Subscribe Now

    Popular posts

    Recent posts

Painting

Loading...

readers online

Dec 13, 2008

Sfaturi practice naturiste_1

Sfaturi practice naturiste

Iodul

Iodul este un element de baza in medicina traditionala de mai bine de o suta de ani. Aplicatiile cu iod se utilizau pentru stopare singerarii ranilor si a dezinfectarii zonelor cu puroi.

Ienuparul

Fructele si frunzele de ienupar au fost adesea folosite in medicina populara, in ciuda faptului ca astazi acestea au mai mult un rol important ca ingredient culinar. Ienuparul este foarte indicat in tratarea aerofagiei si a indigestiei. Datorita efectului sau diuretic, in combinatie cu alte plante, ienuparul se dovedeste eficient impotriva constipatiei.

Iarba vacii

Acesta planta are un rol coagulant extrem de puternic, fiind utilizata in stoparea singerarilor abundente si in reglarea ciclului menstrual. Este cel mai bun leac pentru diaree si dizenterie. Iarba vacii constituie un element important in retetele prescrise pentru combaterea bronsitei si a infectiilor pulmonare. Sucul concentrat din iarba vacii ajuta la farimitarea si dizolvarea pietrelor de la rinichi si de la fiere.

Rozmarinul

Cea mai de seama proprietate a rozmarinului este aceea de calmare a tensiunii nervoase. Ca sedativ, rozmarinul este recomandat in prevenirea starilor de isterie si epilepsie.

Lavanda

In Roma antica lavanda era ingredientul esential al unei imbaieri de lux. Nu oricine isi permitea sa foloseasca lavanda, ci numai nobilii. Din acesta cauza planta era extrem de valoroasa. Cine detinea citeva picaturi de esenta de lavanda era cu adevarat bogat pe acea vreme.

Se obisnuia sa se presare lavanda prin cuferele cu haine, pentu a metine prospetimea materialului si a preveni, totodata, aparitia moliilor.

In Evul Mediu uleiul de lavanda avea o dubla intrebuintare. Pe de o parte era folosit ca insecticid, ajutind la indepartarea insectelor nedorite din bucatarie, iar pe de alta parte era considerat un bun dezinfectant si antiinflamator pentru taieturi, zgirieturi, rani adinci sau arsuri.

Datorita proprietatilor sale antiseptice si diuretice, lavanda este recomandata in tratarea difteriei, a colicii, a indigestiei si a problemelor renale. Infuzia de lavanda este un leac eficient pentru eliberarea cailor respiratorii, fiind un medicament des folosit de bolnavii de astm, gripa, viroza dar si de cei care acuza dureri sau infectii in capul pieptului sau simptome de cataracta. Compresele cu lavanda scad febra si previn perspiratia.

Lavanda este un sedativ unanim recunoscut, care face minuni in cazurile de nervozitate excesiva, axietate, palpitatii cardiace, insomnie, nevralgii sau durere de dinti. In ceea ce priveste revitalizarea organismului uman, ceaiul de lavanda stimuleaza sistemul nervos, reface echilibrul presiunii sangvine scazute si readuce zimbetul pe buze persoanelor deprimate.

Prazul

Pe vremuri, batrinii ii sfatuiau pe cei care sufereau de hemoroism sa consume cit mai mult praz crud. Daca vi se intimpla sa inghititi printre altele si un obiect tare, atunci preparati cit mai repede citeva fire de praz fiert cu sare. Acestea va vor ajuta sa nu vi se perforeze stomacul pina cind obiectul respectiv va fi eliminat din organism. Datorita efectului sau expectorant si de descongestionare, prazul e recomandat in tratarea gripei, a virozei, a racelii persistente, a cataractei, a infectiilor din capul pieptului, a cailor respiratorii inflamate. Pentru boli ca artrita, cistita si guta, prazul se dovedeste a fi un leac extraordinar de bun. Daca amestecati putin praz maruntit cu miere veti obtine un foarte bun unguent antiinflamator si antiseptic, ce se aplica pe rani deschise si arsuri, taieturi si intepaturi.

