţa unui colesterol total sangvin sub 160 mg% (iar după opinia unor cercetători şi-n prezenţa niacinei), este capabilă să distrugă placa de aterom, curăţând vasele de sânge ;
3) în peste 95% din cazurile în care nivelurile colesterolului sangvin sunt crescute, un aport suficient de vitamină C, reduce sau chiar normalizează valorile colesterolemiei. Un deficit al vitaminei C determină ca ficatul să nu mai “verse” colesterolul prin lichidul biliar, ci să-l depună pe peretele intern al arterelor. La doze de peste 600 mg/zi reduce nivelul seric al LDL-C şi creşte concentraţia HDL-C. Sunt voci autorizate în domeniul medical, care susţin chiar că apariţia bolilor cardio-vasculare nu s-ar datora unui exces de colesterol sau a unui consum exagerat de grăsimi, ci în primul rând unui deficit cronic de vitamină C ;
4) măreşte potenţa, iar administrarea unor doze mari de vitamină la subiecţi care prezentau sterilitate, a dus la concluzia că poate fi folosită cu succes în combaterea acesteia. Protejează împotriva deteriorării ADN-ul spermatic ;
5) previne formarea plăcii de aterom pe vasele de sânge, prin menţinerea integrităţii peretelui vascular şi “vindecarea” leziunilor” acestuia care predispun la ateroscleroză. Factori lezionali puternici : fumatul (pro-oxidant), hipertensiunea arterială, alcoolul etilic (prin efectul său de solvent), cafeaua (prin creşterea vitezei de circulaţie a sângelui în artere) etc.
6) substanţă anti-oxidantă puternică, ce determină scăderea cantităţii şi a agresivităţii radicalilor liberi în special al celor de oxigen; cel mai sensibil organ din corp la acţiunea radicalilor liberi este cristalinul, de-aceea incidenţa cataractei este sensibil crescută la cei ce folosesc cantităţi mari de pro-oxidante : fumat, alcool, prăjeli, afumături etc. Previne cataracta sau / şi o stopează. Unele studii arată că în timp această boală regresează în prezenţa vitaminei C. Va fi adusă prin aport alimentar doar alături de bioflavonoide, pentru a ne asigura că va avea un efect maxim ;
7) este a II-a vitamină ca importanţă pe care corpul o foloseşte în lupta anti-cancer ;
8) creşte longevitatea şi scade numărul deceselor de orice cauză ;
9) s-a constatat că folosirea unor doze mari (600-800 mg / zi) de vitamină C, grăbesc vindecarea în cazul hepatitelor acute, de orice fel şi a celor cronice, blocând drumul spre ciroză sau cancer hepatic ;
10) unele studii sugerează şi faptul că vitamina C este o substanţă cu un oarecare caracter psiho-excitant, motiv pentru care se indică evitarea alimentelor bogate în acid ascorbic la masa de seară ;
11) este un trofic al endoteliilor capilare (componenta C2) ;
12) ajută la absorbţia fierului (Fe2+) şi la transformarea Fe3+ neabsorbabil în Fe2+ absorbabil. Este considerată de-altfel drept o vitamină anti-anemică ;
13) ridică nivelul performanţelor intelectuale şi indicele IQ ;
14) se opune transformării pigmentului roşu din sânge (hemoglobina) prin oxidare în methemoglobină (care este hemoglobina oxidată , ineficientă pentru transportul sângelui de la plămâni la celule) ;
15) PMN-urile (un anumit tip de globule albe, “soldaţi” ai organismului) conţin de 60 de ori mai multă vitamina C decât plasma sangvină şi în baza acestui fapt ele luptă eficient împotriva microbilor şi viruşilor, contribuind astfel eficient la apărarea corpului. Împiedică trecerea viruşilor prin membrana celulară (potenţial rol anti-SIDA ?). Participă şi la sinteza anticorpilor şi a interferonului, de-asemenea factori esenţiali în apărarea imună ;
16) participă la distrugerea toxinelor, având o funcţie epurativ-detoxifiantă ; blochează formarea nitrozaminelor, compuşi potenţial cancerigeni ;
17) asigură integritatea mucoaselor, pielii, părului, unghiilor, cât şi la vindecarea rănilor, prin funcţia de apărare, constituind cel mai puternic stimulator al sintezei colagenului. Odată sintetizat colagenul asigură elasticitatea pereţilor arteriali şi a pielii, opunându-se procesului de ridare şi de îmbătrânire a acesteia ;
18) favorizează depunerea Calciului în oase, având se pare un rol superior faţă de vitamina D, a cărei pondere se remarcă preponderent în ceea ce priveşte absorbţia Calciului din intestin în sânge şi reabsorbţia Calciului din urina primară înapoi în sânge ; dă şi o protecţie dentară anti-carie ; contribuie la creşterea osoasă şi a cartilajelor ;
19) contribuie la funcţionarea normală a glandelor suprarenale, a tiroidei şi a corpului galben ovarian. Stimulează activitatea hipofizei ;
20) alături de vitamina B1 (vitamina performanţei intelectuale) asigură buna funcţionare a procesului de memorizare, prin stimularea sintezei proteice neuronale ;
21) rol desensibilizant (anti-alergic). Studii efectuate pe persoane astmatice sau pe atopici, au demonstrat că frecvenţa şi gravitatea crizelor acestora este invers proporţională cu cantitatea de vitamină C ingerată ;
22) activează acidul folic şi conversia acestuia în acid folinic, important în formarea substanţei intercelulare ;
23) fortifică musculatura şi ţesutul conjunctiv ;
24) în boala Wilson scade absorbţia şi creşte eliminarea Cuprului, aspect deosebit de benefic ;
25) stimulează eliminarea Plumbului din sânge şi oase ;
26) participă la hidroxilarea a numeroşi compuşi : triptofan, unii steroizi, a noradrenalinei etc. ;
… şi lista se menţine deschisă.

Este absolut necesar să cunoaştem şi faptul că vitamina C, generic denumită aşa, este de fapt un complex C1-C2, şi doar sub această formă are eficienţa maximă. Sub forma acestui complex ea se întâlneşte numai în vegetale (cu excepţia leguminoaselor uscate şi neîncolţite şi a laptelui de iapă), în timp ce fiolele sau comprimatele de vitamina C conţin numai forma C1, care nu prezintă şi rolurile 1,2 şi 4 enumerate. Doar preparatul Tarosin conţine şi vitamina C2 (sau “P”), la un nivel de 20 mg per un comprimat, alături de vitamina C1 într-o cantitate de 50 mg per 1 comprimat). Acest medicament este indicat în prevenirea sau / şi tratarea fragilităţii capilare.
Sursele naturale de vitamină C sunt sub formă de poliascorbat, un “polimer” , care asigură o eliberare lentă şi persistentă a vitaminei, pe măsură ce necesităţile organismului o impun. Comprimatele tipizate din farmacii conţin (cu rare excepţii) acid ascorbic simplu, cu o eficienţă inferioară şi ca potenţă şi ca durată a acţiunii, faţă de forma naturală a acestei vitamine.

