Google translate

    readers online

Ce sint alergiile, mecanismul si cauzele producerii lor

Ce sint alergiile, mecanismul si cauzele producerii lor

Alergia (sau mai bine spus alergiile) reprezinta una din cele mai raspindite maladii de pe glob. Conform statisticilor astazi fiecare al cincilea locuitor al planetei noastre (20 la suta din omenire) sufera de o forma de alergie. A sasea parte din cetatenii Americii, un sfert dintre germani, intre 5 si 30 la suta dintre rusi... putem continua la nesfirsit enumerarea procentelor in care ne afecteaza aceasta boala.
Daca secolul al XX-lea a fost considerat secolul bolilor cardio-vasculare, atunci secolul al XXI-lea, dupa o prognoza a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, va fi un secol al alergiilor.
Numarul suferinzilor de alergie creste neincetat, aceasta crestere fiind mai mare vara, cu toate ca iarna se accentueaza maladiile alergice respiratorii.

Vechimea si mecanismul bolilor alergice

Afectiunile pe care le consideram boli ale lumii moderne si le numim alergii sint cunoscute, de fapt, de foarte multa vreme. Inca din epoca Egiptului antic au fost descrise simptomele pe care le putem considera drept manifestari clinice ale alergiilor. Omenirea si-a indreptat atentia asupra alergiilor abia in secolul al XIX-lea, dar a reusit sa le descifreze adevarata natura numai la sfirsitul secolului trecut – secolul al XX-lea.

Mecanismul alergiilor, adica esenta maladiei, consta in dereglarea raspunsului imunitar la anumiti stimuli. Prin urmare, definitia moderna a alergiei este modificarea reactivitatii sistemului imunitar la substantele si moleculele antigeni, in majoritatea cazurilor inofensivi pentru organism. Antigenii sint denumiti alergeni. Caracteristica tipica a unei reactii alergice este afectarea organelor, tesuturilor si celulelor.

Cauzele declansarii alergiilor

Posibilitatea de a deveni alergici este legata de doua grupe mari de cauze – externe si interne. Intre cauzele externe includem factorii de mediu – macroecologici (clima, anotimp) si microecologici (locuinta, locul de munca).

Cauzele interne – factorii interni – constituie o problema mult mai complexa. In primul rind, aici se include factorul ereditar, care reglementeaza functionarea sistemului nostru imunitar. Un rol important poate avea orice perturbare a microflorei normale a mucoaselor organismului, bacteriile inofensive fiind inlocuite cu unele patogene si, ca urmare, se formeaza numeroase focare de infectii cronice. Un rol important este atribuit disfunctiilor endocrine sau la nivelul sistemului nervos central. Diversele combinatii ale factorilor enumerati ne pot conduce la limita de la care se declanseaza afectiunea.

Factorii macroelecologici. Opinia ca raspindirea tot mai accelerata a bolilor alergice in lume (incluzind si astmul bronsic) este strins legata de inrautatirea situatiei pe glob din punct de vedere ecologic nu constituie o noutate. La inceputul secolului al XX-lea cazurile de maladii alergice erau mult mai rare decit in actuala lume industrializata. S-a constatat ca in zonele cu conditii deosebit de potrivnice din punctul de vedere al ecologiei – de pilda in megalopolisurile cu trafic intens si obiective industriale numeroase – rata cresterii imbolnavirilor de alergii (cazuri noi) este mult mai mare.

In zone cu adevarat lipsite de poluare traieste doar o mica parte a populatiei Pamintului. In smogul industrial si fotochimic se gaseste un procent ridicat de ozon, oxizi de azot si sulf, oxid de carbon – tocmai acei factori poluanti ce participa la declansarea alergiilor si a astmului alergic.

O influenta puternica au factorii geoclimatici. De exemplu, astmul este raspindit cel mai mult in zonele cu umiditate mare a aerului si cu precipitatii abundente, ceea ce se leaga, cu siguranta, si de cantitatea mare de spori de mucegai din aer (principalul declansator al crizelor de astm).

Factorii microecologici. Nu trebuie sa dam vina exclusiv pe poluarea industriala. Ecologia locuintei, care depinde in mare masura de noi insine, lasa inca mult de dorit. Fumatul, praful din locuinta, gindacii, mustele, tintarii, puricii si capusele, plosnitele, produsele de ardere a gazelor sau carbunilor folositi la incalzire si gatit, mucegaiurile – toate acestea constituie factori de risc maxim, care determina producerea de alergii diverse.