Merele

Dintotdeauna merele au fost considerate adevarate izvoare de sanatate. Medicina moderna recunoaste calitatile antivirale deosebite ale acestui fruct, recomandînd tuturor sa consumam cel putin un mar pe zi. În medicina tradtionala marul are numeroase întrebuintari, fiind un element nelipsit din majoritatea leacurilor. Deliciul merelor a fost apreciat înca de pe vremea vechilor greci, care le comparau gustul cu cel al mierii. Iar din meniul oricarui demnitar al Imperiului Roman nu puteau lipsi aceste fructe. Se stie ca marul poate fi consumat ca laxativ sau ca tratament împotriva diareei, dar si ca regularizator al aciditatii stomacale. Cu ajutorul merelor circulatia fluidelor din organism se normalizeaza si orice problema de natura renala dispare. Compotul de mere, placinta de mere sau merele în foetaj sint atît o delicatesa a bucatariei din estul Europei, cît si un leac extraordinar pentru insomnie. Fiind considerat un medicament universal datorita numarului bogat de vitamine pe care îl contine, marul actioneaza împotriva: artritei, nevralgiei, afectiunilor cardiace, anemiei, letargiei, febrei ridicate etc. Din coaja uscata a marului se prepara ceai, iar din pulpa se poate obtine prin amestec cu putin ulei de masline o alifie foarte buna împotriva ranilor deschise. Atunci cînd va doare urechea va puteti masa usor zona afectata cu alifie din pulpa de mar. Daca va simtiti ochii obositi taiati doua felii de mar si aplicati-le pe pleoapele închise. Încercati sa va relaxati fizic si psihic macar 15 minute si apoi veti fi ca nou.

Lamiia

Lamiia are intrebuintari diferite in medicina traditionala, fiind apreciata de-a lungul secolelor pentru proprietatile curative pe care le are. Romanii foloseau lamiia ca antidot pentru orice substanta otravitoare. Din cauza aciditatii pe care o produce, pacientilor cu afectiuni biliare li se recomanda o cura de suc de lamiie. Totodata sucul de lamiie tonifica ficatul si farimiteaza pietrele de la fiere. Acesta mai este eficient si in tratarea afectiunilor renale si a arsurilor stomacale. Gargara cu suc de lamiie elibereaza caile respiratorii si vine in ajutorul bolnavilor de astm. In combinatie cu cafeaua, lamiia e un bun medicament pentru malarie. Putem opri singerarile nazale prin aplicarea unor mici tampoane din vata, imbibate in zeama de lamiie. Pentru protejarea buzelor uscate va sfatuim sa amestecati o lingurita de miere sau de glicerina cu zeama de lamiie, astfel incit sa obtineti un balsam pentru buze si pentru ten suta la suta natural.

Laptucile

Laptucile sint cel mai des folosit remediu natural pentru prevenirea insomniei si a nevrozelor. Pastilele din extras de laptuci se pot administra cu succes ca laxativ. Iar lotiunea obtinuta din laptuci verzi tocate marunt si miere ajuta la prevenirea urticarilor.

Liliacul

Acesta planta are proprietati antiinflamatorii de invidiat. In plus se foloseste in tratarea reumatismului, a malariei si a tensiunii arteriale crescute.

Teiul

Ceaiul de tei sau esenta de tei sint leac pentru epilepsie. Ca uz intern, ceaiul din flori de tei tonifica musculatura si regleaza presiunea sangvina. Ca aplicatie externa, cremele cosmetice create cu esenta de tei sint destinate in special curatirii si purificarii tenului.