Vitamina C (deci complexul C1-C2) este o vitamină hidrosolubilă şi din nefericire este cea mai termolabilă dintre toate vitaminele, distrugându-se în proporţie de 50-90% la fierbere. Este sensibilă la lumină, în prezenţa apei (lichide, dar şi sub formă de vapori) şi a căldurii. De-asemenea, sucurile de fructe dacă nu sunt consumate imediat şi sunt păstrate la frigider până a II-a zi, îşi pierd o bună parte din cantitatea iniţială de vitamina C.
Coaja unor fructe sau legume, pe care mulţi dintre noi o îndepărtăm înaintea consumului din diverse motive (“nu-mi place”, “n-am dinţi” etc.), conţine uneori de 2-3 ori mai multă vitamina C decât tot restul fructului ; aş aminti aici doar merele, perele, lămâile, roşiile.
Alcoolul în orice cantitate blochează absorbţia vitaminei C (dar şi a complexului vitaminic B), a unor metale (fier, calciu, zinc, magneziu, mangan), iar fumatul o distruge rapid prin oxidare.
Stresul fizic şi psihic, diabetul şi unele boli cronice, tratamentul cu AINS şi tetracicline, sarcina şi alăptarea necesită doze mai mari de vitamină C.
Praful de copt este în stare să distrugă vitamina C.
Anticoncepţionalele orale spoliază organismul de vitamina C.
Persoanelor care prestează activităţi fizice grele, sau intelectuale intense, li se recomandă un aport de 100-200 mg / zi de vitamina C. Doze mari de vitamină C sunt necesare şi pentru metabolizarea alimentelor prăjite, afumate, a cafelei, sau în unele stări fiziologice sau patologice cum sunt de pildă sarcina, alăptarea, stările febrile şi cancerul. Stresul este un acerb consumator şi eliminator de vitamină C ! Excesul acestei vitamine ( zi de zi de peste 600-1000 mg un timp de peste 2 săptămâni), asociat unui aport lichidian insuficient (2-2,5 l/zi), poate fi cauză de calculoză renală (piatră la rinichi) uratică, oxalică sau cistinică. Tot hipervitaminoza C reprezintă un factor de sterilitate, iar în sarcină creşte riscul de avort.
Reţineţi : vitamina C nu face parte din categoria vitaminelor stoc, adică nu se va acumula în corpul unei persoane care consumă saltator cantităţi mari din această vitamină. Corpul îşi va reţine un maxim de 10 ori necesarul (600 mg), restul eliminându-se. Deci este recomandabil s-o aducem printr-un aport zilnic şi echilibrat şi nu printr-o cantitate mare care să ne ajungă mai multe zile.

Surse de vitamina C, în mg / 100 g produs

400-1500 măceşele
400 coacăze negre 60-75 portocalele
300 kiwi 60 conopida
240 pătrunjel frunze 58 căpşunile 195 frunze de hrean

50 lămâi, castane
150 guava 40-80 spanac
129 nap 30 mandarine, agrişe
124 măcriş 25 pepene, dude
120 tarhon 20 roşii, ananas, zmeură, salata, ciuperci, avocado, usturoi
100 ardei, mărar 10 cireşe, caise, cartofi, corcoduşe, afine
80-120 varza 6 piersici, prune
60-80 fragii 4 măr, pară, strugure



Deci 1 kiwi (are circa 100 g) poate asigura necesarul de vitamina C pentru 5 zile. Necesarul zilnic al acestei vitamine poate fi asigurat şi din 600 g de cireşe, 1,5 kg de struguri (mere sau pere), 200 g de mandarine etc. Totuşi se recomandă să nu se folosească surse unilaterale de vitamina C, folosind un meniu cât mai variat. În acest fel nu va exista nici o urmă de “plictiseală” referitoare la anumite alimente, fie ele şi fructe, iar sănătatea dvs. va fi foarte bună.
Cercetări recente plasează fructele de cătină albă şi respectiv, uleiul de cătină aproape, sau chiar în vârful piramidei celor mai bogate alimente în vitamina C.

Vitamina D (“hormonul” D – cum este numită mai nou)
- necesar : 400-1200 UI / zi. Există vitamina D2 (ergo-calciferol), de sursă vegetală şi vitamina D3 (cole-calciferol), de sursă animală. Deşi au formule chimice diferite, au acelaşi dozaj, potenţă de acţiune şi prezintă aceleaşi funcţii fiziologice. Absorbţia sa este micşorată sau chiar blocată, de unele medicamente (Fenobarbital, AIS) şi se va ţine cont de acest lucru mai ales la copii ! Este de reţinut că medicaţia hipocolesterolemiantă (de scădere a colesterolului sangvin), uleiul mineral, alcoolul, cât şi bolile hepatice şi renale, reduc concentraţia, scad absorbţia, sau / şi diminuă eficienţa vitaminelor D !
- funcţii : - absorbţia intestinală a Calciului şi Fosforului, permeabilizând mucoasa intestinală pentru aceste elemente
- reabsorbţia Calciului din urina primară
- reglează concentraţia sangvină a Calciului şi a Fosforului
- stimulează osteoblastele pentru a forma ţesut osos
- inhibă osteoclastele, care produc resorbţia osoasă
- ajută la fixarea Calciului în matricea osoasă prin creşterea concentraţiei de acid citric şi unele modificări locale
- este o vitamină anti-tumorală secundară. Are predilecţie pentru cancerele de colon, mamar, limfoame, melanom malign
- stimulează sinteza proteinelor musculare, contracţiile şi formarea sistemului ATP, prin încorporarea fosfaţilor anorganici în celula musculară. Ajută de-asemenea la reabsorbţia renală a proteinelor
- la nivelul glandelor paratiroide controlează sinteza şi eliberarea parathormonului
- vitamină utilă în tratamentul psoriazisului şi al tuberculozei
- stimulează producţia şi eliberarea de insulină ; administrată regulat sugarilor, se pare că are capacitatea de a reduce cu până la 90% şansa dezvoltării unui diabet zaharat tip I
- modulator imun, mărind capacitatea de apărare a corpului
- surse : germenii de grâu, uleiul de cătină, drojdii, curmale, salată, nuci, aloe vera, uleiuri vegetale, soia, varză, ovăz (urme), ficat, rinichi, ulei de ficat de ton, smântână.