Contactul cu diferite produse chimice are loc, deseori, la locul de munca, dar se poate intimpla si acasa. Astmul ca boala profesionala se intilneste in aproximativ 2 la suta din cazuri. Fumul, diferitele gaze, vapori, produse de ardere a combustibililor – iata tot atitia factori alergeni, alaturi de multi altii. Chiar dupa schimbarea conditiilor si chiar a locului de munca, simptomele de astm se pot mentine timp indelungat.

Factorii ereditari. Cresterea ingrijoratoare a frecventei alergiilor in ultimele trei decenii nu poate fi explicata prin nici un fel de modificari genetice, caci acestea nu s-ar fi putut instala in decursul unui interval de timp atit de scurt. De aceea, alergia nu poate fi tratata drept o boala genetica. Cu toate acestea, trebuie sa subliniem ca, pentru a se alege cu o anumita alergie, omul trebuie sa aiba o anumita structura genetica, sa fie predispus ereditar la alergia respectiva. Un exemplu tipic este astmul bronsic. In aceasta afectiune este bine evidentiata predispozitia ereditara la astm.

De mentinut ca alergiile pe fond de ereditare se numesc atopii. In rindul oamenilor sanatosi si fara predispozitii ereditare, probabilitatea de a contracta o afectiune alergica este destul de redusa – aproximativ 10 la suta. In cazul celor ce mostenesc factorii genetici favorizanti, procentul creste brusc. Cercetari recente arata ca, daca unul dintre parinti sufera de o afectiune alergica, riscul contractarii unei alergii de catre urmasii directi creste la 25 la suta, in cazul in care amindoi parintii sufera de alergii, riscul creste la 40 la suta. Daca au existat alergici si printre ascendenti – chiar si colaterali, riscul creste si mai mult. Trebuie sa subliniem insa ca nu alergia ca atare este ceea ce se transmite pe cale ereditara, ci doar predispozitia de a contracta o alergie. Daca afectiunea se va declansa sau nu, aceasta depinde de conditiile de viata si de comportamentul persoanei in cauza. Predispozitia transmisa ereditar nu reprezinta un verdict, o condamnare fara putinta de scapare, ci doar un semnal de alarma, in urma caruia trebuie sa actionam pentru a preveni aparitia afectiunii in cauza. De aici rezulta ca, de fapt, noi insine sintem factorii principali in oprirea la usa a alergiilor.

O alta caracteristica a factorului genetic este posibilitatea ca genele mostenite sa se manifeste la orice virsta. De multe ori, alergiile se declanseaza de la virste foarte fragede, aparitia lor fiind pusa in legatura cu anumite medicamente, cu aparitia in casa a unui animal, cu raceli (repetate si nevindecate pina la capat), cu stresul, cu mutarea intr-o alta localitate, alta zona climatica etc. De fapt, caile pe care se poate mosteni o alergie nu sint pe deplin elucidate. Unii cercetatori considera ca de producerea alergiilor, inclusiv a astmului, este responsabila una si aceeasi grupa de gene, altii – dimpotriva, ca genele ar fi total diferite. Chiar daca unii membri ai familiei sint sensibili la polen, de exemplu, pacientul poate reactiona la cu totul alti factori – acarieni din praful casnic sau sporii ciupercilor de mucegai.

Locul nu ramine liber
In literatura de specialitate apar tot mai des unele opinii, cum ca, deoarece natura nu iubeste vidul, locul ocupat de diverse maladii eradicate in prezent tinde sa fie ocupat acum de alergii, deci cresterea numarului de cazuri la capitolul afectiuni alergice este invers proportionala cu scaderea frecventei bolilor infectioase prin programele de imunizare in masa si imbunatatirea conditiilor de trai. Se pare ca aceasta se refera, in primul rind, la tarile dezvoltate, unde procentul de cazuri de alergici este mult mai mare decit la tarile mai putin dezvoltate. De exemplu, in Germania estica (fosta RDG) procentul de copii cu alergii manifestate este de circa 18 la suta, pe cind in Germania vestica (fosta RFG) procentul este de 37 la suta (mai mult decit dublu).