Galbenelele

Ca uz intern, ceaiul de galbenele este indicat hipotensivilor. Acesta mai poate actiona si ca un sedativ eficient in cazul celor care sufera de nevralgie, isterie, insomnie sau stres. Una dintre proprietatile cele mai apreciate ale radacinii de galbenele e aceea ca previne formarea varicelor si a ulcerului. Ca uz extern, de-a lungul timpului, inca de pe vremea Egiptului antic, crema de galbenele a fost apreciata pentru calitatile sale vindecatoare. De cite ori sinteti intepati de o insecta sau va raniti grav, aplicati pe rana crema de galbenele si vi se va lua durerea cu mina. Cind aveti ochii obositi si rosii, inflamati sau acuzati simptome de conjunctivita, recurgeti la acelasi remediu despre care v-am vorbit.

Maghiranul (sovirvul)

In Grecia antica femeile sadeau pe mormintele celor dragi maghiran. Se spunea ca maghiranul aduce liniste spiritului celui plecat dintre cei vii si il impiedica sa greseasca drumul cel drept spre salasul zeilor. In medicina populara maghiranul ocupa un loc aparte. Batrinii spuneau ca doar cu ajutorul lui o femeie poate redeveni fertila si un barbat potent. De aceea in ziua nuntii proaspetii casatoriti purtau pe cap cite o coronita din flori de maghiran.

Ceaiul de maghiran este apreciat mai ales pentru proprietatea sa de a curata organismul de impuritati, de a purifica singele si de a reduce gradul de perspiratie. Ca uz extern, adolescentii care se vor clati pe fata cu ceai rece de maghiran, macar de doua ori pe saptamina, vor scapa de acnee.

Alte boli care se mai pot trata cu ajutorul maghiranului sint: raul de mare, bronsita, surzenia, durerile de dinti, tulburarile stomacale, reumatismul.

Paralutele

Mirosul puternic al paralutelor era folosit in vechime ca somnifer. Se spunea ca aroma plantelor induce o stare de somn atit de profunda, de parca omul nu dormea, ci murea.

Ca uz intern, ceaiul de paralute este recomandat in tratarea tulburarilor stomacale, a ulcerului, gastritei, colicii si arsurilor. Avind un puternic efect de neutralizare a durerii, ceaiul de paralute e un element important in lupta cu orice forma de artita, guta sau reumatism.

Viscul

Crengutele de visc sint asociate de obicei cu sarbatoarea sfinta a Craciunului. Dar putini stiu cit de important e rolul acestei plante in medicina populara. Viscul a fost dintotdeauna cel mai bun leac pentru epilepsie, convulsii, hipotensiune, tumori maligne, tulburari nervoase grave (isterie sau delir), artrita cronica.

Gura leului

In Grecia antica ceaiul din frunze de gura leului era administrat femeilor insarcinate pentru a le atenua durerile sarcinii. In medicina traditionala gura leului constituie un dezinfectant exceptional, care ajuta la tratarea infectiilor vaginale, la reglarea ciclului menstrual si la prevenirea oricaror probleme care se pot ivi imediat dupa nastere, atit la mama, cit si la copil. Invatatii spuneau ca cei care vor minca cel putin o data pe saptamina gura leului vor avea o batrinte lunga si sanatoasa.

Muselina

Muselina este recomandata in tratarea epilepsiei. Deoarece are un gust foarte amar, ea e combinata cu alte plante ce contribuie la prevenirea tulburarilor respiratorii, cum ar fi astmul si bronsita. Ca uz extern, daca mixati frunze de muselina cu otet fierbinte si cu apa veti obtine o lotiune eficienta contra hemoroizilor.

Afrodisiace

Pentru grecii anticii mierea si ghimbirul erau afrodisiacele cu care se rasfatau zeii din Olimp.


La popoarele orientale, ceapa era o leguma foarte apreciata. Datorita calitatilor sale afrodisiace, prin traditie, tinerii casatoriti trebuia sa fie serviti în seara nuntii cu supa de ceapa.