Vitamina E
- necesar : 20-30 mg / zi (eficienţa sa însă va creşte exponenţial la doze de 100 mg/zi). Clorul, pastilele cu fier anorganic şi anticoncepţionalele orale necesită cantităţi mari de vitamină E, deoarece o inactivează. Medicaţia hipocolesterolemiantă, uleiul mineral (folosit ca laxativ), fumatul, sarcina şi alăptarea, pancreatitele, hepatitele, boala Crohn etc. se însoţesc de deficite ale vitaminei E !
- funcţii : - anti-oxidant remarcabil, “ocroteşte” de oxidare acizii graşi nesaturaţi, vitaminele A şi C din lumenul intestinal, dar şi membranele celulare. Ne protejează şi de efectele oxidante remarcabile ale ozonului, de cele ale smogului, de radiaţii şi de efectele nocive ale chimioterapiei (alături de vitamina A)
- potenţează funcţiile vitaminei C (evident în cataractă)
- grăbeşte vindecarea arsurilor şi a rănilor
- are calităţi diuretice şi hipotensoare
- protejează vitamina A de oxidare şi globulele roşii de factorii hemolitici
- favorizează depunerea glicogenului în ficat şi muşchi
- diminuă frecvenţa crizelor epileptice la copii. Se pare că ar fi utilă şi în tratamentul bolii Parkinson, dar studiile sunt abia la început
- vitamină redutabilă în general anti-tumorală, dar şi specifică pentru cancerele prostatic, col uterin, sân şi pulmonar
- intervine în metabolismul şi-n sinteza acizilor nucleici şi a proteinelor
- măreşte capacitatea funcţională a muşchilor, ameliorând circulaţia capilară şi utilizând optim oxigenul la acest nivel. Este implicată şi în producerea de energie la nivel celular
- asigură buna funcţionare a aparatului reproducător şi este esenţială pentru sistemul nervos central
- reduce problemele legate de ciclul menstrual (tratând eficient sindromul premenstrual) şi de menopauză
- reduce nivelul progesteronului
- intervine şi-n eritropoeza (formarea globulelor roşii ale sângelui) fiziologică şi protejează eritrocitele împotriva distrugerii (hemoliză)
- este necesară pentru eliminarea creatinei (un produs secundar, toxic de metabolism) prin urină
- are şi proprietăţi anti-coagulante, inhibând agregarea plachetară
- funcţiile acestei vitamine sunt potenţate în mare măsură de prezenţa Seleniului şi asta preponderent în cancer ; alături de Seleniu grăbeşte liza pigmentului de uzură neuronal - lipofuscina
- creşte producţia de interleukină 2, la rându-i stimulatoare a producţiei de limfocite T
- scade VLDL şi LDL-C (pe acesta din urmă în special în prezenţa vitaminei A), crescând în schimb HDL-C. Împiedică oxidarea LDL-C
- aportul corespunzător de vitamină E reduce semnificativ frecvenţa şi amplitudinea crizelor de angină pectorală
- surse (în mg la 100 g / ml produs) : ulei de germeni de grâu (150-500), ulei de floarea soarelui (50), migdale (25,8), ulei de măsline, soia (13,2), nuci (12,3), germenii de grâu, măsline (8), zmeura (4,5), salata (4), ardei (3,1), avocado (3), spanac (1,7), piersici (0,6), uleiul de cătină, creson, polen, pătrunjel, aloe vera, mazăre, ridiche neagră, seminţele de in, bostan şi de floarea soarelui, roşii, alune, arahide, drojdii.
- Observaţie : orice aliment care conţine vitamina E, va conţine automat şi vitamina D şi F !

Vitamina F
- precizare : este un amestec de 3 acizi graşi nesaturaţi (oleic, linoleic şi arahidonic)
- necesar : 8 mg / zi
- funcţii : - participă la menţinerea integrităţii cutaneo-mucoase
- precursori în sinteza prostaglandinelor
- substanţe anti-oxidante puternice, rol anti-tumoral
- împiedică încărcarea grasă a ficatului
- reduce frecvenţa alergiilor
- intervine în funcţionarea optimă a glandelor endocrine
- surse (mg la 100 g produs) : frunzele de nap (470), varza de Bruxelles (360), varza (90), ficatul de bovine (86), salata (35), brânza (33), spanac (25), lapte (3,5), măsline, aloe, nuci, alune, arahide, migdale, soia, seminţele de in şi de floarea soarelui, uleiul de cătină

Vitaminele K (Filochinona-K1, menachinona-K2 şi menadiona-K3)
- necesar : 100 micrograme pe zi. Curele antibiotice, medicaţia hipocolesterolemiantă şi uleiul mineral, hepatitele, cirozele şi boala Crohn determină nivele scăzute sangvine ale acestei vitamine. Circa ½ din necesarul de vitamină K este produsă de bacteriile care populează intestinul gros.
- funcţii : - asigură procesul normal de coagulare
- intervine în osteogeneza normală şi chiar la absorbţia normală a Calciului
- reduce substanţial pierderile de calcice urinare la femeile intrate în menopauză
- are rol şi-n sinteza colesterolului
- surse (în micrograme la 100 g produs) : frunzele de nap, soia, broccoli, varza de Bruxelles, varza, salată, spanac, mazăre, roşie, lucernă, urzică, cicoare, fragi, cereale integrale. Lumina puternică şi radiaţiile au capacitatea de a distruge o parte însemnată din vitamina K de sursă alimentară.