Functia sistemului imunitar

Un sistem imunitar sanatos trebuie sa functioneze ca o orchestra simfonica bine inchegata, in care fiecare instrumentist in parte isi cunoaste foarte bine partitura muzicala si momentul in care trebuie sa cinte (intrarile), nimeni nu cinta fals sau nu iese in evidenta in mod inutil. Rolul sistemului imunitar este sa apere organismul impotriva intrusilor care l-ar putea afecta – microbi, virusi, paraziti, celule tumorale si tot ce este strain propriului organism. Imunitatea se formeaza ca urmare a raspunsului corect la antigeni. Mecanismul raspunsului imunitar este foarte complex si asigura integritatea si unicitatea noastra genetica.

Spre exemplu, daca o rana se umfla si se inroseste, este un raspuns pe deplin normal la aparitia strainilor – microbii. Celulele specializate – anticorpi, macrofagi, limfocite etc. – intervin si lichideaza focarul de infectie. Apoi, indeplinindu-si misiunea, sistemul imunitar memoreaza modul de actiona ca raspuns la invazie. Astfel se formeaza imunitatea. La o a doua patrundere a unui antigen cunoscut raspunsul va fi mult mai rapid si mai eficient.

Alergia este determinata de o defectiune a sistemului imunitar. In conditiile unei dereglari, sistemul imunitar incepe sa reactioneze puternic la substante perfect normale din mediu, produce anticorpi in exces, care se dovedesc inutili si, ca urmare, dauneaza propriului organism.


Mecanismul raspunsului acesta exagerat nu este cunoscut. Anticorpii cu care se raspunde la alergeni se numesc IgE – imunoglobuline E. Interactiunea dintre acesti anticorpi si alergeni conduce la formarea de substante cum sint histaminele, leucotrienele si alti mediatori ai alergiei. In cantitati normale mediatorii au un rol benefic. Dar in alergii aceste substante sint in cantitati excesive, ceea ce afecteaza tesuturile si organele din vecinatate, iar uneori chiar organismul in totalitate. Ele determina si simptomele alergiilor: stranuturi, guturai, greturi, varsaturi, dureri abdominale, tuse si sufocare etc.

Histamina este principalul mediator al alergiilor, de aceea majoritatea preparatelor antialergice sint menite sa combata tocmai aceasta substanta.

Mecanismul de raspuns al sistemului imunitar, care conduce la alergii, este imposibil fara participarea unor importante componente ale imunitatii - limfocitele-T. Cercetarile ultimilor ani au demonstrat ca raspunsul imunitar se poate realiza pe doua cai: prin limfocitele Th1 sau prin limfocitele Th2.

Studiind citokinele - mediatori speciali intre celulele care compun sistemul imunitar - se poate afla calea pe care se realizeaza raspunsul imunitar. S-a constatat ca, in cazul alergiilor, intervin limfocitele Th2.

Tipuri de alergii


Reactia sistemului imunitar la unul sau altul din alergeni depinde de numerosi factori: particularitatile alergenului, gradul de sensibilitate al organismului, caile de patrundere a alergenului in organism, afectiunile existente la momentul respectiv, pe fondul carora se dezvolta reactia etc.

Spre exemplu, polenul de mesteacan poate produce la unii bolnavi nu numai rino-conjuctivita, dar si spasme bronsice, urticarie si chiar migrena. Totul depinde de calea de patrundere a alergenului si de gradul de sensibilitate al tesuturilor unuia sau altuia din organe.

Rar se intilnesc persoane alergice la un singur alergen. Majoritatea persoanelor alergice reactioneza la un intreg spectru de alergeni (de exemplu, la alergeni cum sint polenul, praful casnic si factorii epidermali). Fenomenul a primit numele de polisensibilizare.

In functie de toate acestea, alergiile cele mai frecvente sint:

alergiile respiratorii;
dermatozele alergice;
alergiile alimentare;
alergiile datorate insectelor;
alergiile medicamentoase;
alergiile infectioase.
Alergiile respiratorii

Sint provocate de alergeni foarte fini, prezenti in aer (polen de la diverse plante, particule din blana animalelor, spori de mucegai, acarieni din praful casnic, gindaci de bucatarie, alti alergeni). Toti acesti factori actioneaza, de obicei, asupra aparatului respirator, producind stranuturi, guturai apos, zgomote in plamini si bronhii si sufocare. Alergenii din aer pot produce, de asemenea, conjunctivite insotite de senzatii de mincarime ale ochilor si lacrimare.