În zilele noastre si telina, mararul, patrunjelul, urzica, paducelul, laptucile sau valeriana sint considerate a fi afrodisiace.

Orzul

Grecii si romanii consumau adesea mîncaruri pe baza de orz, deoarece cu ajutorul lui îsi întareau organismul si îsi recapatau vitalitatea. Usor de digerat si totodata bogate în nutrimente, cîteva boabe de orz puse în supa sau în tocanita dau un gust deosebit mîncarii. Aceasta era metoda cea mai uzitata prin care bolnavii erau pusi pe picioare.

Datorita efectului sau digestiv, orzul este recomandat în tratarea tulburarilor renale, digestive sau nervoase, a constipatiei, a balonarii, a cistitei.

Cu apa în care s-a fiert o lingura de orz puteti face gargara. Este excelenta pentru eliberarea cailor respiratorii, mai ales atunci cînd sînteti raciti.

O cescuta de apa de orz curata plamînii (reteta recomandata cu precadere fumatorilor).

Cu lingura de faina de orz amestecata cu putin ulei sau miere puteti obtine o pasta omogena pe care sa o aplicati pe zonele unde ati suferit arsuri. Alifia din faina de orz cicatrizeaza mai repede ranile.

Sparanghelul

Sparanghelul e des folosit la prepararea diferitelor feluri de mîncare, fara a se tine cont de proprietatile sale terapeutice deosebite. O leguma recomandata tuturor celor care sufera de constipatie sau pietre la rinichi, sparanghelul actioneaza ca laxativ si în acelasi timp desfunda caile urinare. Prin proprietatile sale sedative, sparanghelul mai este de ajutor si celor care acuza dureri reumatice sau tulburari ale organismului datorate stresului si oboselii excesive.

Basilica

Nu este numai un condiment oriental, ci si o planta cu proprietati curative de invidiat. Înca din Evul Mediu celor care munceau în cariere de piatra sau în mine de aur si de carbuni li se dadea licoare de basilica. Asa oamenii îsi recapatau puterile si oboseau mai greu.

La indieni, vracii foloseau alifia din funze de basilica pentru a neutraliza veninul sarpelui sau al scorpionului.

Ulterior s-a observat ca basilica e foarte eficienta împotriva gastritei, a ulcerului, a afectiunilor biliare si ale ficatului, precum si a constipatiei.

Pentru cei care sufera de insomnie basilica se dovedeste a fi un calmant excelent.

Infuziile cu basilica le ajuta pe proaspetele mamici sa nu-si piarda laptele imediat dupa nastere. Astfel ele îsi vor hrani oricît timp va fi necesar micutii.


Cu ulei de basilica va puteti vindeca mai repede de întepaturi de insecte, de muscaturi, de taieturi sau zgîrieturi.

Afinele si murele

Atît fructele, cît si frunzele afinelor si ale murelor se folosesc de sute de ani în medicina traditionala. Datorita efectului diuretic, fructele de padure în general (afine, mure, fragi) sint leac pentru tulburarile de natura urinara, pentru diaree, dizenterie, constipatie.

Coada soricelului

În Evul Mediu, înainte de a pleca la lupta, soldatilor li se da sa bea cîte o cana cu ceai de coada soricelului pentru a avea mai mult curaj în bataliile ce-i asteptau. Totodata se stia ca daca un om posomorît va lua fie si numai o gura de ceai de coada soricelului în scurt timp îsi va recapata buna dispozitie.

Medicina populara recomanda ceaiul de coada soricelului pentru persoanele cu probleme cardiace, care acuza palpitatii, tremur, ameteli si greturi. Coada soricelului are proprietatea de a regla ritmul cardiac si respiratoriu, de a fluidiza circulatia sanguina. Gargara cu ceai de coada soricelului amelioreaza vizibil bronsita, laringita, usturimile din gît si inflamarea amigdalelor.

Din frunzele si radacinile de coada soricelului uscate si maruntite bine, amestecate cu putin ulei (preferabil ulei de masline), se obtine o unguent eficient împotriva artritei si a gutei.