Co-enzima Q 10
- necesar : se presupune că ar fi în jurul valorii de 30-60 mg/zi. Se consideră că după vârsta de 30 de ani, ar fi excelent dacă fiecare dintre noi am folosi suplimente nutritive care să conţină Coenzimă Q10, într-o cantitate de cel puţin 1 mg pentru fiecare an vârstă / zi (deci, o persoană de 60 ani, ar fi bine să folosească cel puţin 60 mg / zi de CoQ10). S-au citat însă rezultate excelente în cazuri de boli severe cardiace (cardiomiopatie hipertrofică, insuficienţă cardiacă, cardiopatie ischemică avansată, angină pectorală instabilă, stările post infarct miocardic etc.), dar şi hepatice, pancreatice (diabet zaharat) sau renale, în care s-au administrat cu succes chiar şi 100-200 mg / zi !
- funcţii : - catalizator în procesul de formare a energiei celulare, stimulând acumularea şi sinteza ATP-ului. Este răspunzătoare de 95% din energia ce se formează în corp şi menţine integritatea membranelor mitocondriale.
Se concentrează în inimă, creier, ficat, rinichi, splină, pancreas, plămâni, muşchi şi glandele suprarenale. Medicaţia statinică (de scădere a colesterolului : lo-, pra-, sim-, atorna-vastatin), prin inhibarea enzimei HMG-CoA reductazei, determină şi o diminuare a concentraţiei şi a producţiei de Coenzimă Q10 ! Sinteza ubiquinonei se reduce odată cu vârsta, iar cei care au o dietă vegan, aduc mai multă ubiquinonă prin alimentaţie decât omnivorii. Medicaţia b-blocantă (propranolol, atenolol, metoprolol, pindolol, oxprenolol, timolol etc.) inhibă enzimele activate de către Coenzima Q10 şi-n plus determină şi o scădere a concentraţiei sale. Este justificată astfel suplimentarea cu surse alimentare sau suplimente nutritive bogate în coenzimă, dacă se impune un tratament beta-blocant. S-a constatat că normo- şi subponderalii prezintă concentraţii ridicate de Coenzimă Q10 comparativ cu cei care au o supragreutate.
- previne oxidarea LDL-C şi scade riscul aterosclerotic
- constituie un adjuvant extrem de util în tratamentul insuficienţei cardiace şi al cardiopatiei ischemice. Determină rărirea frecvenţei atacurilor anginoase cu 45-50%, mărind capacitatea de efort a pacienţilor cardiaci. Reduce hipertrofia miocardică şi-i satisface necesarul energetic
- are un rol important în bolile degenerative neuronale. Boala Parkinson prezintă concentraţii mici de ubiquinonă în creier, iar în SIDA există concentraţii plasmatice reduse. De aici se observă potenţiala utilitate a sa în aceste boli. Pacienţii HIV pozitivi, vor rămâne asimptomatici dacă au o concentraţie optimă a coenzimei Q10 în sânge
- este utilă în distrofia musculară progresivă, ameliorând în bună măsură simptomatologia
- este o substanţă anti-oxidantă puternică şi sporeşte numărul de limfocite TK. Determină producerea de anticorpi şi creşte concentraţia plasmatică a imunoglobulinelor G.
- creşte numărul şi mobilitatea spermatozoizilor
- deficitul său determină o reducere a capacităţii pancreasului de a sintetiza insulină
- îmbunătăţeşte funcţia cerebrală şi creşte capacitatea de memorizare
- diminuă depozitele de grăsime
- măreşte rezistenţa musculară la efort
- creşte fluxul sangvin coronarian, îmbunătăţeşte metabolismul şi asigură furnizarea de energie pentru miocard, coboară TA (lucru demn de-a fi luat în seamă pentru cardiaci)
- grăbeşte vindecarea plăgilor, menţine supleţea, elasticitatea şi tinereţea tegumentelor
- este un imuno-stimulator
- este capabilă să vindece ulcerul gastroduodenal
- adjuvant important, util şi extrem de eficace în refacerea ficatului după o agresiune toxică sau virală (hepatite A, B, C etc., acute sau cronice)
- utilă în tratamentul schizofreniei, a bolii Alzheimer şi a sclerozei multiple
- reduce placa dentară, frecvenţa bolilor gingivale şi contribuie la sănătatea dinţilor ;
- substanţă cu proprietăţi anti-tumorale (absorbind radicalii liberi), anti-SIDA şi
antileucemică
- surse : uleiul de soia, uleiul de cătină (conţine cantităţi redutabile !), frunzele de tutun (conţin şi ele cantităţi enorme, însă de aceea nu recomand fumatul şi nici mestecarea frunzelor de tutun !), alune, varză, conopidă, broccolli, spanac, ton, sardină (ultimele 2 alimente conţin însă şi cantităţi redutabile de histamină !), germenii de grâu, orez integral, uleiurile vegetale, inimă şi muşchi de vită. Exerciţiul fizic îi stimulează sinteza sa, dar este nevoie pentru aceasta de surse din vitaminele B (3, 4, 5, 6, 12) şi C. Vitamina E şi Seleniul sunt capabile să inducă o sinteză optimă de Coenzimă Q10.
Deşi am trecut-o în rândul vitaminelor, datorită importanţei excepţionale pe care ea o are pentru corpul nostru, ea practic nu face parte din categoria acestora, deoarece corpul o reuşeşte să o sintetizeze din Tirozină sau Fenilalanină.
Deşi s-au făcut studii în care s-a demonstrat fără putinţă de tăgadă eficienţa ubiquinonei în toate aspectele enumerate mai sus, dar şi-n prelungirea semnificativă a duratei de viaţă (chiar cu 30-50% în experienţele făcute pe cobai) şi a calităţii vieţii (îmbunătăţind semnificativ calitatea vieţii şi starea de sănătate) totuşi rămâne o mare necunoscută în legătură cu administrarea suplimentelor de Coenzimă Q10. Problema rezidă tocmai din faptul că la persoanele cardiace (şi nu numai), după ani de administrare continuă, în care rezultatele clinice au fost excelente, la sistarea „tratamentului” starea generală a pacienţilor a început să revină la cea iniţială dinaintea tratamentului, sau chiar s-au observat alterări ale stării de sănătate. Întrebarea care se pune inevitabil este : odată început tratamentul cu Coenzimă Q10 acesta va trebui să fie luat continuu, zi de zi, fără pauză, ani de zile ? Da, incontestabil că efectele sunt foarte bune, dar oare Coenzima Q10 dă cumva dependenţă ? Pune ea oare organismul în repaus, acesta diminuându-şi semnificativ producţia, dacă oricum i se oferă zi de zi Coenzimă Q10 ? S-a observat că inclusiv dozele mari (de 100 mg / zi, sau chiar peste !) ar fi nepericuloase, ci din contră extrem de benefice, cu condiţia de a fi luate timp îndelungat. Dar la sistarea tratamentului…
Datorită faptului că majoritatea firmelor producătoare extrag coenzima Q10 din frunzele de tutun, recomand celor care doresc să ia suplimente de CoQ10 să o ia din uleiul de cătină, sau împreună cu acesta
.
Fierul (vezi anemia feripriva)

Calciul

Calciul îndeplineşte cel puţin următoarele funcţii în organism :
- este un element esenţial pentru contracţia tuturor muşchilor ;
- constituie un factor de coagulare a sângelui ;
- intervine în permeabilitatea şi-n dinamica vasculară, dilatând vasele cu creşterea fluxului sangvin dintr-un teritoriu vascular, sau determinând vasoconstricţie, cu diminuarea fluxului sangvin din aceeaşi zonă ;
- efect diuretic slab ;
- efect antiinflamator uşor spre moderat ;
- efect hipoglicemiant slab ;
- asigură funcţionarea normală a sistemului nervos central, participând la generarea şi transmiterea influxului nervos. Măreşte rezistenţa sistemului nervos la stres şi combate insomnia. Ar fi bine dacă la o persoană suferindă de insomnie cronică şi rebelă i-ar fi controlat şi nivelul calcemiei, care adesea este scăzut. Corectarea acestui deficit rezolvă frecvent problema ;
- creşte rezistenţa osoasă ;
- face parte din substanţa „ciment” intercelulară ;
- are o contribuţie minimă şi la absorbţia intestinală a Fierului ;
- aportul a 1 g pe zi reduce incidenţa HTA cu 10-15% ;
- un aport corespunzător de Calciu în perioada gravidităţii previne instalarea preeclamsiei şi a eclamsiei. De-asemenea, proteinuria şi edemele sunt excepţionale. Atenţie : un deficit de Calciu la gravide este capabil să predispună viitorul copil la cataractă ! ;
- posedă activitate antiaritmică cardiacă. În deficitele de Calciu, inima începe să bată neregulat, ceea ce-n limbaj medical se traduce prin aritmii, unele cu potenţial de risc vital ;
- stimulează secreţia gastrică acidă ;
- activează tripsina şi lipaza pancreatică, 2 enzime esenţiale în digestia intestinală a proteinelor ;
- s-a observat că persoanele care au un aport suficient de Calciu sunt grevate de o incidenţă redusă a cancerului de colon ;
- reduce frecvenţa şi amplitudinea reacţiilor alergice. Este un element chimic ce posedă şi un efect anti-şoc ;
- asigură activitatea optimă a unor enzime ;
- reducerea concentraţiei plasmatice a Calciului este însoţită adesea de o creştere a absorbţiei intestinale a Plumbului, cu acumularea şi depunerea consecutivă a acestui metal toxic în oase şi dinţi ;