Febra finului (pollinoza), rinita alergica in tot cursul anului si astmul bronsic sint principalele manifestari ale alergiilor respiratorii.

Alergiile manifestate la nivelul pielii - dermatozele alergice

Substantele micromoleculare - metale, latex (cauciucuri sintetice), medicamente, cosmetice, substante chimice de uz casnice, alimente si alti alergeni actioneaza nemijlocit asupra pielii sau patrund in organism pe alte cai (de pilda, pe cale digestiva).

Acesti alergeni determina boli de piele, alergodermatoze, cum sint: diateza exudativa sau dermatita atopica, urticaria, dermatita de contact.

Simptomele generale ale alergodermatozelor sint: inrosirea pielii (eritem), mincarimile, eruptiile de tipul urticariei (sau edeme, basici, senzatia de arsura sau exemele (descuamarea pielii, uscaciunea accentuata, modificarea aspectului etc.).

De cele mai multe ori, alergodermatozele apar la copii, dar sint si adulti care sufera de aceste afectiuni.

Alergia la anumite produse alimentare

O multime de oameni sint alergici la anumite alimente, cind le maninca sau doar vin in contact cu acestea, cum ar fi la prepararea felurilor de mincare. Acest tip de alergie se poate manifesta felurit. Pot aparea greturi si dureri de stomac, urticarii, edem Quinke, eczeme, migrene si, in caz extrem, soc anafilactic.

Cele mai frecvente alergii alimentare sint cele produse de laptele de vaca, de oua (in special albus), carne de gaina (mai bine zis de pui), raci si peste, capsuni si... carne de porc.

Alergia la insecte

Aceasta forma de alergie se declanseaza in contact cu diferite insecte (viespi, albine, gindaci de bucatarie, molii, tintari) in conditiile in care oamenii sint intepati sau muscati de ele sau inhaleaza produsi ai insectelor.

Alergia la intepaturile de albine, viespi sau paienjeni se poate manifesta prin umflaturi puternice la locul intepaturii, insotite si de un numar mare de reactii generale - slabiciune, ameteala, caderi de tensiune, sufocare si urticarie. In varianta cea mai grava se produce socul anafilactic - starea generala se agraveaza brusc, apare starea de slabiciune, varsaturile, spasme dureroase la nivelul abdomenului, tumefierea zonei laringo-faringeale.

Apoi cel afectat isi pierde cunostinta si este posibil chiar un sfirsit letal.

Alergia la medicamente

De cele mai multe ori, reactiile alergice se produc in cazul antibioticelor, mai ales a penicilinelor, preparate nesteroide antiinflamatoare (analgezice, salicilate), sulfamide, hormoni (insulina), albumina si gama-globuline, fermenti, substante de contrast pentru radiografii, vitamine (din grupa B sau polivitamine), anestezice (mai ales novocaina).

Manifestarile acestei forme de alergie sint foarte diverse - de la o usoara mincarime la stari de sufocare, vatamari grave ale pielii organelor interne (rinichi, inima, ficat) si soc anafilactic.

Alergiile infectioase

Proprietatile alergene ale bacteriilor au fost studiate inca de la primele cercetari consacrate alergiilor. Trebuie sa subliniem in mod deosebit reactivitatea sporita a organismului la germeni nepatogeni sau slab patogeni.

Spre exemplu, la majoritatea semenilor nostri traiesc microorganisme din familia Neisseriaceae. La cei sanatosi, acesti germeni nu provoaca nici o reactie. Dar, la cei sensibili, se produce o alergie, care poate fi urmata de infectie datorata acestor microbi. Rezultatul - astm bronsic infecto-alergic.

Depistarea alergiilor

Diagnosticul se reduce la determinarea alergenilor la care pacientii prezinta o sensibilitate sporita. De aceasta depinde alegerea masurilor profilactice si de tratament, care sint menite sa previna manifestarile clinice la pacienti.

Metoda obligatorie de diagnosticare este testarea cu un larg spectru de alergeni, care permite determinarea precisa a cauzelor alergiei. Abia dupa aceasta se poate trece la tratarea si apoi prevenirea alergiilor. Pina la elucidarea tuturor aspectelor legate de alergii mai este insa cale lunga.

No comments:

Popular Posts

Followers

Subscribe Now