Bromul

Bromul a fost folosit din vechi timpuri pentru tratarea afectiunilor biliare, a sciaticii, a gutei, a hipotensiunii si problemelor cardiace.

Daca în timpul ciclului menstrual pierdeti mult sînge, se recomanda sa luati brom. Acesta are efect coagulant.

Atentie! Bromul trebuie administrat numai sub supravegherea si la recomandarea medicului. Daca nu luati doza corespunzatoare afectiunii de care suferiti si va ghidati dupa spusele vecinei sau ale doamnei X, riscati sa va intoxicati si chiar sa muriti.

Varza

Mai ales în Roma Antica verzei îi erau atribuite calitati terapeutice dintre cele mai diverse. Frunzele de varza constituiau un element de baza în medicina populara, lucru care se mai pastreaza si astazi.

Prin actiunea sa purificatoare, varza curata vasele sangvine si favorizeaza primenirea sîngelui cu oxigen. Varza are rol tonifiant si diuretic. Este recomandata în tratarea artritei, prin aplicarea cataplasmelor cu frunze. Eficient împotriva infectiilor respiratorii, acest medicament universal previne aparitia ulcerului si producerea arsurilor stomacale.

Varza îsi gaseste aplicatii si în domeniul cosmeticii, fiind un ingredient des întîlnit în cremele de curatire a tenului.

Morcovul

Morcovul ajuta la vindecarea ochilor si la normalizarea circulatiei sangvine. De asemenea regleaza debitul de sînge eliminat în timpul ciclului menstrual si este recomandat femeilor care alapteaza.

Medicina populara ne sfatuieste sa folosim morcovii ca leac pentru probleme digestive sau respiratorii, ulcer, constipatie, diaree, hemoroism, cistita, guta si artrita.

Alifia obtinuta din morcovi se dovedeste benefica pentru vindecarea tenului afectat de acnee.

Telina

Recomandata în special bolnavilor de reumatism si guta, se spune ca salata de telina ridica moralul celor care sufera depresii. Din batrîni se stie ca telina, datorita calitatilor sale afrodisiace, este cel mai bun remediu împotriva isteriei, a nevrozei si a insomniei.

Musetelul

Ceaiul de musetel este la îndemîna tuturor. Fie ca ne plîngem de dureri menstruale, de astm, de febra mare, de insomnie, de lipsa poftei de mîncare, de stres, de infectii sau inflamatii ale organelor interne, o cana de ceai de musetel va face oricînd minuni.

Scortisoara

Sortisoara stimuleaza circulatia sangvina si este recomandata în tratarea cataractei, a gripei si a infectiilor respiratorii. Datorita efectului coagulant, scortisoara este eficienta împotriva sîngerarilor abundente. Ca aplicatie externa, crema din scortisoara este un antiseptic foarte bun pentru ranile deschise, pentru zgîrieturi, julituri si întepaturi.

Trifoiul

Cel mai bun leac pentru durerile de dinti e ceaiul din frunze de trifoi. Totodata se dovedeste a fi eficient împotriva tulburarilor nervoase, a depresiei si anxietatii. Trifoiul reduce gradul de transpiratie si contribuie la scaderea febrei.

Uleiul de trifoi se foloseste pentru a masa zona uterului femeilor în travaliu. Astfel contractiile îsi pierd din intensitate si durerile nasterii sînt mai usor de suportat.

Daca va doare îngrozitor capul si nu stiti ce sa mai faceti, masati-va tîmplele cu ulei din frunze de trifoi timp de zece minute. Va veti simti mult mai bine dupa aceea.


Galbenelele

Planta ierboasa cu radacina adinca de 20 cm, tulpina ramificata, inalta, flori mici de culoare portocalie si miros placut, infloreste din luna iunie pina la caderea brumei, iar produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint florile, care dupa recoltare se usuca la umbra sau la soare.