Surse optime de Calciu (în mg la 100 grame de produs):
- seminţele de mac 968
- prune uscate 840
- susan 783
- cartof 523
- pulberea de roşcove 352
- soia 260
- migdale 252
- ciuperci 250
- morcov 242
- alune 209
- creson 200
- seminţele de in 198
- smochine uscate 170
- spanac 133
- laptele de vacă 125 mg / 100 ml (problema laptelui de vacă devine pe zi ce trece tot mai controversată : există studii recente care afirmă că la adult acesta ar produce mai degrabă scoaterea Calciului din oase, decât să fie o sursă calcică demnă de încredere !)
- linte 118
- banane 110
- fasole 106
- fulgi de ovăz 71
- măsline 61
- coacăze 57
- mure 52
- mazăre 49
- apa de izvor, plată şi cea minerală între 30-150 mg / 1 litru ;
- orice plantă cu frunze verzi, poate fi considerată drept o sursă atât de Magneziu cât şi de Calciu.

Fosforul
- necesar : 800-1000 mg/zi
- funcţii : - participă la structura de rezistenţă a oaselor alături de Calciu
- intră în structura unor lipide complexe (fosfo-lipide) cu rol în formarea membranei celulare şi a tecii de mielină a celulelor nervoase
- intră în structura lecitinei
- ajută şi la contracţia musculară
- surse (în mg la 100 g produs) : grâu încolţit (1050), bobul de grâu integral (423), arahide (400), nuci (380), alune (337), fasole (309), fulgi de ovăz (300), linte (242), ciuperci (130), smochine (116), orez decorticat (104), morcovi (102), castane (85), mazăre, varză, soia, usturoi, ceapă, caisă, struguri, măr, polen, bostan, cicoare, spanac, hrişcă, pară, păpădie, vânătă, sfecla roşie, curmale, măsline, pepene galben, cartofi, praz, ţelină, salată, gutui, ananas, anason, banane, cireşe, fragi, năut, mere, prune, cireşe, mei, piersici, portocale, seminţele de in.

Sodiul (Natriu)
- necesar : 2 g/zi. Tratamentul diuretic intempestiv, transpiraţiile profuze şi dieta hiposodată pot produce stări asociate cu un deficit de Sodiu.
- funcţii : - asigură diferenţa de potenţial transmembranar, alături de Potasiu
- asigură conducerea influxului nervos
- are o capacitate deosebită de a reţine apa în corp, iar în exces determină creşterea tensiunii arteriale sau / şi edeme
- esenţial pentru buna funcţionare a sistemului nervos central
- asigură volumul şi calitatea mediului intern. Un atom de sodiu este capabil să reţină 8-12 molecule de apă
- menţine permeabilitatea normală a membranelor celulare
- surse : larg răspândit în cereale, legume şi fructe, la valori de sub 100 mg / 100 g produs, cu excepţia spanacului (510) şi a ciupercilor (200). Alimentele de origine animală conţin toate cantităţi de Sodiu superioare valorii de 100 mg%.

Potasiul (Kalium)
- necesar : 3-4 g / zi. Medicaţia diuretică, alcoolismul, diareea şi diabetul zaharat sunt stări însoţite de deficite ale Potasiului în corp.
- funcţii : - asigură diferenţa de potenţial trans-membranar al tuturor celulelor, alături de Sodiu
- participă la conducerea influxului (curentului) nervos
- menţine tensiunea arterială la valori cât mai apropiate de normal
- participă la buna contracţie a inimii (şi a muşchilor scheletici), regularizând ritmul cardiac
- surse (în grame / 100 g produs) : măsline (1), smochine (0,98), cartofi, castane, ovăz (0,5), ciuperci (0,4), spanac (0,375), caise (0,3), cireşe (0,25), piersici (0,23), vinete (0,22), grape-fruit (0,19), pere (0,13), mere (0,12), sfeclă roşie, drojdii, banane, boabe de cereale, leguminoase, vegetalele crucifere, struguri, prune, curmale, alune, nuci, migdale, polen, ceapă, usturoi, cicoare, soia, salată, mazăre, morcovi, ţelină, sparanghel, pătrunjel, năut.

Clorul
- necesar : 5 grame / zi
- funcţii : - esenţial pentru transmiterea influxului nervos
- din el stomacul face acid clorhidric pentru a asigura pH-ul optim al digestiei
- intră în structura multor proteine structurale
- surse (mg / 100 g produs) : ciuperci (800), smochine (55), vinete (50), coacăze negre (15), alune, salată, mere, pere, grape-fruit, orez, piersici, struguri, caise.

Fluorul
- necesar : 4 mg/zi
- funcţii : - creşte rezistenţa smalţului dentar
- accentuează depunerea de Calciu în oase şi previne apariţia osteoporozei
- surse : cerealele integrale, cartofi, sparanghel, caise, struguri, ceai, lapte, ridichi, roşii.

Bromul
- necesar (?)
- funcţii : este un element care participă la asigurarea unei stări de confort psihic, de calm, linişte. În exces poate scădea serios potenţa sexuală, fenomen rar întâlnit datorită etiologiei alimentare
- surse : mere, struguri, fragi, caise, pepene galben, portocale, smochine, coacăze, usturoi, sfeclă roşie, sparanghel, morcov, ţelină, varză, ceapă, praz, ridiche.

Iodul
- necesar : 200 micrograme pe zi
- funcţii : - asigură sinteza hormonilor tiroidieni
- previne depozitarea colesterolului în artere şi-i înlesneşte catabolismul
- protejează împotriva radiaţiilor ionizante în special glanda tiroidă
- iodura de potasiu este cunoscută de mulţi ani ca un expectorant eficient
- surse : usturoi, ceapă, praz, creson, spanac, varză, morcov, nap, salată, ridiche, sparanghel, roşii, mere, pere, struguri, ananas, ciuperci, fragi, cereale integrale, pătrunjel, aloe, sarea iodată.