Proprietati si recomandari

Galbenelele au proprietati antiinflamatoare, cicatrizante, sedative, anticancerigene, antitricomonozaice, bactericide si coleretice. Se recomanda utilizarea plantei in boli ca de exemplu: dischinezii biliare, hemoroizi, varice, arsuri, rani, enterocolite, gastrite hiperacide, ulcere gastrice sau duodenale, dismenoree. De asemenea, ajuta la reglarea ciclului menstrual, cit si la combaterea protozoarului Trichomonas vaginalis. Se mai utilizeaza frecvent in cosmetica pentru activitatea circulatiei periferice la tenurile uscate.

Mod de folosire

Intern

Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita de flori adaugate la 200 ml de apa clocotita si zilnic se beau cite 2-3 cani din acest ceai.

Extern

Se prepara o infuzie din 30 g flori de galbenele la un litru de apa clocotita cu care se fac spalaturi locale, spalaturi vaginale pentru combaterea tricomonazei. Se mai poate folosi unguentul cu galbenele care se aplica in strat subtire pe locul bolnav.

Isopul

Isopul este cunoscut din timpuri stravechi chiar si din Biblie cu renumitul pasaj: stropi-ma-voi cu isop si mai virtuos decit neaua ma voi albi, dupa unii istorici si etnobotanisti, probabil ca textul biblic citat mai sus nu se refera la aceasta planta, ci mai degraba la Origonum syriacum. Totusi isopul (Hyssopus officinalis) are o veche reputatie terapeutica, fiind utilizat pentru purificarea locurilor sacre si in acelasi timp ca planta medicinala comuna. Este originar din regiunile mediteraneene si Asia temperata, iar in prezent se cultiva in America si Europa.

Proprietati si recomandari

Principalele utilizari traditionale se refera in principal la afectiunile respiratorii si ale aparatului digestiv, iar extern la ameliorarea durerilor reumatice, arsuri, rani, dureri de urechi, cit si dureri de dinti. In trecut s-a folosit si pentru reglarea tensiunii arteriale, ca tonic nervin general, in anxietate si isterie.

Compozitie chimica si fitoterapeutica a plantei

Partile aeriene ale plantei recoltate in timpul infloririi contin 0,5-1 la suta ulei esential format in special din pinen si pinocamfen, sesquiterpene, iar cantitatea cea mai mare de ulei esential se gaseste in flori, apoi in frunze. Planta mai contine derivatii flavonici, o substanta amara de natura lactonica numita marubiina, acid usolic si oleanolic, diosmina, beta-sitosterina, tanin, hysopina, gumi-rezine, zaharuri, lipide si substante minerale: Ca, K, Na, P, Fe, Cu, S, Mu, Zu, Mo, Al etc. Uleiul esential se obtine prin antrenarea cu vapori de apa din partile florale ale plantei si frunze recoltate in timpul infloririi. Uleiul esential obtinut prin acest procedeu este incolor, pina la galben-pal-verzui, cu miros dulceag camforos. Se amesteca bine in uleiurile esentiale de levantica, rosmarin, myrt, de Primeta racemosa, salvie, geranium si uleiuri de citrice, iar ca actiune terapeutica uleiul esential de isop este considerat ca astringent, antiseptic, bactericid, antiviral, carminativ, calmant al cefaleelor, cicatrizant, digestiv, diuretic, emenagog, expectorant, febrifug, hipertensiv, nervin-sedativ, endorific si tonic (cardiac si in deficientele circulatorii), vermifug si vulnerar (de vindecare mai rapida a plagilor).

Principalii constituenti din uleiul esential sint pinocamphonele, izopinocamhone, estragolul, barneolul, geraniolul, bimonene, tuyone, myrcene, caryofilene etc.




Mod de folosire
In aromotarepie: principalele utilizari se refera la actiuni cutanate: echimoze, taieturi, dermatite, eczeme, rani, inflamatii etc.

In afectiuni circulatorii: muschi si articulatii, in tensiuni mici sau mari ale presiunii sanguine, in afectiunile reumatice.

In afectiunile sistemului respirator: astm, bronsite, cataruri, faringite, tuse, tonsilite, tuse convulsiva.

In afectiunile sistemului digestiv: colici, indigestii, gastrite.

In afectiunile sistemului genito-urinar: anemoree, leucoree (trichomonoza in special), iritatii mecanice etc.

Sistem imunitar: raceala, gripa, stari febrile etc.

Sistem nervos: anxietate, oboseala, tensiune nervoasa, conditii de stres, nevroze astenice etc.

In aromoterapie se utilizeaza numai in mici concentratii diluat intr-un ulei pe baza de masline sau uleiuri vegetale obtinute prin presare la rece. Intern, diluatia uzuala este de 3-4 picaturi la o lingura de ulei vegetal, iar uleiul de isop intra ca aromatizant in numeroase produse cosmetice, parfumuri, sapunuri etc. In industria alimentara este folosit pentru proprietatile condimentare in diferite preparate din carne, sosuri, bauturi alcoolice rafinate, iar pentru folosirea tuturor acestor produse sau preparate mai trebuie mentionat ca, desi isopul nu este iritant si nesensibilizant, in special uleiul esential este si tonic moderat datorita continutului in pinocanfene. Deci, toate preparatele care contin ulei volatil de isop trebuie folosite moderat si sint contraindicate in timpul sarcinii, in epilepsie, cit si in hipertensiune arteriala. Partile aeriene ale plantei, recoltate in timpul infloririi si uscate la umbra, pot fi folosite in farmacia casei ca atare sub forma de infuzie una-doua lingurite la o cana de apa, iar dupa un timp de 10-15 minute de la infuzare intr-un vas acoperit se pot consuma una-doua cani pe zi din acest ceai, indulcite cu miere de albine. Isopul intra in compozitia multor ceaiuri medicinale sau alimentare cum ar fi: ceaiul antiasmatic si pectoral, ceaiul osana etc.

Spanacul

Este un bun aliment ce asigura multe vitamine organismului, cit si o vedere mai agera, mai buna a ochilor, iar pentru a micsora riscul bolilor cauzate de virsta, precum si aparitia bolilor sistemului ocular, medicii nutritionisti recomanda verdeturile. Datorita luteinei, care se afla in compunerea plantelor cu frunze verzi, precum si spanacul, consumul acestora creste starea de sanatate a ochilor, intrucit substanta protejeaza fata de efectele daunatoare ale soarelui asupra ochilor, actionind ca un filtru solar. Deoarece organismul uman nu poate produce luteina, substanta nu poate fi asimilata decit prin consumul acestor alimente, cit mai frecvent.

Vinul alb

Este bun in tratamentul pentru cataracta. Se face un amestec de plante din 20 g sibur (burunita pentru dureri de ochi), 20 g ordolen (valeriana), 20 g musetel, 10 g sporici (verbina) si 30 g flori de soc. Totul se amesteca bine, apoi cinci linguri rase de plante se oparesc cu o jumatate de litru de vin alb, care a fost incalzit pina la limita de fierbere. Aburul este lasat sa actioneze asupra ochilor inchisi, iar cel mai indicat este ca acest vin sa se toarne intr-o sticla si sa se pregateasca de fiecare data cu o cantitate mai mica de vin, fiind astfel mai buna si utila o baie proaspata de aburi.

Vin rosu si aloe

Persoanele care incearca si doresc sa se lase de bautura pot beneficia, conform medicinei traditionale, de efectele benefice ale plantei de aloe. Intr-un borcan se pune 1,5 kg de aloe tocata, in virsta de 3-5 ani, la care se adauga 2,5 kg miere de albine si 3,5 litri de vin rosu incalzit. Amestecul se lasa la macerat timp de cinci zile, iar in prima saptamina de tratament se consuma cite o lingurita de preparat de trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa. Incepind cu a doua saptamina, cantitatea va creste la o lingura, inlocuind astfel lingurita. Cura dureaza trei saptamini, iar in timpul tratamentului este contraindicat consumul de lapte si oua.