Magneziul
- necesar : 350 mg/zi. Stresul, dulciurile concentrate, alcoolul, o parte din medicaţia diuretică, sarcina şi alăptarea, diabetul zaharat determină pierderi mari de Magneziu ! Absorbţia sa este redusă printr-un exces de Calciu şi / sau de fosfaţi alimentari.
- funcţii : - sedativ, calmant nervos şi anti-convulsivant. Determină diminuarea reacţiilor de răspuns din partea sistemului nervos la stimulii externi, favorizând astfel instalarea perioadelor de somn fiziologic
- anti-migrenos de primă mână
- este metalul care activează peste 300 de sisteme enzimatice
- este un co-factor al enzimei creatin-kinază, care transformă creatina musculară în fosfo-creatină, substanţă energetică de bază pentru asigurarea contracţiei musculare. Este implicat astfel în sinteza şi utilizarea legăturilor fosfat macroergice. De concentraţia mitocondrială de Mg2+ depinde nemijlocit generarea de energie celulară şi consecutiv, buna sau slaba funcţionare, viaţa sau moartea celulei respective
- participă la sinteza transportatorilor de H+ şi e-
- participă la sinteza şi activarea enzimelor necesare în cele 3 metabolisme (protidic, glucidic şi lipidic)
- constituie un element esenţial pentru structura şi funcţiile mitocondriilor
- determină şi menţine integritatea structurală şi funcţională a lanţurilor ADN şi a cromozomilor
- rol important în permeabilitatea selectivă a membranei celulare
- întăreşte peretele venos şi se opune formării de dilataţii varicoase
- funcţionează ca o substanţă blocantă de Calciu la nivelul peretelui arterial, reducând valorile tensiunii arteriale. Are şi un rol anti-coagulant slab
- deprimă centrii ectopici cardiaci, menţinând ritmul cardiac regulat. Terapia profilactică folosind Mg2+ la pacienţii care aveau probleme cardiace severe (post-infarct, cardiopatie ischemică avansată, cardio-miopatii etc.) a redus semnificativ riscul morţii subite prin aritmii severe
- metal cu proprietăţi anti-tumorale
- relaxează musculatura uterină (rol important pentru sindromul premenstrual (SMP) şi pentru combaterea contracţiilor uterine dureroase din sarcină) şi cardiacă, prelungind diastola şi irigarea cu sânge a inimii. La fel cum contracţia musculară este realizată primordial de către Calciu, relaxarea musculară se realizează pe seama Magneziului. Diminuă semnificativ frecvenţa migrenelor din cadrul SPM
- determină acumularea de masă musculară şi amplifică biosinteza în celulele musculare
- este activat la parametrii normali sistemul complementului
- stimulează sinteza DOPA-minei (preventiv şi curativ în boala Parkinson)
- creşterea raportului Ca2+ / Mg2+ în sânge este un marker de depresie majoră, la fel ca şi creşterea raportului Cu2+ / Mg2+
- are şi efect laxativ ; vegetarienii şi datorită acestui efect au şanse minime de a fi constipaţi
- are loc o scădere a TG, LDL-C şi a VLDL
- reduce semnificativ mortalitatea la pacienţii care au suferit un infarct miocardic
- contribuie la reglarea şi menţinerea temperaturii normale a corpului
- creşte concentraţia serică a imunoglobulinelor A, M şi G
- scade cantitatea de imunoglobuline E şi consecutiv, riscul alergic
- se reduce cantitatea de citokine limitându-se orice proces inflamator
- creşte numărul limfocitelor B
- împiedică formarea calculilor renali şi biliari calcici
- modulează excitabilitatea neuro-musculară şi ajută la conducerea influxului nervos
- previne instalarea pre-eclamsiei şi eclamsiei gravidice, iar aceasta din urmă se tratează tocmai cu MgSO4 intravenos
- surse (mg / 100 g produs) : spirulina (850), curmalele (650), ciupercile (500), seminţele de floarea soarelui (420), grâu încolţit (342), migdale (252), soia (242), nuca (185), fulgii de ovăz (180), bobul (164), cerealele integrale (120-130), făina integrală de grâu (109), spanac, năut, aloe vera, cartofi, sfeclă roşie, castravete, ORICE VEGETAL CU FRUNZE VERZI, mei, salată, ridiche, măcriş, smochine, castane, banane, alune, polen, caise, ananas, mere, pere, cireşe, uleiul de cătină.

Zincul
- necesar : 15-20 mg/zi. Atenţie : stresul poate produce eliminarea a peste 8 mg de Zinc pe zi pe cale urinară, în timp ce cura citostatică îi reduce absorbţia şi-i măreşte eliminarea ! Medicaţia diuretică, alcoolismul cronic, dieta bogată în Fosfor (carne şi lactate) şi fibre vegetale (la un aport de peste 50 g pe zi !), sarcina şi alăptarea sunt stări însoţite de pierderi mari de Zinc.
- funcţii : - grăbeşte vindecarea şi cicatrizarea rănilor
- potenţează alături de Cupru şi Mangan efectele enzimei SOD
- intră în compoziţia a peste 70 de metalo-proteine (printre care şi a insulinei, heparinei) şi a unor enzime
- este un anti-oxidant redutabil pentru radicalii liberi
- previne şi tratează eficient depresiile, alături de Cupru
- metal cu efecte puternice anti-tumorale
- este un antagonist al Calciului
- intervine în formarea normală a globulelor sangvine (rol anti-anemic şi anti-leucemic). Stimulează creşterea numărului de leucocite (globule albe) în periferie
- este esenţial pentru maturarea limfocitelor T din timus
- stimulează hipofiza şi glandele sexuale, reglându-le în acelaşi timp şi funcţia
- previne şi combate eficient degenerarea maculară (petei galbene de pe retină)
- creşte potenţa şi măreşte dorinţa sexuală (prin stimularea secreţiei testosteronului - pe care prolactina l-ar inhiba - la ambele sexe)
- reduce semnificativ frecvenţa răcelilor
- este extrem de util în boala Wilson, ajutând la eliminarea excesului de Cupru
- protejează organismul de efectele toxice ale Cadmiului şi Plumbului, inhibându-le absorbţia lor din intestin
- creşte apetitul
- participă la metabolismul energetic, la sinteza şi degradarea proteinelor, cât şi la sinteza acizilor nucleici. Ajută la metabolismul vitaminei A
- intervine şi-n menţinerea echilibrului acido-bazic
- favorizează eliminarea CO2-ului din celule
- participă la sinteza colagenului
- asigură sensibilitatea gustativă, olfactivă şi tactilă normală
- ajută la dispariţia petelor galbene şi a striurilor unghiale
- favorizează contracţiile musculare
- creşte concentraţia testosteronului şi a hormonului FSH
- sunt studii în curs referitoare la utilitatea sa în tratamentul schizofreniei, acneei juvenile şi al ulcerului gastric şi duodenal. Rezultatele preliminare însă sunt promiţătoare
- intensifică activitatea enzimei alcool-ehidrogenaza şi o inhibă pe cea a anhidrazei carbonice
- anti-artritic bun
- inhibă secreţia de prolactină, care dacă ar stimula producţia de testosteron, ar determina o hipertrofie prostatică. Menţine astfel glanda la dimensiuni normale şi se opune adenomului de prostată
- este un inductor enzimatic pentru enzimele care contribuie la transcrierea corectă a informaţiei genetice de la nivelul ADN şi ARN. S-a descoperit că în sângele bolnavilor de SIDA cantitatea de Zinc este foarte redusă, şi se presupune că suplimentarea cu Zinc a dietei acestor pacienţilor ar avea rezultate notabile împotriva bolii
- participă la metabolismul vitaminei A
- asocierea Zinc + Cupru realizează beneficii notabile în dereglările hipofizo-ovariene şi testiculare
- asocierea Zinc + Cobalt + Nichel este utilă în tulburări pancreatice şi hipofizare
- asocierea Zinc + Magneziu + Fier contribuie la creşterea capacităţii de memorizare
- asocierea Zinc + Magneziu + vitamina B6 determină creşterea concentraţiei plasmatice a testosteronului
- surse : nucile, castanele, stridiile, afinele, germenii de grâu, cereale integrale, piersici, portocale, banane, cireşe, ciuperci, pere, mere, smochine, susan, migdale, aloe vera, cerealele integrale, sfecla roşie, roşia, spanac, varză, salată, usturoi, caisă, vinete, seminţe de dovleac, migdale.
Organele corpului uman care concentrează Zincul sunt : prostata, rinichii, ficatul, oasele, creierul, retina şi muşchii. S-a constatat că în SIDA şi diabetul zaharat există concentraţii sangvine foarte scăzute ale Zincului, iar suplimentarea alimentaţiei cu acest metal a adus beneficii semnificative.

Cuprul
- necesar : 2,5 - 3 mg/zi
- funcţii : - anti-oxidant puternic şi anti-cancerigen
- previne alterarea şi oxidarea AG nesaturaţi şi-n special a celor 3 AG omega 3
- contribuie la integritatea membranelor celulare
- previne şi tratează eficient depresiile alături de Zinc
- determină creşterea uşoară a HDL-C
- asigură pigmentarea normală a părului
- limitează formarea radicalilor liberi
- asigură creşterea şi dezvoltarea armonioasă a organelor şi celulelor
- creşte apărarea imună
- menţine vasele arteriale curate (de ateroscleroză) şi elastice
- are şi efect anti-coagulant
- implicat în formarea globulelor roşii, ajutând la transferul Fierului pe Hemoglobină şi prin aceea că intervine în absorbţia şi-n utilizarea Fierului pentru hematopoeză
- ajută la formarea calusului în fracturi
- menţine integritatea mielinei (beneficii în boala numită “scleroză în plăci” ?)
- participă la sinteza colagenului alături de vitamina C
- reduce simptomele artritei
Deficitul de cupru antrenează şi următoarele tulburări : defecte de absorbţie şi metabolizare ale Fierului, anemia refractară la Fier, apariţia enteropatiei specifice cu pierderi consecutive de Cupru, creşte rata apariţiei de sugari distrofici şi prematuri, a sindromului mielodisplazic, a osteoporozei, se constată anomalii neurologice, reducerea diferenţierilor celulare, aritmii cardiace, hipotiroidie, transformare megaloblastică a seriei albe.
- surse : nuci, castane, varză, migdale, alune, cireşe, mere, portocale, struguri, grape-fruit, polen, gutui, lămâi, pere, piersici, smochine, caise, măsline, cereale integrale, sfeclă roşie, nap, ceapă, spanac, cicoare, praz, cartof, roşii.

Manganul
- necesar : 3 mg/zi. Un aport crescut de Fier este responsabil uneori de un deficit al Manganului
- funcţii : - anti-oxidant puternic, având proprietăţi anti-tumorale marcate
- împreună cu Zincul şi Cuprul, este metalul care stimulează funcţia enzimei SOD
- necesar structurii osoase normale şi a cartilajului articular
- este implicat în sinteza hormonilor sexuali
- asigură funcţionarea optimă a creierului, stimulând sinteza DOPA-minei. Această substanţă, în afara faptului că este un puternic anti-reumatic, este în stare să amelioreze simptomele bolii Parkinson (boală caracterizată tocmai prin scăderea numărului neuronilor producători de DOPA-mină)
- util în tratamentul schizofreniei şi al unor boli neurologice
- stimulează absorbţia vitaminelor C, H şi B1
- anti-alergic şi desensibilizant redutabil
- asocierea Mangan + Cobalt este utilă în tratamentul tulburărilor de memorie, sindromul premenstrual, anxietate, colite spastice, tulburărilor de menopauză
- surse : nuci, castane, aloe vera, tărâţe, sparanghel, spanac, vinete, pere, mere, cereale integrale, usturoi, ceapă, praz, varză, sfeclă roşie, ţelină, morcov, păpădie, polen, caisă, cartof, ciuperci, cicoare, pătrunjel, portocale, smochine, căpşuni, struguri, uleiul de cătină.

Sulful
- necesar (?)
- funcţii : - intră în compoziţia multor proteine de rezistenţă din tendoane, muşchi şi firul de păr, asigurând şi rezistenţa cartilajelor articulare. Face parte şi stimulează sinteza colagenului.
- asigură integritatea pielii, mucoaselor şi gingiilor
- scade sensibilitatea în faţa alergiilor
- creşte rezistenţa organismului la infecţii
- face parte din structura insulinei (“punţile” de sulf)
- participă la metabolismul intermediar şi la respiraţia celulară
- surse : varza, usturoi, ceapă, praz, ridichi, ridiche neagră, cartof, castravete, morcov, spanac, pătrunjel, soia, vinete, smochine, păpădie, cereale integrale, piersici, grape-fruit, cireşe, pere, mere, caise, ananas, alune, polen, migdale, gutui, curmale, nuci, fragi.

Seleniul
- necesar : 100 micrograme/zi. Carnea, alcoolul şi fumatul îi blochează absorbţia ! Prin ejaculare se pierd cantităţi sporite de Seleniu !
- funcţii : - element anti-oxidant cu proprietăţi anti-tumorale excepţionale
- previne acumularea unor metale grele în corp şi le grăbeşte eliminarea : Mercur, Arsen, Cupru (dacă acesta riscă să ajungă la niveluri plasmatice toxice !), Cadmiu
- stimulează sinteza şi efectele glutation-peroxidazei, enzimă extrem de potentă anti-tumoral, care nu poate funcţiona în absenţa Seleniului
- stimulează sinteza de imunoglobuline
- împiedică degenerarea musculaturii striate
- ameliorează simptomele legate de menopauză, în special bufeurile de căldură
- anti-ATS de forţă
- protejează Fe2+ din hemoglobină împotriva oxidării la Fe3+
- anti-reumatic puternic
- măreşte apărarea imună
- protejează ficatul de infiltraţia grasă
- controlează funcţia secretorie normală a pancreasului
- previne şi tratează eficient mătreaţa
- surse : usturoi, ceapă, praz, afine, cereale integrale, grâu încolţit, aloe vera, seminţe de susan şi fistic, sparanghel, leguminoase, zarzavaturi, roşii.

Siliciul
- necesar : 20-30 mg/zi
- funcţii : - element cu proprietăţi anti-tumorale
- participă la sinteza fibrelor elastice
- previne formarea artrozelor (fiind şi un anti-reumatic de potenţă medie), rahitismul şi întârzierile de creştere, creşte rezistenţa osoasă şi dentară, consolidează rapid osul fracturat
- ameliorează nivelul glicemic în diabetul zaharat
- ajută la asimilarea Fosforului şi la fixarea Calciului în oase
- combate astenia şi unele boli nervoase
- are proprietăţi hemostatice
- întăreşte fanerele (piele, unghii, păr)
- frecvenţa tuberculozei este invers proporţională cu procentul de Siliciu din corp
- are proprietăţi anti-ATS intense
- favorizează eliminarea deşeurilor, participând la procesul de detoxificare al corpului
- ajută la dezvoltarea normală fetală
- surse : apa potabilă (20-50 mg la litru), usturoi, ceapă, praz, cereale integrale, mere, struguri, lămâi, sfeclă roşie, năut, fasole verde.