Frunzele de nuc

Nucul este un arbore cu radacina pivotanta, puternic ramificata lateral, tulpina inalta de pina la 30 m, scoarta este neteda, cenusie, iar coroana strinsa atunci cind creste in masiv si larga - globuloasa cind creste solitar. Infloreste in luna mai, fructele au un aspect globulos, prezinta un invelis carnos de culoare verde care crapa cind ajunge la maturitate si elibereaza nuca ce poarta in interior saminta comestibila. Produsele vegetale utilizate in scop terapeutic sint frunzele recoltate in lunile mai-iunie, ele continind: tanin, vitamina C, clorofila, saruri minerale, inazitol, acizi organici, ulei esential etc.

Proprietati si recomandari

Arborele are proprietati hipotensive, hipoglicemiante, calmante, antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, depurative, antisudorifice, fiind recomandat in boli precum diabetul zaharat, candidoza, litiaza renala, ateroscleroza, infectii strepto si stafilococice, intoxicatii cu mercur. Se recomanda utilizarea acestuia si pentru combaterea secretiei excesive a glandelor sudoripare, eczemelor acute, viermilor intestinali si diareei.

Mod de folosire

Intern

Se foloseste sub forma de infuzie preparata dintr-o lingurita cu frunze de nuc adaugate la 200 ml apa clocotita si zilnic se consuma doua cani din acest ceai.

Extern

Sub forma de decoct obtinut din trei linguri de frunze de nuc adaugate la 250 ml apa. Se fierbe timp de 10 minute, dar se poate prepara si o infuzie din patru linguri de frunze de nuc la 200 ml apa clocotita. Cu aceste solutii se face gargara sau se inhaleaza in stari gripale, se spala local eczemele sau se toarna in apa de baie a copiilor, chiar si a adultilor.



Anemonele

Anemonele se folosesc în tratarea bolilor respiratorii în general, cum ar fi astmul, bronsita, guturaiul. Mai sînt recomandate si ca leacuri împotriva problemelor de natura digestiva sau nervoasa.

Angelica

Traditia spune ca angelica are puteri magice; cel care poarta la gît o frunza sau o petala de angelica este protejat de fortele Raului.

În medicina populara frunzele de angelica erau mereu folosite datorita proprietatilor lor antiseptice si antiinflamatorii. De exemplu, în anul 1665, cînd asupra londonezilor s-a abatut Marea Ciuma, pentru a preveni raspîndirea molimei si infectarea celor sanatosi, fiecare om era obligat sa bea ceai din frunze de angelica sau sa mestece radacini de angelica.

Pe de alta parte, angelica ajuta la recuperarea apetitului pierdut, fie ca vorbim despre pofta de mîncare sau pofta de a face dragoste.

Ceaiul de angelica e bun atît pentru reglarea sistemului digestiv, cît si pentru linistirea bronhiilor inflamate, pentru scaderea febrei, pentru neutralizarea crampelor biliare, pentru atenuarea problemelor de natura renala, precum si pentru îmbunatatirea vederii si a auzului.

Din pacate acum efectele terapeutice ale acestei plante nu mai sint la fel de apreciate ca în trecut. Astazi angelica este mai mult folosita sub forma de cristale, în bucatarie, pentru decorarea prajiturilor.

No comments:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Google translate

AdoraBijoux

AdoraBijoux
un blog in care veti gasi instructiuni pentru a face tot felul de lucruri si activitati de la cele mai utile la cele mai inutile, ;).

All posts of my blog

Blog Archive

Recent Comments

Followers

Noutati, Stiri

Loading...