Vanadiul
- necesar (?)
- funcţii : - reduce nivelul colesterolului sangvin
- este capabil să imite efectele insulinei şi în special să realizeze transportul insulinei în celule. Rol excelent în diabetul zaharat
- creşte sensibilitatea la insulină în prezenţa Vanadiului
- participă la creşterea şi dezvoltarea armonioasă a tuturor celulelor şi ţesuturilor, într-o cantitate infinitezimală
- ajută la formarea structurii normale a oaselor
- împiedică transformarea glucidelor în lipide, cât şi depozitarea acestora din urmă
- surse : fulgii de ovăz, ciuperci, germenii de grâu, cerealele integrale, pâinea neagră, mărarul şi ridichile.

Nichelul
- necesar (?)
- funcţii: - stimulator pancreatic al secreţiei de insulină
- activează unele enzime : tripsina, arginaza, carboxilaza hepatică
- intervine în metabolismul glucozei
- determină creşterea şi dezvoltarea fetală normală
- menţine integritatea membranelor celulare
- stabilizează acizii nucleici şi se opune degradării lor, cât şi a transcripţiei greşite a informaţiei genetice
- asigură funcţionarea normală a tiroidei şi a cortico-suprarenalei
- reduce nivelul seric al colesterolului
- întăreşte firul de păr
- scade frecvenţa bolilor alergice şi a astmului bronşic
- este extrem de important pentru desfăşurarea normală a majorităţii funcţiilor hepatice
- se comportă în unele procese chimice drept un antagonist al Zincului
- surse : morcov, struguri, roşii, fasole boabe şi verde, ceapă, varză, creson, spanac.

Cromul
- necesar : 10 – 60 micrograme zilnic. Efortul fizic intens reduce rezervele organismului de Crom.
- funcţii : - creşte HDL-C, scade colesterolul total sangvin şi trigliceridele, amplificând efectele vitaminei B3
- participă la sinteza AG şi a colesterolului hepatic
- scade vâscozitatea sângelui
- participant în procesul producerii de energie celulară
- măreşte sensibilitatea la glucoză, lucru esenţial pentru diabetici (carenţa determinând intoleranţă la glucoză şi îmbătrânire prematură), scade glicemia, potenţează efectele insulinei, fiind un co-factor al acestui hormon
- diminuă cantitatea de ţesut adipos
- participă la formarea de fibre musculare
- implicat în maturarea globulelor roşii
- contribuie la formarea şi maturarea spermatozoizilor
- consumul de Crom (-picolinat) reduce frecvenţa cataractei
- surse : cereale integrale, germeni de grâu, drojdii, ficat, carne, brânza, carnea de pasăre, legumele.

Litiul
- necesar : 0,2 – 0,6 mg/zi. Alcoolul îi blochează absorbţia şi-i accentuează eliminarea !
- funcţii : - echilibrant psihic, indicat împotriva insomniei, anxietăţii, oboselii şi al stărilor depresive
- antagonist al Potasiului
- stimulează eliminarea ureei şi din acest motiv este considerat un metal anti-gutos
- creşte rezistenţa organismului la infecţii şi sub stres
- favorizează eliminarea toxinelor din corp
- stimulează metabolismul celular
- util în tratamentul hipertiroiilor, leucopeniilor şi al dermitelor seboreice
- măreşte capacitatea de efort
- participă la sinteza prostaglanginelor din AG esenţiali
- surse : cereale integrale, grâu încolţit, fructe

Germaniul (organic !)
- necesar : 0,4 – 1,5 mg/zi
- funcţii : util în prevenţia şi tratamentul multor boli :
- cancere cu diverse localizări : colon, prostată, sân, plămâni, ovar, col uterin. Este un element cu proprietăţi anti-tumorale importante. Stimulează concomitent superoxid-dismutaza, glutation-peroxidaza şi catalaza !!!
- leucemii, SIDA
- astm bronşic
- gastrite şi ulcere
- diabet
- angină pectorală, HTA, ATS, infarct miocardic, sd. Raynaud
- boli psihice : psihoze depresive, schizofrenie, boala Parkinson, epilepsie, autism
- boli oculare : cataractă, glaucom, inflamaţii şi dezlipire de retină
- are o acţiune anti-virală şi anti-fungică
- stimulează imunitatea : creşte producţia de gama-interferon şi de limfokine, cât şi numărul de macrofage, limfocite Tk şi de supresoare
- combate osteoporoza şi artrita reumatoidă
- suprimă durerile menstruale
- rol fundamental în cura de dezintoxicare după acumularea de Mercur în corp
- element anti-oxidant puternic şi anti-mutagen
- scade concentraţia colesterolului sangvin
- măreşte biodisponibilitatea oxigenului la nivel celular
- surse : usturoi, tărâţele de cereale şi cerealele integrale, aloe, nuci, uleiuri vegetale, fasole, morcovi, broccolli, conopidă, roşii, rădăcina de Ginseng.

Borul
- necesar : 1,5 – 3 mg/zi, necesar ce creşte odată cu vârsta.
- funcţii : - stimulator al sintezei steroizilor naturali anabolizanţi ai corpului
- întăreşte semnificativ oasele prin stimularea absorbţiei şi fixării Calciului şi Magneziului. Ajută la activarea (hidroxilarea) vitaminei D3
- previne osteoporoza
- influenţează semnificativ activitatea parathormonului
- util în tratamentul artritei reumatoide. Lipsa sa din sol se însoţeşte de cele mai multe ori de creşterea frecvenţei bolilor reumatismale pentru populaţia din zona geografică respectivă
- previne şi combate eliminarea de Calciu şi Magneziu pe cale urinară
- cantităţi mici de Bor pot dubla nivelele de estrogen şi testosteron
- stimulează metabolismul energetic, crescând producţia de energie a corpului
- surse : pere, mere, grape-fruit, struguri, nuci, orez integral, broccolli, frunzele verzi comestibile.
Glandele paratiroide conţin cantităţi mari de bor

Molibdenul
- necesar : 75 – 250 mg/zi (care se obţine de regulă uşor prin dietă)
- funcţii : - esenţial în metabolismele glucidic, protidic şi lipidic, cât şi al Cuprului şi Sulfului
- intervine în procesele de oxido-reducere de la nivel celular
- face parte din componenţa unor enzime : alcool-dehidrogenaza, xantin-oxidaza, nitrat-reductaza şi sulfit-oxidaza
- la consumatorii de cafea, transformă purinele în acid uric
- în asociere cu vitamina B2, determină fixarea Fierului pe Hemoglobină
Se acumulează în ficat, creier, rinichi, splină, plămâni, oase şi piele.
- surse : nuci, apa, laptele, tărâţele şi cerealele integrale, vegetalele colorate în verde intens, legume, lapte, ficat, dar cantitatea sa variază foarte mult în funcţie de conţinutul de Molibden din sol.

No comments:

Popular Posts

Followers

Subscribe Now